Fiecare avem obiceiuri, la noi, cu multa vreme in urma, se gatea la sfarsitul saptamanii mult ca sa tina pana saptamana cealalta. Si des genul ala de mancaruri combinate, doi in unu, supa si pilaf (sau, depinde de vremuri dintr-un pui se faceau vreo cinci feluri). Duminica mancam impreuna la masa (aoleu acum cat timp a trecut) si pe urma fiecare isi incalzea ce dorea. Si in plus se mai facea ceva de ciugulit, o orientala, o fasole batuta.
Meniul de azi e cam cum se facea la noi, fireste, adaptarea libera a mea cu ingrediente din ziua de azi. Pentru ca obiceiul a ramas, al batrn nu sta fara o zama si un felul doi in frigider. Azi s-a nimerit sa se termine ambele odata asa ca am facut … ca la mama (am vrut sa pun titlul ca la mama acasa dar semana prea tare cu site-ul Laurei si sa nu ma cafteasca pentru plagiat.
Pentru ambele feluri am facut doua chestiuni de baza:
1. supa din aripa de curcan bine fiarta, apoi dezosata (cateii o sa se bucure iarasi ca ramane destula piele, zgarciuri si oase).
2. amestec de legume inabusite din: ceapa, telina, morcov (daca aveti ardei gras puneti, eu am ramas fara) cu putina apa si sare, peste care am pus suc de rosii si cateva linguri de tocana de legume, vegeta de casa cum ii spun eu, nu e musai, fireste.
Compozitia am impartit-o in doua pentru ce ma gandisem sa fac: ciorba de perisoare cu zeama de varza si pilaf cu carne de curcan.
=====================
Pilaf cu carne de curcan
M-o cam fentat iarasi ceata si vremea de afara, asa ca sa nu va speriati de poze.
Si mai patii una, cand sa masor orezul pac, nu mai aveam din cel „normal”. Am amestecat patru, da patru modele de orez care in mod normal nu au nici o legatura unul cu altul dar m-am luat dupa ce scria pe ambalaje, toate aveau timpul de fierbere asemanator. La cantitatea de zeama m-am cam scarpinat in cap dar pana la urma am facut o medie oarecum aritmetica (eu la matematica am avut trei pe line tot liceul asa ca mi-a iesit din greseala bine).
Asadar am pus amestecul de legume (punctul doi) cu carnea scoasa de pe oase, orezul si mult piper la imprietenit nitel. La pilaf si multe altele, tot cratita batraneasca e de baza, nu o dau pe nimic in lume.
Am acoperit cu patru masuri (la cea de orez) de supa de curcan si am lasat la cuptor, ce e drept am tot verificat oala, ca mi-era grija sa nu se flescaie orezul. Si nu s-a, am scapat cu bine, voi puneti un singur model de orez daca nu vreti experimente (nici eu nu voiam dar nici sa ies la cumparaturi nu aveam chef).
Afara deja era ceata, dupa cum se vede.
Iesi perfect chit ca ce e in poza nu e culoarea din realitate dar se vede cat de cat.
========================
Ciorba de perisoare cu zeama de varza
In supa ramasa de la pilaf am pus si compozitia de legume si am pus pe foc. Compozitia perisoarelor a fost cea de la Supa de ardei potop in care am adaugat ou, pesmet si marar.
Cand au fost fierte (perisoarele) am pus si zeama de varza si la final mult leustean, stins foc si pus capac.
A, da, pozai cu chiu cu vai in spagat amestecat cu fandare si strelicii pentru n_puiu.
Iaca. Buna zeama de varza din noua productie.
Si pentru ca dragele mele prietene internaute fac misto de portiile mele de papusi (ceea ce nu e cazul la oalele pentru o saptamana) vreau sa le arat cam cat fac eu o perisoara :p
Si daca tot eram la capitolul comparatii si tot scosesem din funie niste ceapa de Buzau, am facut o poza si pentru Mirela, ca era o discutie legata de salote si alte modele de ceapa rosie. Cu mentiunea ca in aceeasi funie erau si mai mari si mai mici ca cele din imagine.
=============
Fasole batuta
Aici nu e nici o mare reteta de prezentat, bai dar ma bantuie, am si uitat de cand, pofta de fasole batuta cu castraveti, ceapa si carnati. Mama ei de fasole ca am tot luat de-a gata de la „impinge tava” si parte de ea nu am avut, mi-o mancara mereu altii, asa ca de data asta am facut pentru o armata, am scos toata fasolea din dotarea raftului de pe balcon.
In rest nimic spectaculos, am facut-o zob cu usturoi, sare si ulei apoi am pus peste ea ceapa calita.
La treaba asta reamintesc cum fac eu ceapa calita: o pun taiata jumatati de rondele (scade mult) cu nitica apa si sare la inabusit in ulei (nu de masline), cand incepe sa se maroneasca si a scazut de tot pun un varf de lingurita de zahar si amestec sa se caramelizeze nitel, adaug suc de rosii (merge si bulion sau altceva) si cand stropeste tot aragazul e gata.
Productia la hectar am impartit-o in cutiute.
Asta-i pohta ce-am pohtit! Am zis.
Si un „clozap” pentru memet, zis si animaloo, cat m-a lasat parasuta asta de sapuniera sa fac la becul anti-hotz.
Cu speranta ca nu v-am plictisit prea tare si ca s-au inteles explicatiile, probabil neimportante pentru asa o mancare de vulg, de cartier, de familie de la bloc, va urez hard roc aleluia si sper sa ne vedem maine la lansarea albumului L.O.S.T. in Fabrica.
Aphex 
te urasc la infinit pentru fasolea batuta, intai Drupu, acuma tu, si nu e naibii luni odata sa merg la dentist 😛
desi n-o sa-ti respect veac retetele de azi (ca le am pe-ale mele de la mama MEA de la bloc), arata bine si precis sunt grozave.
am citit si la postarea cu ardeii umpluti. si stiu de ce ” se cioflinga” in farina: ca sa faca o crusta faina la cuptor sau sa nu-si piarda zama la fiert. te pup.
uraste-ma frumos guvi 🙂
ralu, nici reteta nu e ca a mamei, ma rog, am vrut sa redau stilul vremii si, eventual, idei pe ici pe colo pentru cine e in pana, are chefuri sau nevoi. ciorba o facui pe foc nu la cuptor, aia cu faina era la zama de ardei umpluti 🙂
pup iu bec
da’eu sunt fana a cocotinei aleia cu perisoara .UNDE AI CUMPARAT ASA CEVA !!!!!!! ca am sa mor cu zile si n-am sa am.
noroc ca se face neshte curcan la cuptor acuma, supa de pui e gata deja, ca altfel lesinam. eniueiz, fasole batuta tre sa fac in curand ca mi-ai facut o mare pofta, perisoarele tre sa mai astepte pana in ianuarie cand voi da buzna pe meleagurile mioritice unde se faureste borsul :D.
zazu, io daca aveam casa mai mare si nu apt care si asa e inghesuit creca imi faceam bors. cu zeama de varza, preferata noastra la ciorbe, e altceva, aia mi-o face si mie o doamna.
pansi minicocotinele (cred ca zici de microfarfurioara cu perisoara) de la bamboo le-am luat mai de mult.
iaca,(ai vazut c-am pus virgula ) ca numai acolo n-am fost!mai draga,nu stiu cum e la tine,da’la mine daca pun rosii in ceapa de prezentare de la fasole (ceea ce nu fac,pun numai ceapa prajita in ulei ,asa se face in ardeal) a doua zi s-a acrit fasolea si trebuie s-o arunc.asa ca am o nedumeririre.nu stiu ce reactie chimica se intampla,dar asa am patit,drept care nici ca am repetat experienta,ca mie mi se pare buna ceapa prajita cu un pic de boia la sfarsit,pentru impresia artistica.nu mi se pare ca bulionul aduce altceva decat necazuri,in cazul asta.
la mine asa era din copilarie, mama, bunica si eu asa procedam de cand ne stim, nu mi s-a acrit in viata mea si, marturisesc, e prima oara cand aud. mai fac si cu boia, depinde de chef, favorita este insa varianta asta si chichita mea personala e numai aceea cu zaharul nitel caramelizat (extrem de putin si imita dulceata cepei) de care vorbeam.
in rest jur pe cravata de pionier si pe aia de fost soim al patriei ca in viata mea nu s-a acrit si nu am auzit sa se acreasca asadar habar nu am sa iti spun ce ti s-a intamplat.
oricum fasole nu mai e ca am avut si prieteni in vizita, dar de data asta macar am apucat sa manc dintr-o caserola 🙂
sucul de rosii da un singur necaz, pus in momentul in care il pun eu stropeste de nu te vezi asa ca de ceva vreme aleg tingiri cu peretii inalti, nu mai fac in tigaie.