Placinta cu mere

Stiu ca toti stiti a face placinta, in zeci de variante (ca si eu pana m-am hotarat la una, mi-a luat o zi si o noapte), dar daca am facut si am pozat, fie si pe bezna, de ce sa nu va arat?

Totul incepe asa: am primit niste mere eco-bio.

Slide8

Apoi a inceput lupta interioara, de care sa fie, cu foi, cu foietaj, rasturnata, invartita, impletita, rasucita. Si stiti cum e cu mintile mari, m-a scos din multilema o repostare a Laurei Laurentiu, anume placinta cu mere si foi cumparate.

Si asa am facut, fix ca in reteta de la link, singura diferenta find ca in loc de faina am folosit amidon.

Cel mai greu mi-a fost sa sacrific merele pentru ca efectiv fac mai mult decat orice odorizant de camera, miroase superb in balcon, a mere si racoare. Dar le-am dat la cap, le-am cojit si le-am dat pe razatoarea mare. Pozele sunt si in bezna si facute la plici, ma iertati.

Slide9

Le-am stropit cu zeama de lamaie ca sa nu oxideze prea tare (desi chiar nu are importanta, tot se fac maronii la copt) si am stors din sucul lor. Pe care l-am baut.

Slide10

Am pus in amestec si scortisoara si vanilie, zahar, fireste si amidon. De ce amidon? Stiti de la mancaruri, amidonul diluat in lichid rece cum ingroasa el sosul. Ei de aia, pentru sosul merelor. Sigur ca daca faceti alta reteta, mai ales cu mere calite, ignorati amidonul. Mie mi se pare de zece ori mai gustoasa placinta cu merele necalite.

Slide11

Am uns jumatate din foi (intre aproape fiecare foaie in parte) cu amestec de unt si ulei (daca tineti post, lasati untul in pace, fireste), apoi am nivelat umplutura.

Slide12

Am taiatcatam putut eu de stramb bucati din viitoarea placinta, apoi am copt, nu stiu la cate grade ca de cand cu Engie trebuie mereu sa verifici gazele sa nu sari in aer.
Dar vedeti la reteta Laurei ca ea scrie din astea cu grade si timpi.

Slide13

Si dupa ce s-a copt si racit, am si mancat-o, nu singura, mai multi.

Slide14

Apropos de Laura, sa ma laud, ca a facut pe Mos Gerila anul acesta.

Slide15

Despre carte nu am ce sa va spun mare lucru, luati-o si vedeti (au am cumparat trei ca sa dau in dar). Pe foarte scurt, este o carte foarte, foarte ingrijita, in totalitate, retetele, cum stiti si de la cele publicate pe internet, ies indubitabil, Laure nefiind genul de autor care una pozeaza si alta face sau, Doamne fereste, cum se stiu cazuri, care pozeaza si ce nu face, daca e in poza si are explicatiile acolo, sigur e facut de ea, e gustos si va iese, nu e cumparat de la raft si pozat ca pe o mareata realizare.

Nu stiu de ce am scris foarte mult, poate pentru ca ninge tare si apasat si mi-a dat sefa liber astazi?!

Slide16Slide17

rororo

Reclame

Dovlecei umpluti in sos de praz cu masline (si o placinta buna, bonus)

Sigur ca ideea initiala era doar de dovlecei umpluti, deci va aratam poza la final, dar cineva, nu spun cine, mi-a deturnat banalii dovlecei umpluti asa ca am sa va dau minim o reteta. Fara cantitati, dar vedeti voi din poze, plus ca puteti jongla la cantitati ca nu e cofetarie.

Slide8

Eu am facut mai intai sosul. Adica am pus in nitel ulei de masline, niste praz. Cat s-a dunstuit el, am facut amestecul pentru umplut dovleceii (carne tocata – porc am avut eu, voi, treaba voastra), ceapa, marar, sare, piper.

Am stins prazul usor fript cu vin alb sec, am adaugat dupa o vreme si o cutie de rosii tocate, putina apa, am lasat sa fiarba cam 15 minute. Aproximativ.

Slide9

Dovleceii i-am avut la congelator, gata curatati, spalati si gauriti, se umplu foarte misto cand sunt congelati. Am avut in plus dovlecei primiti si am calculat cat pentru o cratita. Am calculat prost ca mi-au ramas spatii, asa ca am pus si trei ardei umpluti printre.

Si pentru ca atat carnea cat si prazul merg cu masline, am adaugat respectivele, dupa cum puteti vedea in proasta imagine alaturata (aparatul meu e contra mea, dar cu titlu informativ sunt suficient de vizibile pozele).

Slide10

Am pus folie ca sa sigilez cat mai bine cratitoiul de la strabunica si am lasat la cuptor cam o ora – o ora jumatate.

Slide11

Combinatia, pe cat de simpla, pe atat de gustoasa. Chiar usurica, as putea spune. Gluten free.

Slide12

Ca tot veni vorba de gluten, am vrut sa pun separat reteta asta, dar e asa de simpla ca nu merita. Am facut multe poze pentru ca e soare asa ca printre poze o sa va povestesc.

Slide13

Am cumparat foi de placinta proaspete. Am vrut sa ucid toate branzeturile din frigider asa ca umplutura a fost din: telemea, branza de vaci proaspata, feta, iaurt, spuma din aia de la President cu sare Camargue, oua.

Slide14

Am montat cate doua foi unse cu ulei de masline, apoi strat de umplutura, au iesit trei randuri de foi, trei de umplutura.

Slide15

Chestiune suplimentara pe care nu e musai sa o faceti, am pus un sfarc de bicarbonat in umplutura, ca sa iasa mai aerata, sa nu fie bolovan, aici depinde cum va place.

Slide16

Pe deasupra am pus ou batut cu iaurt si cubulete de branza maturata de Taga. Pentru ca aia aveam in plus.

Slide17

Ultimele foi sunt cam multe pentru ca am pus toate capetele decupate. Seamana cu o merdenea. Desi, daca ma gandesc mai bine, aduce cu placintele alea turcesti cu iaurt.

Slide18

rororo

Quiche

Adica o tarta. Care se face cu aluat de tarta (linkul este catre reteta Laurei), se umple cu diverse, in cazul nostru sarate (mortadella, ceapa, rosii uscate, branzeturi romanesti maturate – Taga si Trascau de Coltesti), se leaga cu un liezon facut din oua si smantana (de obicei, amu daca vreti a pune lapte sau iaurt sau … nimic,  nu ma bag eu) si se coace. Eu am pus pe deasupra si niste felii de dovlecel, ca aveam in plus. Da, e foarte de regim, ca in poanta aia, ce senvis nu ingrasa: jumatate de senvis. Asa si quiche-ul nostru. Da, e bun, ce sa zic.

 

Inca o chestie foarte misto, rar pe masa la mine, pentru campioni si care contine zero calorii si nu are colesterol (ma jur ca nu mint, daca te uiti la poze e cum zic eu), e maduva coapta in oase (care oase apoi se transforma intr-o minunata supa limpezita).

Stiu, porn food de-a dreptul.

 

Si ca sa dati jos daca ati gustat sau doar ati privit, nu strica sa faceti o plimbare prin oras, azi am pozat pentru dumneavoastra (si pentru mine, ca eu mai uit ce vad), dimineti in retrovizoare, un fazan la curtea Academiei Romane, castanele (mai am, da), prin padure la Baneasa,  unde sunt anume scoli, ceva ziduri, o casa superba ascunsa dupa blocuri, plus o parte din rondul de la piata Charles de Gaulle, se vede frumos cu iarba tunsa.

Nu uitati ca pozele s evad mare cu slide  show, in cazul in care va intereseaza.
rororo

GALAKTOBOUREKO (un fel de)

Asta ca sa nu ziceti ca va dau vreo reteta normala, Doamne fereste, treaba e ca intr-o seara, Laura a pus reteta de GALAKTOBOUREKO, adica a scos-o din arhivele ‘mneaei si mi-a troznit o poftaa.

Asadar la link-ul de mai sus vedeti cum se face minunatia asta pe bune. Eu la ora aia nu aveam foi, deci am reinterpretat-o punand niste tagliatelle proaspete inmuiate bine in unt topit ca baza la crema prajituro-placintei. Crema am facut-o dupa cum a scris Laura acolo (sa nu ii ziceti, dar cantitatile le-am pus la ochi) din: lapte, oua, zahar, gris, esenta de vanilie, fix dupa metoda descrisa de ea (accesati link-ul, da?). Am pus crema asta peste taitei si am copt. Siropul ed zahar l-am facut cu zaharul caramelizat, am turnat peste placinta. O bucata rece am lasat-o peste noapte in siropul caramel, nu mai bea sirop cand e rece, ca idee.

Buna, ce sa mai, sigur ca in original e mai misto, dar si imitatia mea a fost buna, mai ales ca tropaiam sa o fac si nici vorba de iesit dupa foi, de facut nici atat.

E posibil ca in perioada urmatoare sa raresc sau sa stagnez invazia castanelor, asa ca va pun poze de plimbari (ce o sa mai am de acum, numai mama Omida stie, daca citeste pe bune viitorul). Am pozat si plantutele care s-au inradacinat din resturi (felie de telina, firicele de busuioc si tarhon). Si de gatit, scurt de tot, ficateii aia care niciodata nu dau bine in poza, cu putin bacon (ce naspa suna bacon, bacon, sunculita), ceapa, vin si usturoi, plus o salata pe care am pozat-o sa nu uit ca mi s-a spus ca e cea mai buna chestie mancata in ultima vreme. Si pe bune de i-am facut eu ceva, ca are numai maioneza la cana, invartita cu lingurita, cartofi, ceapa si masline. Dar stiu de ce mi-a zis asa, cartofii au fost deliciosi, foarte, foarte gustosi, de aia.


De azi nu stiu cu ce o sa mai vin la lantul amintirilor, poate revin la cele vechi, poate altele noi, om vedea de om trai.

rororo