La cuptor

E frig, umezeala si bezna afara asa ca mi-am facut de lucru pe langa cuptor, nu am facut nimic fabulos dar pentru ca am pozat si sunt bune, numai va zic pe scurt. Mai intai un pilaf cu legume si curcan.

Am folosit un orez foarte ieftin care s-a facut, cum sa zic, ca pe vremuri maica, fleasca (stiti ca mie imi place). Multe legume, cam din tot ce aveam, morcov, apio, ardei, dovlecel, patrunjel, toate calite in ulei si unt. Peste care am pus orezul, l-am calit si pe el, am stins cu vin alb sec, apoi am adaugat supa de curcan (am fiert carnea cu ceapa).

Am pus totul ochiometric, nu am folosit masuratori si cantitati, a iesit cum a iesit (cam fix cum imi aminteste de copilarie si mancarea de la gradinita, oarecum).

Mai apoi am facut un melc cu branza. Placinta.

Asta fiindca voiam sa iau de-a gata si nu aveau (era oferta la Lidl) si de nervi am facut eu, fireste, mult mai buna.

Am folosit foi de placinta Bella (mi se par in continuare cele mai bune, manevrabile). Pentru umplutura am pus cam 500g de branza de vaci si 500g de branza veche de oi, plus doua oua mari. Am uns cate doua foi cu unt topit cu ulei, am rulat umplutura si am pus-o in tavi in forma de spirala, am uns cu ou, am presarat niste susan si negrilica si aia a fost.

Dupa ce s-au copt placintele, le-am imbibat in lapte rece (ca la dobrogeana).

Perfect.

Sa va mai arat chestii asa, aiurea. La Kaufland au bagat gogosile craciunesti la 0.75 si 0.59 ron (de la cam 3 lei). Luai, ce era sa fac.

Flori de toamna in miez de iarna pe ploaie.

Calutii din hey clay facut globuri pentru la anu’.

Si armata la popota, mic dejun pe putina zapada.

Dobrogeana

Ca pe vremea mea, maica, aia din tavi de aluminiu cat roata de car de la patiserie. Dupa metoda asta iese fix ca aia, stiu ca am mai postat-o de mult dar nu mai stiu pe unde.

Ideea de baza, indiferent in ce forma faceti placinta, rotunda, lunguiata, de mos craciun, e sa folositi o branza mai grasa si mai sarata, foi simple, de placinta, iar dupa ce coaceti foile cu umplutura de branza si oua …

… sa o acoperiti cu lapte si sa o lasati in cuptorul stins sa „bea” laptele.

Tehnic, asta e toata filozofia.

Practic, eu am divagat nitel, adica am amestecat branza de oi, oua si cu ceva crema de branza dulce, iar deasupra am pus amestec de lapte dulce cu lapte batut si un ou mic. Dar tot asa misto a iesit.

Ma enerveaza, nu ca ploua ci ca e bezna si nu imi ies pozele, ba ies chiar derutante, morcoveii din poza asta, de exemplu, par carnati. Si nu-s.

Altfel, am facut niste poze misto prin ploaie. Le grupez.

Stiti voi, dac avreti sa le vedeti la marime normala, dati pe una dintre poze si intra in slide show.

Placinta cu ciuperci, kaizer si cascaval

Eu i-am zis kaizer, voi puteti sa ii spuneti cum va place, piept de porc afumat, pancetta, mie imi e simplu kaizer.

Ciupercile erau de nerefuzat, frumoase, cutia milei, 5 lei kilogramul, nu prea stiam ce sa fac cu ele. AM mai facut o achizitie, aluatul light de la Lidl, nu il incercasem, asa ca am purces la alcatuirea unei placinte.

Ingrediente:

• 1 kg ciuperci
• doua cepe medii
• 150g Cheddar (am pus eu, puteti pune ce model de cascaval aveti in plus sau va place)
• 150-200g kaizer afumat
• 150ml vin alb sec sau demisec
• aluat de foietaj (cum se vede in poza, un pachet)
• ou pentru uns, putin ulei pentru calit, marar si ce mai doriti pentru a decora placinta

 

Sa va repet iarasi cum se curata repede ciupercile de pamant. Atentie, doar in cazul in care folositi champignon pe care le gatiti imediat, nu faceti asta cu ciuperci de padure, de exemplu si nu le spalati asa pana nu incepeti sa le taiati si gatiti, oxideaza repede.

Deci am curatat ciupercile in apa cu faina, amestecat bine cu mainile, clatit bine.

Cat timp m-am ocupat de ciuperci, se caleau incetisor ceapa taiata marunt si kaizerul.
Pe care le-am stins cu vin.

Pe masura ce am taiat ciupercile, le-am si adaugat in vas. Am pastrat cateva feliute puse in apa cu zeama de lamaie, pentru decor.

Se lasa pana scade apa de tot. Ca idee, daca aveti oarece lene sa tocati de mana toate alea, desigur ca puteti folosi un robotel, fie cu toate ingredientele crude, fie cu ele calite intregi (ciupercile adica) si apoi tocate cu ceva masinarie electrica.

Asta in cazul in care faceti cantitati mari sau nu vreti sa va relaxati neuronii taind ciuperci.

Compozitia de ciuperci se gusta de sare si piper, se racoreste, apoi se amesteca impreuna cu cascaval si marar.

Umplem foile, le ungem cu ou, decoram dupa chef si coacem.
Apropos, aluatul light de la Lidl nu creste nici de nebun, deci ar fi trebuit sa pun mai putina umplutura.

E buna, e foarte buna, numai ca eu de la o vreme nu am rabdare de poze frumoase de final, plus ca sunt atacata miseleste la geam de niste insecte necunoscute, mari si urate.

Pentru ca mi-a ramas si ou si cascaval si aveam si jumatate de cartof fiert …

Această prezentare necesită JavaScript.

Si poze care intra la categoria jurnal, ce faceam noi mai de mult (asa o sa zic cand ma voi uita in urma), am facut o iahnie de fasole cu oase afumate (in curand va fi ca in bancul ceausist: vecina, da-mi si mie osul de supa sa dau gust la fasole), o ciorba de perisoare cu multe legume si degustare de carnati afumati din carmanegeria Auchanului. Mi-au placut.

Va doresc o duminica minunata si frucuoasa azi, 26 mai 2019.

Placinta cu mere

Stiu ca toti stiti a face placinta, in zeci de variante (ca si eu pana m-am hotarat la una, mi-a luat o zi si o noapte), dar daca am facut si am pozat, fie si pe bezna, de ce sa nu va arat?

Totul incepe asa: am primit niste mere eco-bio.

Apoi a inceput lupta interioara, de care sa fie, cu foi, cu foietaj, rasturnata, invartita, impletita, rasucita. Si stiti cum e cu mintile mari, m-a scos din multilema o repostare a Laurei Laurentiu, anume placinta cu mere si foi cumparate.

Si asa am facut, fix ca in reteta de la link, singura diferenta find ca in loc de faina am folosit amidon.

Cel mai greu mi-a fost sa sacrific merele pentru ca efectiv fac mai mult decat orice odorizant de camera, miroase superb in balcon, a mere si racoare. Dar le-am dat la cap, le-am cojit si le-am dat pe razatoarea mare. Pozele sunt si in bezna si facute la plici, ma iertati.

Le-am stropit cu zeama de lamaie ca sa nu oxideze prea tare (desi chiar nu are importanta, tot se fac maronii la copt) si am stors din sucul lor. Pe care l-am baut.

Am pus in amestec si scortisoara si vanilie, zahar, fireste si amidon. De ce amidon? Stiti de la mancaruri, amidonul diluat in lichid rece cum ingroasa el sosul. Ei de aia, pentru sosul merelor. Sigur ca daca faceti alta reteta, mai ales cu mere calite, ignorati amidonul. Mie mi se pare de zece ori mai gustoasa placinta cu merele necalite.

Am uns jumatate din foi (intre aproape fiecare foaie in parte) cu amestec de unt si ulei (daca tineti post, lasati untul in pace, fireste), apoi am nivelat umplutura.

Am taiatcatam putut eu de stramb bucati din viitoarea placinta, apoi am copt, nu stiu la cate grade ca de cand cu Engie trebuie mereu sa verifici gazele sa nu sari in aer.
Dar vedeti la reteta Laurei ca ea scrie din astea cu grade si timpi.

Si dupa ce s-a copt si racit, am si mancat-o, nu singura, mai multi.

Apropos de Laura, sa ma laud, ca a facut pe Mos Gerila anul acesta.

Despre carte nu am ce sa va spun mare lucru, luati-o si vedeti (au am cumparat trei ca sa dau in dar). Pe foarte scurt, este o carte foarte, foarte ingrijita, in totalitate, retetele, cum stiti si de la cele publicate pe internet, ies indubitabil, Laure nefiind genul de autor care una pozeaza si alta face sau, Doamne fereste, cum se stiu cazuri, care pozeaza si ce nu face, daca e in poza si are explicatiile acolo, sigur e facut de ea, e gustos si va iese, nu e cumparat de la raft si pozat ca pe o mareata realizare.

Nu stiu de ce am scris foarte mult, poate pentru ca ninge tare si apasat si mi-a dat sefa liber astazi?!

rororo