Bunaciune. Mai ales ca am gasit la cutia milei o fasole din saptamana frantuzeasca de la Lidl, pe bune, excelenta, fasole verde cu gust de fasole verde, rara avis.
Va zic pe scurt si cum am facut-o, modelul asta fierbe foarte repede, deci doar am infierbantat-o separat ca sa nu imi opreasca din fierbere carnea si restul.
Am inabusit carne (porcule, dar merge ce vreti voi si ce va place sau chiar nimic, sa fie de post), ceapa, usturoi, am stins cu un vin de care am avut (roze de la subsol), am lasat sa fiarba bine carnea (am mai adaugat apa fiarta de la fasolea verde), am adaugat si cartofii, apoi am amestecat totul.
La final am pus bulion si mult marar. In poza e si nitel ulei crud de masline si smantana, pentru ca asa am avut chef.
Apropos de cutia milei, nu imi e frica de foamete, mereu vor fi chestii, de exemplu carnati cu branza (saptamana greceasca, tot Lidl, am tot avut drum pe acolo ca imi stau in cale).
Mie mi s-au parut prea sarati, dar oamenii care mananca normal, nu ca mine, aproape fara sare, cica buni de tot. Intr-adevar, gustosi. Dar sarati.
Am avut si cartofi cu ou si branza alaturi, poze nu am prea avut.
Apropos de saptamana greceasca, am luat placinta cu carne, raportul pret/calitate mi s-a parut rezonabil (daca pun costul ingredientelor, curent, apa, timp, pe acolo iesi). Nu e rea. Foarte gustos aluatul si langa un iaurt, chiar merge.
Si vine o vreme in primavara oricarui catel in care e umilit, l-am tuns. Stati linistiti ca el a râs primul, m-a muscat si pe mine si pe omul care tunde cainii, de aia nu a iesit perfect ca de obicei.
Nu prea mai pornesc cuptorul, trebuie sa pun prelungitor si mi-e lene, asa ca cele mai mult echestii le fac pe aragaz. Asa si coastele astea.
Le-am lasat sa fiarba la foc mic in vin amestecat cu apa, sare, piper si o jumatate de lingurita de 5 spices.
Cand s-au facut bine de tot am adaugat bautura de maltz (stit voi, aia fara alcool si amarui – dulceaga), sos de soia, foarte putina pasta de curry rosu, crema de balsamic (cu rodie, tot acrisor-dulceaga), putin otet balsamic si cred ca doar atat.
Am lasat sa scada sosul (am pus la final si niste morcovi trasi in unt, sa completeze) cat sa devina lipicios si sa stea pe carne.
E in regula si cu lene de bagat cuptorul in priza, doar ca la chestii din astea, mai ales spre final, trebuie sa le pazesti, ca am ars cateva chestii.
Printre sandwich-uri si „ce s-o gasi” mi-am facut si cateva pofte. Adica am luat gyros gata facut si l-am incalzit doar.
SI l-am combinat cu orez simplu, castraveti si iaurt. Asa am pohtit.
Gyros-ul de-a gata de la Lidl (saptamana greceasca), e gustos, dar se simte clar gustul de chimicale, a fost ok dar nu mai iau.
In schimb am facut o combinatie de zile mari, mi-a ramas niste maioneza de la salata orientala si aveam niste cartofi de prajit et voila, „Fries Benedict” le-as zice daca ar fi in vreun meniu de pub.
Nu am facut sos olandez, ar fi fost culmea sa ma obosesc in asa hal. Dar in rest, peste cartofi am pus somon afumat, ou (de la tara) posat si maioneza de casa amestecata cu nitica smantana.
Da, da, ou-ou.
Bestiala combinatie. Aveti grija la somonul afumat (cel norvegian) din Lidl, a avut doua oase zdravene, daca mergi pe incredere (na, file, ar trebui sa nu aiba niciun os) poti sa mori linistit, mie mi s-a infipt direct in cerul gurii un os si am scos un arsenal de injuraturi de schela pe care uitasem ca il posed. Oricum nu mai am chef nici de somon o vreme, aia clar.
Cand incepi ziua cu: azi nu fac nimic, numai dorm; apoi se intampla intamplari si te apuca dracii si, ca orice bucatar incepi relaxarea in bucatarie.
Asta insemnand ca arunci cu toate de colo-colo si tot ce faci iese bine. Nu-s retete, dar sa va spun.
Salata de boeuf, comisa de vecina a beneficiat de o maioneza de casa din aia, de sa zidesti paretii cu ea, cu mult mustar si zeama de lamai verzi, plus multa carne de vita. Restul, clasic.
Chiftelutele, carne de pasare (aia avui), o tona de patrunjel proaspat (de la tamplar din curte, minunat), albusurile ramase de la galbenusurile de la maioneza, ceapa, usturoi, sare, piper, putin pesmet.
Combinatia, geniala.
Da, aia e ce a ramas din unghia mea, nu judecati o priza sparta sau o unghie rupta, nu toti fac poze pentru bani, mai scapam si ce e prin casa, in cazul de fata, e de la munca, gen serviciu.
Tot dupa modelul de mai sus, hai sa trantesc ceva in oala, am facut o crema de zahar ars. Cu portocala. Bai, arata bine, cum o fi, va zic eu cand ajung la ea sa o iau la bani marunti.
Si poze de pe langa casa omului, Au fost anotimpuri de cinci minute, acum soare, in cinci minute vijelie. Si am tras poze.
Ni-au tot venit in minte poezii, legate de vreme, de evenimente, o mai stit pe aia?
Afara-i frig, in casa-i frig, Deschid fereastra larg si strig: Sa ne traiesti partid iubit! Ca ne-ai calit!
Visasem noaptea ca la fabrica facem supe, ramen la pliculete, inghesuiala mare sa luam toti ce era in plus. Dimineata mi-am trantit un ramen cu ce aveam prin batatura.
Fredonam un Cargo vechi:
Zorii mocnesc dinspre noapte-n spre gri Ceasul e cinci jumatate Stau pensionarii la coada la colt, se da Astazi lapte
Ceru-i de plumb, ca privirile lor Merg muncitori la uzina Pasii li-s grei dupa cei patru’s’cinci de ani De lumina
Clasa muncitoare, mandra ca un soare Mandra ca un munte de fier (tare) Clasa ne-ndrumeaza, si ne lumineaza Glasu-i se inalta victorios, pan’ la cer
Am primit niste oua de la tara, unul s-a dus in supa de mai sus, unul pe cartofi. Nu stiu de ce ma gandeam la Adrian Paunescu, chiar nu inteleg de ce mi-am amintit de balada lui Ilie de la scularie.
(copy/paste de pe net, ca nu o stiam asa, in amanunt)
Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş a venit un lider din străinătate, gazdele cu dânsul se purtau gingaş, ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.
Vizitând străinul secţiile lor, s-a oprit deodată şi cu bucurie arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor: Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar oficialii tare s-au mirat de această faptă, totuşi, peste poate, şi l-au pus pe listă neîntârziat ca să plece grabnic în străinătate.
A ajuns la Roma c-un autobuz, După ce un vameş, fir-ar el să fie, Fără ezitare cică le-ar fi spus: Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar la Roma, papa însuşi i-a primit, i-a tratat amabil c-un pahar cu apă şi era şi dânsul foarte fâstâcit, neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.
Dar ca orice papă, a găsit un drum Şi pe unul gureş, vocea lui mlădie, l-antrebat c-un tandru scârţîit postum: Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Observând acestea, cei îndrituiţi care mersul lumii zilnic îl veghează s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ să-i organizeze şi o mică pază.
Când erau la papa, Doamne, ce necaz, unul dintre paznici leşină afară, medicii de gardă îl făcură treaz şi motivul bolii toţi îl căutară.
“Poţi cumva şi nouă tu să ne explici cauza din care ai cazut în luptă ?” “Domnilor v-aş spune: cum stăteam aici, încordat în veghea asta ne-ntreruptă.
A trecut regina Angliei pe aci, c-o suită mare şi cu protocoale, m-am retras în umbră spre-a nu stingheri şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.
Când am auzit-o cu cât interes îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie cine-i bâtrânelul purtător de fes de lângă Ilie de la sculărie !”
In rest, ce sa zic, peste tot lumea se aprovizioneaza, cozi, se vand tone de ulei si faina (ma intreb ce ai face cu ele in caz de Doamne fereste?). AM luat si eu niste chestii si vi le arat. Mucenicii de la Auchan, nu e ce trebuie si niste galusti cu carne, alea sunt bune si nici nu-s scumpe, deci daca ramane magazinul si planeta fara ulei si faina, mancati galusti cu carne.
De final, cautam o poezie despre perioada in care s-au macelarit caii din Romania ca sa se aduca tractoare, dar am dat peste alta, oarecum de actualitate dat fiind cozile la benzina. Tot de Mihai Beniuc si cea cautata si cea gasita.
CU MII DE CAI PUTERE
Nu-s pui de domn, nu țin să par deștept.
Pe oameni îi privesc în față drept.
Ci-n fața oricui clopul nu-mi ridic –
Părinții mei dau țării bob din spic !
N-ajung nimic ? – De mii de generații
Noi tot muncim, și au ajuns tot alții…
Așa să fie, dacă-i dat așa
Dar pîn’ la urmă tot se va vedea !
Ori nu-i așa ? – Hei, nouă sute șapte…
Îl știm, îl știm ! Și-i drept, e încă noapte.
Dar s-a-nroșit a ziuă-n răsărit.
Umblați ca furnicarul răscolit.
Ați priceput : Cu mii de cai putere
Se crapă zorii unei alte ere !
1939
Poza e mai veche dar chiar ma gandeam cat de tare ar fi sa ma duc cu calul la uzina. Si sa il parchez langa masina lu’ dom’ derector 😀
Aphex 