Varza calita

Stiu ca stiti, daca vreti e din categoria: ce chefuri am mai avut recent. Pentru ca imi tot trebuia cate o frunza de varza pe zi si m-am plictisit sa tot „imprumut” din supermarket, am luat o varza mica si mi-am pastrat frunze sa pun la picior. Drept sa va spun voiam sa fac una gogonata, sa urle toti: ce e aia, nu se face asa, ce porcarie … dar nu m-am indurat. Voiam sa fac varza calita cu iahnie de faole (acelasi fel) ba mai mult, imi traznise sa arunc si cativa cartofi pe acolo. Dar prea misto e varza asta noua, fac alta data misto de specialisti, acum a iesit asta:

Slide8

In linii mari va spun ca varza am calit-o la foc mic de tot, i-am adaugat marar si doua rosii curatate de coaja si tocate, o foaie de dafin si apoi am dat-o la cuptor, atata tot.

Slide7

Carnatii i-am copt separat, i-am pus spre final peste varza. Cumva imi pare rau ca nu am facut maglavaisul, dar nu m-am indurat sa o stric.

Slide9

Si daca tot am comis-o am facut si putina mamaliga. Si gata.

Slide10

Gata cu varza, ca m-am impiedicat de niste paste Bertagni umplute cu hribi si trufe, la jumatate de pret.

Slide11

Si pentu ca aveam supa de gaina in congelator, voila, ceva misto. Cu mult patrunjel.

Slide12

Inca doua chestii legate de azi, sambata, 26 august. E cald, foarte cald.

Slide13

Si este ziua internationala a cateilor de pretutindeni. Sa ne traiasca.
Slide4

rororo

Anunțuri

Dar din dar

Pai da, ca numai sarmale si zemurile le facui, adica mancare obisnuita pentru o saptamana, asta nu inseamna ca nu am primit in dar (ma rog, de salata de boeuf m-am milogit si milosi s-au aratat) de pofta una-alta. Apropos de zemuri, am facut pentru noi de porc, zici ca e de regim, slab porcu’, maratonist. Si potaii … ce sa zic, vedeti in poze, care-i om si care-i caine?

Această prezentare necesită JavaScript.

Sarmalele de anul asta nu le-am pozat artistic pentru ca s-au tot gustat din oala. Si da, tot o sa mi se para ca nu au niciun gust daca nu-s facute in oala de fonta, aia antica, de la habar nu am cine, bunica, strabunica, stra-cineva.

De primit de pofta? Pai un caltabos de mare exceptie, ca la Buzau, niste carnati, putina toba, doua boeuf-uri (c-am zis-o pe aia cu cup-uri si mug-uri?), pita de casa, muraciuni, ce mai, chiar ce nu aveam si pofteam. Sa ne traiasca prietenii.

 

Si cum si anul aista craciunul a fost insorit, geros si fara pic de zapada,  am pozat si de prin oras. Plus soarele din geam.

Dati pe poze sa vedeti castanele, inca mai am de imrastiat, nu stiu ce o sa ma fac cand o sa le termin 😀

Casandra a primit un os de ros (bio, eco, gluten free, cu coloranti naturali, paleo, dukan) si daca tot a fost soare ii mai lucrez la portret. Desi in focurile creatiei ma indepartez nitel de model :)))

slide20

Va urma, ca azi e de fapt craciunul, nu? Bine ca s-au mai linistit balamucistii din oras ca ieri mi-a fost si frica sa ies la treaba la ce macel era pe strazi, pe langa strazi, de azi o sa inceapa drumul oaselor (ca in fiecare an toti arunca oase pe strada, desi nu mai sunt caini vagabonzi pe aici).

Hai ca mai e putin si vine 2017, sper sa fie cu noroc ca eu in fiecare final de an ma trezeam ba prin spitale, ba te miri prin ce alte ghinioane, hai ca poate anul asta sparg obiceiurile proaste si e de bine.

 

rororo

D’ale noastre

Romanesti, nu in sensul acela descris frumos de Anton Roman, nici in alte sensuri, mai mult pofte ale diasporei, de la gratarul de porc cu cartofi prajiti si salata de varza, reteta scrisa cu litere de vin rosu pe toate fetele de masa ale localurilor de prin tot spatiul carpato-danubiano-pontic, pana la nemaipomenita varza, care ne-a amintit de slagarul vesnic fredonat la umbra nucului batran: mult e dulce si frumoasa varza ce-o halim.

Clatite, da, din alea cu oua de tara, de seamana cu omleta de galbene ce au iesit, ei da, apai si oua, da, oua-oua, cu branze si sunculite, mititei mici si ei, la un picnic inedit, cu paine si mustar, cum se baga pe sub musteti langa fostele hale de la Obor, plus prajitura cu malai, carnita de porc, carnati, usturoi. mamaliga, asa de bune incat mai iei un colebil si o iei de la capat. Voi sa nu faceti ca mine, prea dukan, prea ca la bloc.

A, da, desert, gris cu lapte si pesmet fript cu zahar si o combinatie de prajituri in care am cautat (si nu am prea gasit) gusturile de pe vremuri.

Prin oras, putine poze, de pe langa dentist si din noul Mall in care am intrat, ma iertati, ca sa ma mictionez, ca mai multe oricum nu merita facut acolo. Au halit din parc pentru un mastodont caer nu cred ca va avea mare succes. Acum nu ca sper ca nu va avea, raul e comis, treaba lor, dar pacat de spatiul irosit.

 

Cam atatea.
rororo

Gomboții de anul asta

Macar o data pe an, in cel trecut, am sarit obiceiul, azi mi-am luat fix cate prune mi-au trebuit, plus doua, avantajul supermarketurilor mult hulite, poti lua exact cat ai nevoie (plus ca prunele au fost o bunatate, cele pentru galusti au costat fix 56 de banuti).

Reteta de aluat, pai cam greu sa v-o dau pentru ca am facut-o la ochi, dar e cea cu cartofi, oua, faina. Pesmetul prajit cu zahar si putina scortisoara si in prune niste miez de nuca.

Sigur ca am pe blog si reteta cu cantitati, aici, la Gomboti, numai ca de data asta nu am respectat nimic, nu am cantarit nimic si am mai pus si putin gris.

In rest, ca la postarea aia de la link.

Si iaca-i, pozati calzi inca.

Saptamana a mers prost pentru ca am avut o raceala nasoala, asa ca sa va arat mai intai ce am mai gatit, absolut din intamplare, un soi de  caș de carne, de pui, fara oua, dietetic asa, carnea, morcov, ardei gras, ceapa, verdeata si usturoi, doar aruncate in cuptor.

Am mai facut doua supe concentrate de pasare, cu ghimbir, cu turmeric, decoct de oregano, ca sa ajute sa se duca viruseanul.

Pentru ca am avut un pui intreg, pulpele le-am lasat in bere. Si s-au cam glazurat si n-a fost bai.

Si  am facut si  pană coaptă, glumesc, smantana, cu u si mascarpone, la cuptor, ca o omleta neprajita ca sa zic asa. Buna si dansa.

Raceala m-a pocnit de marti de pe la pranz cand ma aflam la oras, la Thalia (tot corecta mancarea, tot OK localul pentu categoria lui) si a bufnit rau cand haladuiam prin Herastrau. Dar ceva poze tot am strans, care de pe acolo, care de prin oras.

Bibeloul ala (si altele asemenea) din ultima poza, la Universitate la librarie, super misto. Nu am indraznit sa intreb de pret, cred ca sunt foarte scumpe, dar artistul merita. Sunt nemaipomenite. Amuzant si pachetelul cu povestea tuicii, de un cadou. In rest, ce vedeti daca dati pe slide show, aia e.

Si azi sunt in „medical” (e cu ghilimele ca sefa nu ma plateste), zi nemaipomenit de calda, numai buna de zacut cu supa si gomboti.

rororo