Cuptorul cel nou

Fix ca in titlu, aragazul cel nou are si cuptor nou si azi l-am inaugurat. Nu am nimerit-o din prima ca am lene sa citesc instructiuni (plus ca ma cred mai desteapta decat sunt) dar cateva chestii au iesit bunute.

Maduva de la niste oase, coapte simplu in cuptor (in curand o sa va spun si temperaturi si timpi, ca bo$$-ii – vezi sa nu ca nu m-am prins cum functioneaza ceasul).

Cu sare Guerande si oarece fire de patrunjel si telina apio. Bestial.

Oasele coapte si golite le-am fiert pentru o supa gustoasa pe care o voi folosi nu am idee la ce, dar era pacat de ele, pentru ca Angus.

Am facut si o felie de ceafa de porc cu sosul de ceapa rosie si soia despre care v-am povestit la postarea anterioara.

Si chec Stella – dati pe link pentru reteta pas cu pas, cantitati si tot ce mai trebuie.

Aici am cam bulit-o, cuptor mare, bucatarie mica, mi s-a parut ca temperatura de 180 e prea mare, am pus la 140 si a baltit nitel pana mi-am dat seama ca e doar diferenta de opinii intre marimea bucatariilor si temperaturile sunt cele care trebuie, ma rog, ideea e ca l-am copt nitel aiurea dar tot bun este.

Mai ales pentru pachetel.

Cum ce pachetel? Pai cat mai dau cu sapa imi iau pachetel, cum era pe vremuri in Good Food, mancarea plugarului (ce am prin casa).

Altfel, am mai pozat chestii de prin gradina, am primit o floare …

… si dupa luni de zile de vanatoare (de preturi, am asteptat sa ramana doar cateva bucati ca sa le scada pretul macar la jumatate) am impuscat o barza ruoz. De pus in geam, in gradina sau, nu stiu, oriunde in gradinile mele kitsch.

Fritto misto

Mi-am serbat oarece cu un numar restrans de prieteni si am ales sa incerc sa fac chestia asta. Fritto misto sunt tot felul de legume sau pestisori dati prin faina/amidon, prajiti rapid, doar cu sare si piper. Eu m-am jucat nitel si la tehnica am gresit tot nitel dar va zic eu unde ca sa nu faceti ca mine. Desigur ca nu a fost nimic necomestibil dar se poate si mai bine.

Am folosit un amestec de fructe de mare si creveti, in functie de ce aveti in preajma, curatati, dezghetati, scurgeti, taiati, ce mai, pregatiti ingredientele cum trebuie.

Amestecul pentru fructele de mare l-am facut din faina (fara gluten) de orez si amidon, boia, sare, piper, coaja de portocala, granule de usturoi.

Fructele de mare le-am dat prin amestec si le-am scuturat apoi bine intr-o strecuratoare ca sa inlatur excesul de faina.

Le-am prajit la foc foarte mare in baie de ulei.

Unde am gresit: prima transa a fost prea incarcata, dureaza cateva minute sa se faca, deci e bine sa faceti transe mici, totul merge mai repede si are si aragazul de castigat (eu l-am stropit din plin).

Cer multa sare, eu am pus ca de obicei sare mai putina, in mod evident trebuiesc, dupa prajite, mult mai bine sarate.

Cam astea au fost gafele. AM facut doua sosuri alaturi, al meu clasic (maioneza, smantana, iaurt, usturoi, tarhon) si unul de ceapa rosie cu sos de soia (si vin, ulei de susan, otet balsamic, usturoi, ceapa verde, crema dulce-acrisoara de balsamic cu citrice). La al doilea m-am jucat dupa gust si chef, sosul clasic e doar cu ceapa rosie in mult sos de soia.

Am primit printre altele si dulciuri, tort de ciocolata bestial de bun, nenorocit de bun, facut de vara-mea.

Rulada de bezea cu migdale, crema de mascarpone si zmeura facuta de Elena.

In rest, pentru in casa, doar red neck-isme. Cartofi, cartofi si si mai multi cartofi (mancare, prajiti, salata).

Am reusit sa il pozez si pe Gigi, al lui Marga. Sau o fi Marga, nu stiu ca zici ca-s argintul viu, greu de pozat.

Pui „Saganaki”

Denumirea e nitel la misto, de acolo si ghilimelele, dar mi s-a parut ca seamana cu tot felul de midii si creveti Saganaki de pe la greci (ca aspect), cu sos de rosii proaspete (proaspat decongelate) si branza pe deasupra.

Orice ar fi e o chestie simpla. Bucati de pui (pulpe dezosate am folosit eu), unt, sare, piper, ceapa, usturoi …

… rosii, vin, patrunjel, oregano si cimbrisor. Folie scufie si la cuptor.

Dupa ce puiul s-a facut am pus deasupra branza (telemea veche de oaie), niste ardei asa, de poza si am lasat sa se rumeneasca.

Deci cum ziceam.

Am pus alaturi doar niste iaurt, deci e pentru dietele alea care nici nu mai stiu cum se numesc.

As fi prajit vreo doi cartofi dar mi-a fost lene.

Si resturile sunt misto a doua zi, puiul taiat bucatele cu tot cu sosul ramas si niste smantana pus peste paste fierte.

A tot fost cu zburatoare, am facut si o oala de zama de curcan, acrita cu moare, cu ou batut si cu dovlecei, fasole verde si orez.

Si, cum nu e pasare ca porcul, asa, de clasa muncitoare un platoias nesimtit: cartofi copti, aceeasi branza grasa de oaie si niste carnatz.

Am mai pozat pe langa casa omului niste flori de iarna, cu petale, cu blana, cu branhii, cu ce am avut.

Si mi-am facut si un cadou, nu ma asteptam sa iasa asa misto, am gasit pe net un link ( rell.ro ) si mi-am comandat tricou cu Casandra. Si chiar mi se pare super misto.

Fructe de mare a la Deb

Deb Ren Kiat, o tipa din Filipine care a pus o reteta asemanatoare cu ce am facut eu undeva pe internet. A ei continea Dou Ban Jang (o pasta iute), a mea nu, dar are in schimb altele asa ca va prezint a la Deb dar varianta mea.

Varianta ei era doar cu creveti, eu am avut amestecul de de toate, sigur ca puteti face cu alte alea (ba chiar si cu pui).

Mai intai am calit o salota mica si doua fileuri de ansoa sarate.

Am adaugat ghimbir si usturoi facute pasta, o lingura de pasta de tomate si vin alb foarte sec.

Cand s-a legat un sos frumos am adaugat fructe de mare (decongelate si scurse bine) si am tras la tigaie la foc foarte mare. Ea a pus doar sare si piper, eu am stropit si cu putin sos de soia.

Asta e tot.

Drept e ca am scapat cam mult ghimbir, acum na, dupa posibilitati. Dar mi-a placut cum s-a legat sosul cu pasta de tomate, de fapt cum a imbracat legumele de mare. Si da, e si buna treaba.