Miel cu cartofi la cuptor

Nu e nimic complicat, nici macar prea aratos, daca nu facem nimic crocant si rumen, deh. Dar foarte bun. Ori mananc eu rar miel si mi se pare nemaipomenit.

Am gasit la cutia milei la Kaufland niste bucati de miel cu oscior, numite tomahawk. Nitel marinate cu ceva verdeata si lamaie. Nu am facut decat sa pun in oala batraneasca niste cartofi, ulei, ceapa verde si usturoi, cotletele deasupra, vin alb demisec si sa sigilez cu folie si capac.

Am lasat totul la foc mediu cam o ora si jumatate, pana a scazut sosul. Am deglasat vasul cu supa-crema de legume. Pentru ca asta aveam, fireste ca puteti pune orice fel de supa aveti in casa si sa pasati ulterior sosul (posibil sa arate mai frumos ca al meu, mai bun, nu stiu 😀 )

Cum zic italienii, piatto unico, ar fi mers langa si niste salata verde cu menta si lamaie, zic si eu.

De final ceva floricele de le-am mutat din vasul initial, azi implinesc doua saptamani.

Aproape de paste

Asta pentru ca de masa de paste o sa ma duc la rude, unde o sa fie si cozonac, in rest cate putintel din fiecare am adunat si eu. Nu mancam mai mult ca de obicei asa ca sunt cantitati mici, dar am reusit anul asta sa am si o mini friptura de miel si putina ciorba, hai sa ii zic ciorbita, ca e putina.

 

Mai intai poze din oras, de aia. Dristorul aglomerat mereu, Victoriei cu doua piste de biciclisti (de ce oare?), manelisti de Giurgiu, parcari extreme si locul crimei (in poza unu) despre care s-a vorbit vreo doua zile.

Dupa plimbare, avem animale, Carlos, fireste, a mai crescut si par sa ii iasa pene dupa ceafa.

Mozzarella, inca intrigata de noul locatar.

Si Ozzy care are o moaca de premii Oscar, daca ar fi unul pentru caini.

Pe Casi nu am pozat-o, mai are putin si vine ziua ei, dar i-am pozat mancarea (voiam sa o prezint artistic, dar mi-a fost lene), orez cu ficatei, vin si legume. Pai nu?

Am primit si baclavale, de la mama si tata lor. Si cocosei si acadea ca pe vremuri la balci.

A venit si niste ploaie peste zapuc.

Si am pregatit cosuletele pentru acasa si pentru cadouri.

 

 

Intre drumuri, paste cu ce am avut chef 😀

 

Cum ziceam, bors de miel, banal, dupa chef, carnea care a cazut de pe oase, zarzavat, bors, ou batut, leustean.

Si friptura pe caer am marinat-o zilele trecute in vin cu ceapa si usturoi.

Garnisita cu piure cu patrunjel si morcoviori cu unt si pesto de urzici si leurda.

Si gata pentru acasa, nimicuri, cum ziceam. Marea imbuibare nu exista si nu va exista la noi.

rororo

Repetitie de paste

De fapt niste chichi michi, intamplari, joaca, dar pare masa de paste (sau 1 mai muncitoresc) asa ca sa va arat.

 

Am gasit oase de miel cu un leu, nemaipomenit, o sa fac ciorba, ei, aratau mai degraba a „pune-ma in tava” ceea ce am si facut. Cu vin, usturoi, cimbru, cartofi, morcovi, la foc mic, multe ore.

Putina carne, e drept, de o pofta, dar un deliciu.

De fapt majoritatea chestiilor pe care le fac sunt din cauza multor reduceri (probabil s-au aprovizionat magazinele in draci), am gasit la Mega mici la jumatate de pret, e prima oara cand iau de la ei, sunt chiar buni, asta e repetitie de 1 mai.

Si, pentru ca zilele astea observ ca se continua ca si anii trecuti, orice tarta sau budinca sau prajitura caer are branza de vaci si stafide se numeste pasca, apai am facut pasca (departe de mine de  a lua la misto toate chestiile denumite pasca, dar pe bune ca nu-s). Deci pseudopasca mea, blat de biscuiti, unt si seminte.

Umplutura, branza de vaci, oua, coaja de lamaie si de portocala, stafide tinute in cherry, sofran, esenta de vanilie.

 

A fost cam putina umplutura, cam multe stafide, nu s-a taiat nemaipomenit, dar a fost buna. Da, am pus si zahar, de fel nu pun mult zahar la dulciuri si am uitat sa scriu.

Am facut si michimausi colorati din oua, cum fac aproape in fiecare an, Carlos m-a ajutat (de fapt face prima lui baie pe masa mea de lucru).

Si, inca in lucru, minioni si alti monstruleti.

Biensure ca exceptand „pasca” restul au fost pohte si portii de papusi, un ou l-am spart, sa edem cu cate ajung la final.

rororo

Oaie la tigaie

Carnatul e bonus, mujdei nu are alaturi ca i-am pus usturoi direct, da, merge si cu mamaliga.

But first, cum zicea grasul ala din Two stupid dogs, cate ceva pe langa. Am primit spaga la o comanda, doua prajituri abia scoase de pe linie, tot e mai bine decat zero 😀

Daca nu se vede bine ce e in spate, in jungla mea (mai exact a Casandrei), au inflorit in sfarsit crinii.

Si, in sfarsit, au aparut rosiile cu gust de rosii, ca un prost sacosard, azi nici nu m-am uitat cat e kilul cand am luat doua de pofta.

Revenind la „pastrama” noastra, desigur ca se poate cu alte carnuri, cu blablauri, va spun insa, cu carnita grasa de oaie (miel, ied, berbec, batal) iese nemaipomenita.

Marinata e din vin, foarte putin otet, ulei, sare, piper, usturoi, boia (si afumata si ne, am pus eu). De lasat, am lasat-o in pace vreo trei zile in marinata, o puteti lasa si mai mult (mai ales daca o bagati in vid) sau mai putin, jumatate de ora, sa zic, daca incalziti putin marinata, sa isi porneasca enzimele treaba mai iute.

Dupa timpul acordat dupa cheful fiecaruia, voi stiti ce faceti cu ea, pe gratar e buna, simpla asa, e buna, eu am lasat-o la tigaie in putina bere pana a scazut si sfaraia in propria ei grasime.

Cum spuneam carnatul din poza nu se pune la reteta, dar mai era loc in tigaie, aia e. Garniturile potrivite sunt alea de care aveti voi chef.

The end plus rororo