Toate intr-o singura oala, lasate la foc mic cu orele, multe ore. Primul mancat din serie a fost puiul, ca de fapt initial voiam sa va zic de puiul asta copt pe sarmale (puisor, mai exact).
Sarmalele stiti ca le fac mereu aproape la fel, foarte simplu, carne, orez, ceapa, sare si piper. De data asta am pus si niste pasta de tomate in compozitie pentru ca era foarte, foarte gustoasa. In rest varza proaspata si afumaciuni pe acolo.
Pentru ca am facut sarmalele cam mici am pus ca sa umplu cratita si un carnat proaspat in mijloc, apoi, din sipsa de inspiratie cu puiul vietii (voiam pui cu mujdei) l-am pus si pe el in capul sarmalelor si am acoperit cu folie.
L-am tot sucit sa ia contact cu oala de sarmale si dupa o vreme l-am lasat sa faca si crusta. Foarte bun puiul de pe sarmale.
Sarmalele le-am fiert cam sase ore.
Carnatul proaspat, facut de neamuri, excelent, nu e prea frumos in poza dar nu pot tine mult geamul deschis ca are chef cacaricius de alergari.
De final cateva poze cu zapada din ultimele doua zile (azi nu am mai facut desi am umblat nitel). Stiu ca sunteti deja plictisiti de poze cu zapada sau de dat la zapada, dar le pastram sa vedem in anii care vor veni cum a fost in anul asta, nu?
rororo