S-au facut fruzele, perfectiune, aveam nist ecarnuri in plus, la fix. Asa ca m-am indurat sa fac si anul asta sarmalutele in foi de vita.

Frunzele le-am oparit doar in apa iar pentru umplutura am tocat niste spata si fleica de porc, am avut si o caserola de carne amestec si, aici e aici, am pus si o conserva de carne de porc, din aia 98% carne, fara aditivi, conservanti, blabla. De ce? Pai de obicei mananc din ea ca atare cand nu am ce dar de data asta a fost asa de sarata ca nu am putut-o manca. Si am pus-o in carnea tocata. Nu stiu daca de la ea sau de la altele, dar bun amestec a iesit. A, am pus si mult marar.
In rest, am calit ceapa simorcov, am pus orezul, am stins cu vin alb. Cand s-a racorit am amestecat totul cu carne si am comis soldateii.

Le-am fiert simplu, pe aragaz, doar in apa cu vin si doar dupa ce au fost foarte bine facute cu frunzele extrem de fragede, am adaugat pasta de tomate (si inca putin vin). Si atat.

Apropos de ars simplu, am refacut si supa mea favorita de gulii, doar cu zarzavat calit in ulei si gulii rase, calite si ele, apa si leustean. Mie imi place mult.

Si pentru ca va ziceam ca in curand o sa pun reteta de supa la plic, iaca ceva aproape, dar mi’a fost chef, burgãri (cumparati din saptamana americana) si clatite de cartofi – un fel de hash brown – (din saptamana austriaca sau asa ceva). Placeri vinovate.

FLori de ziua copilului (cu un nou ghivecel cu ceva care seamana a mini-petunii). Zi pe care noi, cei mari o sarbatorim prin munca deci atat pe ziua de azi 🙂

