Costita in vin si usturoi

N-am prea facut, n-am prea pozat, dar azi e soare si o zi libera asa ca …

In ultima vreme o ardem simplu (chefuri si idei am multe, sper ca se vor materializa). Acum am pus mana pe niste coasta de porc (9.99 la Kaufland, deci am fasonat-o eu in scaricica si cazaturi). Le-am pus intai in tigaie si le-am rumenit putin, apoi le-am acoperit cu vin, sare, piper si am pus alaturi si trei catei de usturoi si am lasat totul la foc foarte mic pana s-a facut de sa dai cu caciula in caini. Cazaturile, capetele de la coaste, alea le-am facut, doua bucati de scaricica vor urma.

Incet, incet, incep sa infloreasca toate (si prin gradina in curand).

Am mai facut si o salata din resturi de pui rotisat si ce am mai gasit prin camara (castraveciori si gogosar, ciuperci, masline, ceapa rosie). Putin usturoi, maioneza si smantana si gata.

In rest poze aiurea: rechinul din adancuri, domnul peste Gigi, un nou tricou, plus fotomodela, ghiocei din gradina vecinului si cerul roz din fiecare dimineata).

Gratar in stil coreean si taitei Udon

Doar in stil … adica mult sos soia, zahar si alte alea, am tot gustat marinata (am mancat la un local coreean asa ceva, plus am vazut eu la televizor) si mi-a placut ce a iesit. Deci e doar in stil, da?

Am copt mai intai niste ceapa, usturoi si ghimbir.

Am stins cu vin iar dupa ce s-a evaporat alcoolul am adaugat zahar, sos soia (cu ciuperci, unul mai gros asa si mai umami – cum le place americanilor sa zica), otet balsamic (in lipsa de negru), crema de balsamic (ala cu rodie). Am tot gustat pana am echilibrat dupa gust sosul, am stins focul si am adaugat ulei de susan, ceapa verde si inca un catel de usturoi ras.

Cu treaba asta, dupa ce s-a racorit, am marinat doua felii de ceafa de porc (nu am vaca din aia smechera) un numar mare de ore. La temperatura camerei. Pe care le-am facut la gratar.

Separat am fiert taiteii astia din poza (made in Korea, culmea).

AM copt pe tigaie si niste seminte de susan, am facut si o omleta simpla dintr-un ou si am facut un ikebana, asa.

Chestie: e mai misto carnea grasa, ceafa mea a fost dintr-o bucata mai slabuta si cele mai bune au fost capetele alea mai grase.

In alta dezordine de ce mai am prin frigider, am facut o salata cu peste marinat. Au la Lidl un peste bun, la borcan, era cam 6 lei borcanul. Apoi a disparut de pe rafturi. Si a reaparut la 10 lei. C’asa e in tenis.

Deci salata e cu cartofi fierti, pestele si ceapa din borcan, putin patrunjel si marar si niste masline, plus un sfarc de maioneza.

AM pus preparatul intr-o galetusa ca sa stea lejer in frigider si am incercat o poza din mers cu finalul, Fireste ca mi-a iesit ceva stiintifico-fantastic dar ati cam inteles despre ce este vorba.

La capitolul cumparaciuni la jumatate de pret va recomand acest ulei. In pretul lui intra si dispozitivul de siguranta pe care angajatii au uitat sa il scoata (eu l-am primit la domiciliu, ce sa le fac, l-am taiat si aruncat, paguba lor).

AM mai cioplit un dovleac.

Si, de final, petale, stamine si pistile.

Salata de paste cu ton si porumb

Un clasic iubit de unii (mai ales copii), neplacut altora (drept e ca e cam junk food). Personal am un confort cu o salata de oricare la sosirea acasa, inainte sa pic lemn, oricat de foame mi-ar fi, doua linguri de ceva de genul acesta sunt suficiente sa adoarma foamea.
Apropos, daca va feriti de maioneza, nu uitati ca oricand puteti inlocui acest sos cu un altul facut din iaurt, mustar si ulei bun de masline. Asadar nu dati cu parul daca eu din comoditate folosesc maioneza, voi puteti fi cat de seriosi puteti fi cu mancatul sanatos. Sau nu 😀

Iata si ingredientele, paste fierte dupa placul vostru, ton, porumb, ceapa, masline, castravecior si maioneza (sau un sos asemenea).

Tocate, taiate, maruntite, fierte, scurse, nu intram in amanunte.

Nu e o salata frumoasa, dar cui ii pasa. Dupa ce trece pandemia e fix genul de mancare de luat la munca.

Cum sunt reclamele alea? „Dar stati, asta nu este totul, puteti avea doua la pret de una daca nu inchideti ecranele acum!”

Cred ca o vreme o sa tot fac din astea si daca le si pozez, de ce nu, sa le pastram in arhiva salatelor. De data asta a fost combinatia facuta cu cartof, morcov, ceapa, castravecior, masline verzi si, ei da, wurst.

Era soare si am vrut sa fac o poza artistica. Nu mi-a iesit ca soarele fuge cand apar eu la geam.

Va mai arat niste combinatii misto:

• supa de gulii cu paste proaspete;

• un fel de okonomiyaki la cuptor (am primit de-a gata), varza, morcov, cartof, ardei, un liezon cu ou, faina, ulei, mult cascaval deasupra;

• un sandwich genial, Philladelphia cu chives (ceapa ciorii, cipolina, cum i-o zice), somon afumat, mustar si salata.

Si, pentru ca mi-am serbat ziua jumatate de luna, ca au venit care cum au putut pe rand, am copt multe chestii la cuptor. In general carnati ca e cel mai simplu. Dar am avut si episoade in care am ars-o si cu spinari de pui si coaste. O colectie (plus pita, bere si prajituri primite).

In incheiere sa va arat doua chestii misto. Un junk, da, stui, dati cu pietre. Ce mi-a placut enorm (ca gustul na, ca orice gogoasa decongelata de supermarket, indiferent ca e in cutie sau luata de la raft) e ca ce e in cutie arata fix ca pe cutie.

Si o pisica. Vorba aia: cat tax.

Caniculare

Ori batranetea ma face sa suport greu canicula, ori e o caldura din ce in ce mai nasoala de la o vreme, nu stiu. Am facut numai chestii rapide, chiar daca unele nu par, consider ca e gatit viteza si daca lasi totul pe foc cu orele dar inchizi bucataria. Oricum multe chestii merg mancate reci de la frigider.

De exemplu supa de legume cu crenvusti.
(de ce cremvusti? pentru ca sunt buni aia asa zisi „eticheta curata” desi da, stim, plus ca golim congelatorul ca se ieftinesc altele).

Multe legume (ceapa, morcov, albitura, gulie, rosii, dovlecei) inabusite nitel.

Am adaugat apa, verdeata, cartof si crenvusti (unul, craticioara e mica) si am lasat sa fiarba, e gata destul de repede.

De racit am racit cam totul fie pe balcon pe ciment fie la aerul conditionat.

Sau racire rapida, cu sana.

Pentru iubitori am facut si o ciorba de perisoare. Ce am vrut sa va spun la ea e ca am „speriat” perisoarele ca pe galusti. Adica in apa fierbinte, cand au fost gata, am pus apa rece, capac si am repetat de vreo doua ori. De curiozitate. Nu stiu care e explicatia fizico-chimica dar da, au iesit foarte pufoase.

Si pentru ca toata saptamana din cauza unor lucrari am stat cu geamurile deschise, am facut si sarmale. La modul la care intr-o zi am scazut o varza cu niste afumatura.

Iar in ziua urmatoare am pus straturi de varza, de ce afumaciuni si carnati mai aveam pe acolo si sarmale (erau gata facute la congelator ca am avut varza murata in plus).

Am pus si rosii din alea bune, au aparut rosii bune si ieftine. Rosii-rosii.

Nu am mamaliga, smantana, ardei, doar o poza cu ce am cules sa gust dupa ce au fiert pe aragaz cu usa inchisa. La bucatarie.

Eu m-am tinut o saptamana pe zemuri de legume pentru ca pofteam mult la cartofi prajiti cu ou si branza. Stiti voi, mancarea mea de suflet. Pe care mi-am facut-o. Acum iar pauza de la prajit.

Din cauza rosiilor bune branza am pus-o intr-un sos in care am mai pus si putin usturoi si verdeata. Si daca tot a fost bal, am facut odata cu cartofii si o jumatate de oltenesc. Am comis-o.

Si ultima racitura, ciuguleala, o salata cu cartofi, ton, porumb, ceapa, ou si masline.

Doar cu putin ulei si un strop de otet, asa, din castron.

Cateva poze de amintire de la lucrari, un aparat de sudura antic, lamaie cu cuisoare anti-muste (nu functioneaza dar macar miroase misto), un caine doborat de caldura.