Mancare rece – ultima frontiera

De data asta am facut varianta Mirelei, de aici, de pe Culinar. Fireste, pana la un moment dat.

Conform indicatiilor am prajit ceapa la foc mic pana s-a ingalbenit, apoi am adaugat limba fiarta pe jumatate. Dupa care am inceput sa adaug vinul. In mancare o sticla, separat, pe esofag, din alta. Cate putin.

Am dat la cuptor pana a ramas fara zeama, dupa ce am adaugat maslinele, foaie de dafin si boabe de piper.

Am degustat. Si e exceptionala, dar … am simtit totusi nevoia de ceva acid iar ai mei au zis ca „unde e sosul”. Asa ca dupa ce am halit o portie ca in Bucovina, am deturnat spre moldova, am pus rosii si putina supa degresata de la carne. Si am potrivit si o mamaliga alaturi.

Este super varianta fara rosii dar nu mi se pare ca merge bine cu limba sau carne grea, nu stiu, sper sa nu se supere bucovinenii (desi pe pariu ca ei sunt in stare sa adauge si niste smantana, extra :D) asa ca va urez hard roc aleluia.

Anunțuri

Tarta cu şilvoiţă

Sau cum ar zice unii crostata. Cu magiun.

E plin netul de aluat de tarte, eu cu aluatul nu suntem prieteni asa ca va spun cum fac eu. Amestec un pachet de unt cu doua oua si nitica sare si, aici o sa ma cafteasca necko, dar pun faina cat cuprinde 😀

Si ametesc totul pana iese aluatul omogen, de nu mai deosebesti guguloi de unt pe acolo.

Imbrac vasul in care urmeaza sa fac tarta apasand cu degetele asa, pana se intoleste bine tot, apoi fac si niste sireturi din alea de pus pe deasupra. Si ca sa nu fac mizerie, sa presar faina sau mai stiu eu ce, pun aluatul intre doua foi de copt cand il intind.

Gratarele le-am taiat cu dracia aia de cartofi sau cascaval sau ce se mai taie cu ea.

Am pus magiunul in tarte, am trantit gratarul deasupra, gata.

La cuptor am lasat pana s-a colorat aluatul.

Excelenta şilvoiţa, acrisoara, ca magiunul ala de se gasea pe vremuri la alimentara, multumesc pe aceasta cale lui jiji pentru ş,ţ si ă, lui Pacha pentru magiun si lui necko daca nu m-a injurat pentru faina cat cuprinde.

hard roc aleluia

Asta seara mancam in familie

Ca de final de saptamana ne-am rasfatat cu traznai simple, clasice dar, fireste, nitel modificate. De exemplu in salata de vinete cu maioneza am pus o lingura de ardei iuti in ulei primiti de la Stella.

A iesit picanta bine de tot. Nu mai avem.

Pentru a doua zi am pregatit patrate de foietaj sa facem sandwich-uri.

In care am pus unt, sunca si cascaval si le-am incalzit la cuptor.

Apoi am avut chef de gaturi de curcan cu mujdei si mamaliga. Ca sa folosesc si zeama am fiert cu legume carnea. Mozzarella se uita siderata cata monstrii de gaturi au alte pasari. Fata de ea, fireste.

Legumele le-am pasat in supa care a iesit cam uratica, nici un strelici, asa ca i-am dat o „fatza” cu boia perpelita in ulei de masline.

Iar pentru pranzul de la revedere, dupa o scurta tura la cumparaturi, am scos OZN-ul (Tefalul ala de raclette).

Pentru care am pregatit legume si pastrama de pui.

Si creveti marinati in sos de stridie si sos iute-dulce, Thai.

Ca de obicei ostilitatile au debutat pasnic.

Pana cand, ca de obicei, fiecare a inceput sa isi pazeasca amabil bucatica preferata 😀

Pentru ca era soare am facut si o „sectiune”, pita fripta, usturoi si ulei de masline, rosie pe plita cu branzeturi (mozzarella, cascaval de oaie, cascaval de vaca si branza bleu) si creveteii.

Pe pita am pus mozzarella pe care o sa v-o arat imediat, in nici un caz pe duduia verde cu acelasi nume, animalele din prezentare, cu sau fara aripi, nu au avut de suferit, unele erau deja moarte, altele infulecau si altele priveau.

De cumparat, nimic nou, dar nu mai stiu cui ii spuneam de marca asta de oua care sunt foarte bune si am pozat si branza cumparata, se topeste fain la raclette si cred ca si la pizza.

hard roc aleluia

Cazuaro-dromader

Asta pentru ca struto-camila e deja luata. Nu radeti de poze, is pe fuga, insa reteta, dupa parerea mea, merita incercata macar o data. Cred ca de acum voi deturna toate salatele de boeuf asa.

Nici de decor nu va bateti capul, e un joc de cuvinte legat de numele cumnateilor mei. Asadar voiam sa fac o salata de boeuf (fara boeuf, da’ macar asemanatoare) sau orientala, cu maioneza sa fie. Am rascolit si am ajuns la concluzia ca nu am nici de una nici de alta. Asa ca am facut o combinatie alarusorientala. Jur pe fosta mea cravata de pionier ca bate clasicii (dupa gustul meu, fireste).

Asadar ingredientele: cartofi, oua, castraveti si gogosari, ceapa, morcov (nu e in poza) si maioneza.

Cartofii i-am fiert taiati cuburi, cum v-am aratat aici. Morcovul l-am fiert intreg, ouale separat, fireste (nesimtiti taranii, au avut nesimtirea sa imi dea oua proaspete 😀 glumesc, excelente) totul am taiat marunt si am amestecat cu maioneza.

Parerea mea: clar de acum asta va fi clasicul „beouf” de pe mesele de sarbatoare, am zis. Ce a mai ramas s-a terminat la micul dejun (halba aia nu e cu bere, nuuu, e cu ceai 😀 de malt).

hard roc aleluia