Bunatati

Asa, de final, inainte de plecare, am nimerit doua chestii la fix. Dupa ce m-am amuzat cu balacareala de pe blogosfera culinara (tu ai furat de la mine, ba tu, link, ba nu, ia link, circ de circ, mult timp liber si multa plictiseala, macar e buna, ne mai amuzam si noi), mi-am amintit de niste versuri ale lui Al. O. Teodoreanu, zis si Pastorel, dar numai pentru prieteni:

Nu este cronicar, ci papagal,
Cel ce repeta cu nerusinare,
Prozaice retete culinare,
Asa cum le-a gasit in manual.

(sper ca mi le-am amintit bine, de nu, corectati fara mila, imi fac mea pulpa)

Sa revenim la brasoavele noastre, pasul unu, am fost in Poiana, sa o alerg pe Casi prin parc. S-au schimbat cateva pe acolo, gagica a vrut sa manance, nu i-am dat, nu e voie, acolo nu e de regim.

Slide47

A facut ea ce a facut de am reusit sa o trag (vag) in poza, a sarit in fata masinii, s-a blocat prin nameti, chestii cainesti, mai exact de caine prost.

Slide48

Sa revenim la cele omenesti, ni s-a recomandat un local turcesc, cica au kebab bun de oaie, dar e cam fast food, deci am mers fara mari asteptari. Nu are nume, dar se afla pe Muresenilor, fix unde avea Sergiana locul de desfacere, cum se intra pe strada, pe dreapta, vizavi de local (de Sergiana, carciuma).

Surpriza. Atmosfera si decor fix de local turcesc (din Turcia, da?), normal, fara alcool, fara fumat, preparate nu foarte multe dar … oho.

Slide49

Totul era prezentat in vitrina, gratarul incins astepta, avea exact cam ce trebuie, pui, vita, oaie, saorma, pui marinat, cateva mancaruri gatite, airan, baclavale si desertul ala gen baclava cu branza (am un lapsus teribil).

Pe masa, nelipsita in orice local turcesc (din Turcia, da?), iutzica.

Slide50

Sigur, gen fast food, dar atat de drag mie pe coclauri. Am luat Adana kebab (cu oaie, insotit de cartofi, salata, bulghur sau pilaf, muraturi, legume la gratar) si cel mai bun fel de mancare de pana acum din tot periplul, ma jur. Pentru gustul meu a fost perfecta, o tocana de vita cu ardei, ceapa, ciuperci si cartofi, ceva de vis. Airanul in cani de metal racite a intregit totul la perfectie.

Slide51

Mi-a placut atat de mult tocana turcului Hakan incat am mancat-o pe toata, aici nu am mai luat nimica la pachet, desi niste portii pentru acasa, sa ma laud ca le-am facut eu, merita sa iau.

Pitele calde, bune si ele, ce sa mai, e de mers acolo la fiecare vizita. Au reinvadat turcii tinuturile mai ceva ca pe vremea otomanilor. Dar cu chestii bune.

Inca o tura prin Brasov, am mai vazut cateva simigerii, patiserii germane interesante, multa mancare buna, atent prezentata, magazine si localuri frumoase, ingrijite, preturi maricele, e drept.

In caruta aia din piata sfatului se vand carnati (cica o reteta traditionala germana), vin fiert, cafea, chestii, socoteli. Iar cu porumbeii, a fost o faza super tare.

Slide52

Faceam instructaj la misto, dimineata, cu potaia, cu un covrig uscat drept recompensa, se adunasera porumbeii in jurul ei, miloaga impartea frimiturile, un japonez ne filma, frumos, simpatic totul. Pana cand ceva a speriat porumbeii care au tulit-o falfaind puternic, ceea ce a speriat potaia care si-a pus urechile pe spate si tunde-o, ceea ce a speriat japu’ care era sa cada in fund. Nu era lume multa la ora aia, dar cea care a fost s-a distrat.

Am fost apoi la Cafeteca unde am vazut ca e un panou cu „creatii”, nu il mai vazusem pana acum.

Slide53

Asa ca am scos un carnetel si le-am lasat si eu o amintire.

Slide54

Imi place localul, bine aprovizionat, bine aerisit pentru sleatha de nemernici fumatori care suntem, bauturile de calitate, Irish-ul din imagine mi-l luasem eu, invatata cu alea aromate vag cu whiskey. Si nu l-am baut pentru ca asta chiar avea asa ceva, suficient. Localul potrivit la locul potrivit, parerea mea.

Si am ajuns si la casa de comenzi Aro, absolut intamplator. Asta e in spatele hotelului, inainte de parcare, o camera mica, doua vitrine, nu decoruri, nu nimica. Cele mai bune prajituri pe care le-am degustat de ceva vreme incoace, nota zece. Nu numai ca le-au potrivit bine, ca aveau ingrediente de calitate, ca semanau cu ce era (iar imi aduc aminte de aia cu vremea bunicii, Indienele chiar aveau gust ca pe vremea mea, cand le mancam la o cofetarie din Eforie care nu mai exista. Cofetaria, nu Eforiele.

Scuzati poza, nu reflecta gustul.

Slide55

Si iarasi, cu inima stransa, in drum spre casa am oprit la vechiul local Taverna Sarbului. Cu inima stransa nu cumva sa ma fac de castane, pentru ca locanta din Bucuresti e nasoala din multe puncte de vedere. Cea de la Sinaia a ramas cum stiam pe vremuri, bonus, acum are si ursi care vin din padure la masa.

Slide56

Urcusul pe drumul inca destul de izapezit, a meritat. Chit ca preturile sunt mari, au acum optiunea (cand zic acum e fata de ce stiam eu cu ani buni in urma, da?) de a iti lasa alegerea sa comanzi jumatate de portie, meniul e cu poze, mancarea arata in realitate ca in fotografii. Fireste ca s-a dat startul cu un platou mixt, oamenii isi mentin calitatea produselor si marimea portiilor.

Slide57

Apropo de preturi mari, un tzoi de rachiu ca in imagine, de 30ml e 8 lei.

Salata de muraturi, excelenta, la fel si ciorba de fasole.

Slide58

Slide59

Peisajul e gratis.

Slide60

Eu mi-am luat carnat cu fasole, pacat ca am facut poza repede si nu puteti vedea minunata opera de arta de langa carnatul meu de oaie, un soi de floare/ciuperca din ridiche si sfecla rosie. Mi-am luat numai jumatate de portie si, desi a fost incredibil de bun totul, nu am reusit sa o termin (iar la pachet).

Slide61

S-a mai luat si oaie la protap, excelenta la gust dar, iarasi babana portia. Oaia cam batrana, nitel cam tare, dar delicioasa, ce s-a dus la caserola am reciclat (si mancat) azi, va arat maine.

Slide62

Si varza calita a fost super (tot eu m-am ales cu resturile).

Slide63

Mi-a placut si faptul ca au pus vitrina frigorifica, la fel ca la turc, in care se prezentau o parte din preparate (de aia am si ales carnatul ala de oaie, arata bine) si lumanarea aia gigantica din poarta, banuiesc in mintea mea ca o folosesc pentru terasa, cred, nu stiu, dar e mare bai.

Slide64

Chelnerii sunt antrenati sa recomande produsele mai scumpe, sa te imbie sa iei tzuica dubla, deh, desi nu s-a consumat mai deloc alcool, nota a fost destul de piparata, e si un local care era plin deja de la deschidere. Ma rog, nu chiar plin, ca e maricel, dar la 12 erau si altii care au rupt poarta.

Insa, din cand in cand, merita.

Mai aveam eu pe tzeava multe de scris, dar m-a luat o oboseala infioratoare, asa ca v-am facut o felicitare, in imagine sunt cumparaturile de baza din Deva.

Slide65

Sper ca nu v-am plictisit cu nefenomenalele noastre neaventuri, cateodata o mai iei si usurel, mai o fasole, mai o sarma, ca asa e in tenis, pe munti sa urce cine a lasat artrita acasa. Sau Casi.

rororo

Anunțuri

Centrul Brasovului, pe scurt

Nu era cu treaba, dar daca tot a stat in cale Brasovul, am zis sa mai vedem si niste vechi prieteni si sa luam o gura de aer proaspat.

Cum a fost din scurt, numai prin centru am invartit lesa, primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost ca in sfarsit renoveaza si „cladirea mea”.

Slide30

Stiti ca am cladirile mele de suflet, in Brasov, Eforie, Constanta, ma uitam sa o repozez pe asta cand, surpriza, o renoveaza. Am uitat ce era in ea, e la intersectia Republicii cu Michael Weiss. Tare m-am bucurat, ca mai era putin si cadea zidul pe lume.

Destul de dinamic in materie de magazine si carciumi, apar mereu chestii noi, de exemplu statuia de la intrarea in „Bibliotheque„. A se observa in fundal un boxer care face caca.

Slide31

Din pura curiozitate, mai ales ca am auzit numai informatii care numai de bine nu ziceau, am mancat (mult spus, am gustat cate putin din cate ceva) la chinezescul comunist din Piata Sfatului.

Nu am mai fost de foarte multi ani, asa ca pentru mine, interiorul e renovat, stil chinezesc mai cu staif (sau macar cu dorinta de a avea asa ceva).

Slide32

Meniul arata bine, mancarea e buna, preturile maricele, trei chestii au excelat (din punctul meu neumil de vedere).

Slide33

S-a optat pentru aperitive si feluri mixte, plus o supa. Pachetelele, puiul, bune, vita, porc cu alune, legume, bune, chiftelutele foarte bune iar supa, excelenta. Din supele de pe meniu s-a cerut de peste cu ciuperci, exceptionala (locul 1) si ce a mai fost nemaipomenit, cele doua sosuri, cel iute si cel de otet aromat. Supa combinata cu sosul iute, bestiala. Imi pare rau ca nu am luat si eu, doar am gustat.

Slide34

Seara, cu prietenii in Musik cafe, nimic spectaculos in afara de pisica neagra cu clopotei, in rest, localul, cum il stiti, lasi adiere de afumatoare cand iesi de acolo mai ceva ca slana agatata in clopotnita. Pisica, simpatica foc.

Slide35

Misto plimbarile dimineata pe racoare, cand nu se pornesc inca toti la munca si studii, pe Postavarului e oricum mai liniste, am incercat sa pozez cu potaia cateva chestii, greu dom’le cu isterica.

Slide36

Slide37

Slide38

Sper sa nu repare si cladirea „mea” ca pe muzeul civilizatiei urbane la care a durat ani buni refacerea si s-a degradat extraordinar de repede.

Slide39

Chin a fost cu potaia pe langa zid, neam nu a vrut sa se urneasca, am tarat-o in hohotele de ras ale politailor. Am reusit sa fac o poza si la cofetaria Deliciile Kronstadt pentru ca era inchisa, aia nu te lasa sa faci poze, nu stiu de ce. O cofetarie exceptionala, mai e si aia de pe Muresenilor dar e infernal de scumpa, aberant de scumpa chiar si inca una de la care am achizitionat … dar toate la vremea lor.

Slide40

Cladirea mea cum se vede dinspre Weiss, in diagonala de Casa Jekelius.

Slide41

Ma dispera ca nu mai renunta odata la mozaicele alea din fata postei, oribile.

Slide42

Si acum, tararaaaaaam.

Slide43

Acum multi ani, inainte ca Mihaitza Tigaitza sa devina tatic, a spus ca e bestial meniul de la Mc. M-a marcat chestia asta insa pana alaltaieri, nu am ajuns niciodata dimineata in preajma unei astfel de locante, mi-am luat inima in canini si am zis, trebuie, daca e musai mai ales. Plus ca am vazut ca aveau nu stiu ce placinta, sa fie balul bal.

Faza e ca e chiar bun, nu tot, adica felia aia de carne de porc, cum ii zic ei, e ca un carton, chestia numita hash brown, cel putin ciudata, cartoful nefacut, ma rog, insa „mufinu” si omleta, bestiale. In rest mai e unt (sau dulceata sau miere), nimic spectaculos, bacon, foarte sarat, nimic deosebit si cam asta. A fost si cam scump, cu placinta si o apa, peste 20 de lei.

Slide44

Era un must be din ala sa vaz si eu cum e, mi-a infipt tihaitza obsesia in creier, daca mai iau vreodata, iau chestia simpla, doar omleta cu mufinu, carnurile sa le manance ei.

Insa prajitura aia, nu stiu cum delice, nenorocire, creaza dependenta. Umpluta cu afine si sos de vanilie, cu inghetata de vanilie rece, ea fiind fierbinte, bestiala, fenomenala.

Ce contine, gasiti, ca la orice produs, informatii pe site-ul oficial de la Mc Donalds.

Slide45

Mi s-au mai comandat telefonic produse de simigerie tipice, luai asa: gomboti (nu sunt in poza), covrig cu crenvusti (in Brasov am mancat prima oara, arata mai porno ca atunci), covrigi cu chimen si langosi cu branza si smantana.

Slide46

Exceptand gombotii care is cam gloante, restul, bune. De fapt, dupa parerea mea, covrigii si langosile sunt in general cam peste tot la fel, umpluturile fac diferenta.

Seara am fost la un bar (imi scapa numele) la intrarea pe pietonala, unde se tine in fiecare marti de la ora 21.00 un quizz interesant, de cultura generala. Nu am inteles prea bine de ce afectatul care prezenta vorbea in engleza, cica pentru ca erau si straini, dar e foarte simpatica treaba. Se joaca pe echipe (care cum se aduna) si se puncteaza, intrebarile sunt diverse, sport, geografie, film, muzica. In felul asta se pot completa concurentii. Au wi-fi, deci se poate trisa usor, dar care ar mai fi farmecul.

La sport, geografie si premii Oscar (nu am participat, am chibitat), as fi facut pe undeva pe la zero puncte, clar, dar la muzica, puneau un inceput de melodie si trebuia sa spui din ce film e (si eventual cine canta), am fost tare, cu o exceptie, am stiut 9 din 10. Pacat ca nu aveau si intrebari despre incontinenta urinara si tignafes 😀

mai urmeaza o tura de poze si gata.

rororo

Pelerinaj vag culinar

Bai, ieri aveam ideile asa frumos si bine cimentate, acum s-au dus cu visele, noroc cu pozele, ca alzheimerul asta e nemilos. Ca avertisment, pozele, cum stiti, dau o idee de ce si cum, nu sunt artistice, potaia e nelipita pe alocuri, considerentele personale sunt date de starea vremii, experiente anterioare si chef de moment, nu am cine stie ce peisaje, Deva si Brasovul le-am pozat de o droaie de ori, am mai mult poze cu haleala, ceea ce, zic eu, e in regula, deoarece aista se vrea un blog oarecum culinar, departe de spiritual.

Deci sa purcedem cu ce am intalnit pe drumul traditional al porcului. Caci am urmarit mancaruri oarecum traditionale, personal, am mancat la varza si fasole de zici ca imi doream sa fiu in armata.

Pogorand de pe dumurile patriei, bune in linii mari, au facut astia sosele in unele locuri, lucreaza la altele, e si de bine si de rau, dar se face lumina, incet, incet, cum ziceam, dupa opt ore (na, zi lucratoare, tiruri, socoteli) am luat cina, mancat, respectiv halit, la La Baiatu, in Deva.

De carciuma v-am mai zis, mica, intima, cam pustie ultimele dati, mancarea buna, preturi mici, fara pretentii.

Mancare, romaneasca, adevaraciune, ciorba de fasole cu afumatura, ceapa rosie, ceafa cu cartofi (nu mai aveau prepelite umplute cu muguri de rozmarin), muraciuni.

Slide1

Dar ce a fost mai haios, vazusem la unii nu stiu ce cu piure, ginesc un cotlet ardelenesc in meniu, zic, vreau cu piure, cica nu merge, reteta e cu prajiti, ca e cu branza si ou. Na belea. Cotletul, neimportant in propozitie, dar era pe un munte de cartofi prajiti cu ou si branza, cred ca am sange de ardelean in vene de mi-au facut astia reteta dedicata.

Slide2

La hotel e misto, mai ales pentru potaie, ca are vedere la strada si urmareste starea traficului, statia de autobuz, de taxi, ce mai, beton. In jur e spatiu mare de plimbat potai, caini la greu, de toate taliile si rasele, chistoace cat cuprinde, asa arata un catel fericit.

Slide3

Cand dau tura cu ea trec pe langa biserica aia modernista mereu (nu stiu de ce rit e). Mi se pare ciudat, pare parasita, e incremenita, nu misca niciodata nimic, nu am reusit sa ma prind cine bate clopotele.

Peste drum de hotel, patiseria aia cu bureci, mai au si alte chestii bune, anul asta mi se paru ca au mai scazut din cantitatea de umplutura in detrimentul aluatului. Bun si el, dar parca prea mult. Avem bureci cu varza, cu carne, cu branza si cu sunca si cascaval si suc de rosii (gen pizza). Mai au si niste trigoane cu branza bune. Dar e totul supradimensionat, ca si la carciumi, de unde mereu am plecat cu pachetel pentru acasa, apai si la patiserii, ramase si pentru casi, regim, regim, dar ce era sa facem.

Slide4

Cand ajungi in orice oras, a oricata oara, musai sa vizitezi piata, nu? Cel putin mie imi place. La Deva, abundenta de mere, multe soiuri, in rest, exceptand slanile si branzeturile, tarhonul si zarzavatul la borcan pe care fiecare il face altfel, cam ca in orice piata. A, ba nu, morcovii aveau mult pamant pe ei.

Si, ca in orice piata respectabila, gratare (inchise aici, la varice) cu virsli si mici. Micii de Dedulesti sunt cam jumatate din micii astia de Salas, v-am zis ca in ardeal totul e supradimensionat. Ma rog, ma refer la mancare. Si sa nu aud bancul cu salata 😀

Slide5

La capitolul cofetarii, desi multe si cu preparate diverse, inclusiv ardelenesti, islere, haios, cremes, nu excelau. Prajiturelele bune, chiar bune, dar cremesul spre foarte naspa, am luat si diplomat, semana cu cel de trista amintire, dar din pacate, doar la aspect, cum is impiedicata, a avut Casi parte si de cremes si de diplomat.

Prajiturelele bune le trasei si in chip. La capitolul prajituri si cofetarii, pana acum Brasovul bate tot ce am vazut (eu, cel putin, prin preajma).

Slide6

Cu trebi la Petrosani, drumul Deva – Petrosani e o placere, s-a deschis si in colo o bucata de autostrada pana dupa Simeria, iar spre Hateg, cred ca sunt doi – trei ani de cand e gata soseaua, o placere sa admiri peisajul.

De mancat, ca poze de la volan mai greu sa fac, am mancat la acelasi Keops. Vedeti ca are muzica link-ul, ma si speriai.

Sunt mai multe localuri in Petrosani, fireste, dar daca am mai fost acolo si ni s-a re-recomandat de localnici, hopa, topa.

In afara de lacul ala cu pasari, au tot felul de luluri si bibiluri in decor, unele chiar simpatice, cum ar fi corpurile de iluminat facute in sticle.

Slide7

Si la „La Misto” in Deva au niste becuri simpatice, am uitat sa le pozez, lampi in forma de bec mare, haioase.

Aci am mancat urmatoarele: ciorba de vacuta (buna), snitele (bune), costite delicioase (asa se numeau, bune, sosul gen bbq, dulceag – iute), salate (foarte bune, cea de sfecla avea mult chimen).

Slide8

Tot babane portiile, am luat iarasi la pachet. Mancarea corecta, servirea asisderea, preturi normale, e un local chiar simpatic, foarte mare, foarte bine amenajat si amplasat, cu locuri de parcare si, na, are si lebede (in zare, nu dispare).

Slide9

In grupul balacitoarelor, imi plac la nebunie niste mini-ratuste, absolut misto (nu, nu pe varza, sunt mici), le-as lua acasa sa le pun in gradina la Casi, nu stiu ce soi sunt, dar arata a jucarii.

Slide10

Trecand peste amanunte ale deplasarii, a mai venit o zi, de data asta cu soare si, tot la Deva.

Slide11

Tot am incercat sa pozez ca lumea potaia dupa ce indopa mai ales chestii cu iaurt sau sana, se albea pana in urechi.

Slide12

Am apucat potaia de un capat al lesei si am luat la pas orasul de sub cetate, sa vaz ce s-a mai schimbat.

Slide13

In linii mari, cam tot la fel ca anul trecut, am intrat si intr-un supermarket central, ma asteptam sa fie ca aici, sabata, omor, canci. Desi e dintr-un lant (Carrefour), produsele sunt aranjate alandala, destul de dezordonat, prost asezate la raft, varietatea mica. Culmea, preturile mai mici, nu as fi observat daca nu cautam o conserva pentru potaie. Fix aceeasi marfa in acelasi lant de magazine, acolo era 5 lei, la bukale 6. Mai sa fie.

Sunt o droaie de magazine second hand (am achizitionat prosoape pentru asta, sa stea cu fundul pe ele cand admira privelistea) si destul de multe cu bastoane, carucioare cu rotile, carje. M-a amuzat teribil sloganul astuia:

Slide14

Ce nu se vede bine si e oarecum hilar, ca sa nu spun sadic, in dreapta e un poster cu reclama la niste scaune cu rotile, in a carui poza e o tanara frumoasa si vesela care se bucura enorm ca e in respectiva marca de scaun. Nu vreau sa ma gandesc la cineva paralizat de la brau in jos fericit ca foloseste o anumita marca de plosca, potrivita in ton cu scaunul, fireste.

Vremea a fost frumoasa si ne-am plimbat mult, datorita blocurilor (sunt trei) gasesc mereu usor drumul spre „casa” si in plus reflecta frumos soarele.

Slide15

Da, imi plac blocurile, ce, de la cetate v-am pus poze anul trecut. Am zumuit, zumat, zomzait, cum se zice bre expertilor in malformarea limbii romane? Ma rog, am incercat sa pozez ce se vede dupa blocuri, era asa o lumina blanda si o atmosfera serena, atata a putut aparatul face, nu e ciocolatos si dieteticos, pariu ca sub pomii aia manca vreunu’ slana cu pita. Deci e frumos.

Slide16

La indemnul lui Ninu, am fost sa vad cum is papanasii ceia nemaivazuti. Nemaivazuti au fost ei, dar pana acolo, cu pata pusa, luai fasole cu „sunca” si, al doilea temerar al aventurii cu nume de cod „pa pa nashu” a avut bata de papricas cu galusti. Bune ambele, chit ca era cam tarziu si se lsau pleoapele de somn.

Slide17

E, cu papanasul, istorie. Pas de am mai vazut in viata mea atata papanasul, bine, reteta e mai ciudata fata de ce am mancat eu, nu e rau, e interesant, dar de dimensiunea unei mingi de hanbal fiind, trebuie cineva cu suficient spatiu in stomac sa ingurgiteze macar jumatate de portie. Cat e o jumatate de portie? Nu am avut la mine ruleta, dar va zic eu, cam atata:

Slide18

Avea ceva cacao si in compozitie si un sos de ciocolata, ma rog, nu aducea a ceea ce stiam eu despre papanasi decat vag. De mancat … la pachet.

Dar mi-am facut datoria si am transmis de la fata locului ca noul record in materie de marime la papanas e detinut clar de carciuma „La Baiatu”.

In alta zi iar am fost la piata, ca sa aprovizionez potaia care e la dieta cu morcovi, banane si mere. Ce sa vezi, si ei au o barca (si la Brasov, chiar langa hotel, belea, tot o carciuma La Barca era dar se citeste barsa ca era cu C din ala cu putza).

Slide19

La recomandarile localnicilor priceputi in ale imbuibatului, am ales sa vizitam carciuma „Mos Opinca” la care am ajuns, nu fara aventuri, intr-un tarziu am dat de un drum oarecum accesibil pe cea mai mare parte. Dar a meritat, chit ca masina mea acum vrea sa se numeasca Jeep dupa cele pe care le-a luat intre pneuri.

Nu are site, am citit opinii contra si opinii pro.

Noua ne-a placut, desi eram singuri in local, inca nu era vreme de deschis terasa. Spatiul este mai mult decat generos, parcare in care sa lasi masina sa se odihneasca dupa scurtul offroad de pana acolo, amenajarea rustica (ma ucide, nu e local fara TV in tarisoara asta? nu de alta dar era pe o emisiune cu animale de prada veninoase, albine, paianjeni, serpi).

Slide20

Privelistea e superba de jur imprejur, cred ca daca da si firul ierbii si frunzele in pomi, e si mai si.

Slide21

Din partea casei un platouas cu gingiumingiu per capita (in poza pare mare, nu e, e cam de o palma, mic dar bun).

Slide22

Si, ca idee, au o droaie de platouri cu combinatii de carnuri si garnituri. Sigur ca sunt si altele pe acolo, dar ne-am oprit la un platou Mos Opinca, a zis chelnerul ca e cel mai complet. Se poate face de doua sau patru persoane, cel de patru e in jur de un milion si, desi unii mananca mai mult decat altii, am luat si la pachet, imens.

Slide23

Eu mi-am luat fasole facaluita, ca aveam chef. Cu un carnatz de pe platou si muraturi. Ce continea platoul lui Mos Opinca: virsli de Salas, mici, pulpe si aripi la ceaun, cotlete la gratar (cam talpa), carnati afumati (buni, buni), cartofi taranesti (buni daca evitai gloantele care cred ca erau bucatele de carne la garnita, numai bune de spart masele) si varza murata calita. Plus, cum spuneam, muraturi.

Barosan platoul, mancarea buna, preturi asa si asa, chelnerul simpatic, e drept ca eram robinsoni pe insula lor, merita numai pentru peisaj si, sincer, parc aimi pare rau ca nu am incercat alte feluri de mancare gatita, dar poate in sezon e mai multa lume si merita.

In curte au pesti.

Slide24

Fiind pe un soi de varf/platou, batea un vant de era sa imi ia jeep-ul pe sus, rece, frig, nu stiu pestii aia cum rezista, eu nu m-as fi bagat in apa aia asa rece si uda.

Slide25

Mari smecheri si pestii astia, cand ii iei la tine acasa, de suflet, au nevoie sa le controlezi apa, temperatura, PH-ul, acolo afara nu au nici pe draq, unii erau babani, buni de pus pe gratar.

Inchei periplul prin Deva cu un rasarit care se voia promitator (nu a fost sa fie).

Slide26

O natura moarta intitulata „Mic dejun de viata de caine” (faceam mereu naturi moarte, dar daca nu am mai fost la concerte ca pe vremuri, o sa incerc sa reinvii traditia).

Slide27

Prada pentru acasa (a mai stat in masina doua zile, noroc cu vremea rece), anume un parizer absolut bestial, nu stiu de cine e facut, am gasit la un magazin mic, mic, bureci, o „chifla” (asa ii zic ei pitei aleia de juma de kil, cica e chifla), placinta cu mac.

Slide28

Ei bine, ce mi-a desteptat amintiri din copilarie a fost placinta cu mac. Si nu din orice copilarie ci din cea petrecuta in Moldova, la Onesti, unde se faceau niste cornuri cu umplutura multa de mac, era la gust fix ca asta de la placinta din Deva. Of, of, anii mei si tineretea, tare bune cornurile, tare buna si placinta.

Slide29

Cam atat din Deva, mai exact din carciumile Devei, ca a fost cam static periplul, am achizitionat virsli de Halmagiu, untura de ratza, mere bune, impresii despre starea economica a localitatii (tare simpatici cei de la hotel, mereu au fost de treaba), am cunoscut caini localnici mari, mici, de rasa au ba, am admirat limuzinele care parcheaza in noptile de final de saptamana la hotel, la streaptease nu am fost si eu, dar am aflat ca nu mai sunt decat trei baruri cu asa ceva, o cinzeaca de Campari e 33 de lei la una din ele si ce pacat ca s-a inchis cel de la hotel, desi nu avea bara, dar era mai ieftin. Amu na, o fi si pretul in raport cu bara, daca e cu lustruit, platesti mai mult pe cinzeaca, nu stiu ce sa zic.

Fain la Deva si mai ales fain drumul spre Petrosani,, multe se schimba pe drum, muntii raman la fel de frumosi.

no rororo

Cilbir

Nu stiu cum am dat peste pozele mai vechi, foarte vechi, ale retetei, cautand una, alta, pe net, amm dat din nou de reinventarea rotii (de cascaval) si de niste chestii absolut delicioase, nu stiu cum mi-am adus aminte de reteta asta, de Cilbir, am cautat, am vazut ca nu e pe aici, pana descarcerez pozele din deplasare, o bag la colectie.

Cilbir Tarifi este o reteta buna si simpla de oua fierte in apa, cu iaurt, eu am facut mai multe variante, iaca cele gasite prin 2007 (nu ca sa ma laud cu vechime ci ca sa nu uit sa refac, ingredientele sunt simple si la indemana tuturor).

(copiez de pe Culi, ca acolo vad ca mai este, ca sa nu reiau textul)

Avem nevoie de oua (sa zicem doua de persoana), iaurt gras, usturoi, ulei de masline, nitel otet si condimente (ardei iute uscat, menta, oregano sau … ce va place)

In apa clocotita cu otet se fierb oolele (pochet sau cum le zic franztujii, asa ceva)
Se sccurg foarte bine (important). Apoi se aseaza pe iaurtul amestecat cu usturoi tocat si ulei de masline.

Cam asa arata

Mai exista si alta varianta, yoghurtlu yumurtla care e de fapt tot un cilbir numai nitelus mai altfel. si anume:

Ouale se prajesc de data asta in unt (ghee)

Se pregateste iaurtul cu usturoi, se pun oolele in farfurii, in untul ramas se prajeste iutzica

Se acopera ouale cu iaurtul si se stropeste totul cu sos picant.

Ambele variante se gasesc si la bulgari, dar nu stiu cum se numesc.

Azi am gasit doua chestii super haioase pe net, un comentariu ca ala din compunerea de clasa a doua, gen: nu am facut niciodata cutare, o sa incerc si eu, e delicios (daca nu a facut, oare de unde o sti?) si, bomboana de pe cel mai inalt nivel al tortului, m-a luat inima, e drept, delicioasa reteta, dar asta e neimportant, fara sa fiu rautacista, merita sa cititi traducerea in engleza, jur cu mana pe corason ca merita (era sa uit sa pun link, deci dati pe link aici).

Atatica momentan, restul maniana, partial color, televizat la ora de minima audienta, va multumesc pentru atentie, ma duc sa imi fac rost de servetele ca mi-au dat lacrimile. De ras.

rororo