Ficatei si alte alea

Nu mai facusem de mult ficatei aproape libanezi (stiu, in poze ies mereu urati, dar au fost misto deci trebuie sa va arat).

Am inabusit niste ceapa in unt si ulei, am adaugat ficateii, sare si piper, am stins cu vin alb, cand s-au gatit (am lucrat la foc mare, deci repede), am pus deasupra usturoi zdrobit si zeama de lamaie (sare si piper dupa gust).

Ar fi mers cu putin piure dar aveam orez, deci …

Si pentru ca mi-a mai ramas orez l-am manjit cu un ou de tara. Pentru ca nu m-am putut abtine.

Am mai facut si o ciorba de salata, reteta mea de suflet, simpla, zarzavat, salata, apa, zeama de lamaie si omleta.

Omleta cu marar si ceapa verde coapta incet cu capac.

Si o iahnie simpla de fasole, o fasole care a fiert foarte misto, a ramas bob cu bob dar in interior, untoasa.

Altfel, am fript niste carnat, kaizer, slanina afumata, ceapa si morcov, am stins cu vin. Peste sosul asta am pus fasolea fiarta, cu tot cu apa (am schimbat ape, bicarbonat, blabla, stiti voi). Am mai pus dafin, boia afumata, tarhon si marar, iar la final o cutiuta de bulion. Atat.

Ca desert, galuste cu caise din Lidl. Foarte bun aluatul, gemul cam acrisor dupa gustul meu dar aluatul bun de tot.

Mancare de fasole verde cu carne, marar si cartofi

Bunaciune. Mai ales ca am gasit la cutia milei o fasole din saptamana frantuzeasca de la Lidl, pe bune, excelenta, fasole verde cu gust de fasole verde, rara avis.

Va zic pe scurt si cum am facut-o, modelul asta fierbe foarte repede, deci doar am infierbantat-o separat ca sa nu imi opreasca din fierbere carnea si restul.

Am inabusit carne (porcule, dar merge ce vreti voi si ce va place sau chiar nimic, sa fie de post), ceapa, usturoi, am stins cu un vin de care am avut (roze de la subsol), am lasat sa fiarba bine carnea (am mai adaugat apa fiarta de la fasolea verde), am adaugat si cartofii, apoi am amestecat totul.

La final am pus bulion si mult marar. In poza e si nitel ulei crud de masline si smantana, pentru ca asa am avut chef.

Apropos de cutia milei, nu imi e frica de foamete, mereu vor fi chestii, de exemplu carnati cu branza (saptamana greceasca, tot Lidl, am tot avut drum pe acolo ca imi stau in cale).

Mie mi s-au parut prea sarati, dar oamenii care mananca normal, nu ca mine, aproape fara sare, cica buni de tot. Intr-adevar, gustosi. Dar sarati.

Am avut si cartofi cu ou si branza alaturi, poze nu am prea avut.

Apropos de saptamana greceasca, am luat placinta cu carne, raportul pret/calitate mi s-a parut rezonabil (daca pun costul ingredientelor, curent, apa, timp, pe acolo iesi). Nu e rea. Foarte gustos aluatul si langa un iaurt, chiar merge.

Si vine o vreme in primavara oricarui catel in care e umilit, l-am tuns. Stati linistiti ca el a râs primul, m-a muscat si pe mine si pe omul care tunde cainii, de aia nu a iesit perfect ca de obicei.

Paste cu kaizer si pecorino

Din start va spun ca ma intereseaza spre deloc parerile cunoscatorilor care dupa aparitia internetului au devenit brusc bucatari. Sau a demigrantilor care dupa o portie de pastasciutta stiu totul despre cum e „la noi in Italia”. Sunt niste paste inecate in smantana pentru ca asa am avut de ucis, mai multa smantana decat spaghete. Daca doriti sa coafati chestia asta si sa ii dati vreun nume de reteta, eu atata va spun, mie imi place.

Cat timp au fiert spaghetele (in apa multa cu sare, ca nu suntem barbari) am pus sa se faca intr-o tigaita nist ekaizer si cateva feliute cu usturoi, am stins focul si am presarat putina boia afumata. Separat am ras pecorino direct in galetusa cu smantana.

Am amestecat pastele cu sosul de smantana, am pus carnea pe deasupra.

Asta ii pohta ce am pohtit (si sa ziceti merci ca nu le-am zis carbonara, ca sa sara in sus toti sfertodoctii culinari :)))

In alta ordine de idei, tot la categoria „sa ucidem ce avem in plus”, aveam o conserva de fasole boabe din saptamana greceasca de nu stiu cand, de pe la cutia milei, clar.

AM pus si niste carnati, ce voiam sa va spun e ca nu cred ca am vazut boabe de fasole mai mari ca astea.

In rest, am sculptat un dovleac foarte mic (are pana in 20 cm). Mai am trei la rand, nu neaparat de Halloween ci pentru ca imi place sa ma joc cu ei si pentru ca au fost foarte, foarte frumosi si ieftini anul acesta.

Detalii cu dovleacul si aceleasi flori de toamna.

Ciorba, fasole, ca pe vremuri maica

Urmeaza un final de saptamana greu si am gatit ca pe vremea maica-mii, cand facea intr-o zi cat pentru o saptamana. Am folosit si niscai scurtaturi ca sa nu stau pe canicula asta pana la moarte in bucatarie. Mancare normala, niciun fel de fitza.

Cum le-am pus cam pe toate odata in functiune (am pornit in jur de 7 dimineata si la 11 eram cu totul gata, plus altele pe langa), vi le arat in ordinea in care le-am pozat.

Dintr-un rest de aluat am facut de rontait, crenvusti in foietaj si niste patratele cu parmezan, rosii si oregano.

Am facut o iahnie de fasole, varianta rapida cu fasolea gata fiarta (capa, morcov si afumatura, inabusite, stinse cu vin, dafin si tarhon, apoi pusa fasolea din conserva, bulion si marar proaspat scos de la congelator).

Ciorba de porc (am fiert bucata intreaga de carne). Scurtatura in cazul acesta a fost un borcan de zarzavat de ciorba de la Olympia pe care l-am luat de curiozitate. Si bine am facut, e bun pentru verile calduroase. Legumele sunt taiate cam din topor dar nu conteaza, au gust bun. In rest, ceapa, cartof, dovlecel, leustean.

Dreasa cu smantana.

Si mi-am facut si de sandwich. Pentru ca a fost mare bucata fiarta in zama (ar fi fost mai multa carne decat ciorba), o bucata intreaga de rasol fiert l-am invelit, cald fiind, in folie, l-am indesat intr-o caserola si am pus niste pietre decorative (si grele) sa o preseze, apoi am lasat-o la rece. Am verificat-o la mai multe ore distanta si iaca ce a iesit, o „sunca” (de fapt rasol rece), numai buna de sandwichurile pentru zilele astea trei.

Pietrele alea le luasem ca sa le pictez dar pana ajung eu la ele vad ca sunt destul de utile si la altele.

Apropos de desenat, am mai facut un calut, tot cu Hey Clay de la Lidl, cu ce culori am nimerit, ca nu prea sunt multe variante.