Coconut

Cofi e divina, ca m-a facut sa spun iarasi o poveste. Aud zilnic ce imputite, rele si periculoase sunt animalele, in general, nu vorbesc de specia umana, ci de la bivoli la lei si elefanti.

Tot zilnic vad parinti isterici, copiii mici fiind niste scumpi fara nici o vina, tot zilnic adorm greu din cauza adolescentilor crescuti de parinti isterici, care isi beau mintile langa geamul meu (plozii, nu parintii, ca aia beau acasa sau la crasma).

Si citesc tot asa, chestii simpatice, mananc numai buruieni, ce daca sunt carnivor, e sanatos si nu omor animalele.

Statistic, nucile de cocos picate din pom omoara mai multi oameni decat hipopotamii (care la randul lor sunt ierbivore care omoara din placere).

Concluzie, dupa care va pun o melodie:

– daca mancati buruieni sanatoase, de ce mai exista cancer? stiu eu cativa care au trait sanatos si au comis-o tocmai pentru ca nu au halit carne;
– daca nucile de cocos sunt atat de nocive, de ce nu le distrugeti? prin injectie letala, sa nu sufere;
– daca toti copilasii sunt atat de bine educati, reiterez, de ce nu ii mirositi? ca vazui langa o scoala, hai trei, nu conteaza care, cum cumpara la liber alcool si tutun si pe urma stau pana in miez de noapte urland si frecandu-se in parcare.

Cam atata, acum melodia si un slogan pe care il sustin: impuscati nucile de cocos, ca mie era sa imi reteze una freza in Bangsaen.

hihi, mi se trage de la filmul ala cu beast master care duce puma si tigrul in carca, eu as baga in programa scolara nitica etologie, ca nu degeaba a luat Konrad Zacharias Lorenz premiul Nobel.

Stiu, duduia care nu intelege ce scriu, e Mihaela la TV. Sau Lolek si Bolek.

rororo

Anunțuri

The Elvis Sandwich

Am descoperit America, in sfarsit, auzisem de celebrele chestii facute de „The King” dar combinatia am aflat-o abia azi si, cum ma stiti, impartasesc. Nu oo sa iau poze de acolo, pun numai link, site-ul se numeste Butter Than Toast.

Si scurtez povestea, m-a amuzat pe undeva ca exista si ceva sanatos in combinatie si, in sfarsit, am descoperit de ce s-a facut elvis cat luna plina: paine, unt de arahide, sunca prajita (gen kaizer, nu de praga, ca aici e de dezvoltat mult cu denumirile), miere. Amu am voie sa folosesc engleza: let’s celebrate The King. Si pe bune de nu voi face odata combinatia, desi deja ma ia cu lesin la lingurica.

Dati pe site ca are si imagini bune, eu caut in disperare ceva sa pun aici ca sa atrag consumatorii.

Astia de la wordpress iar se joaca, ce sa faca si ei, caut ceva gen: unt de arahide si cautarea imi intoarce: cartofi prajiti la ceaun sau desert din cartofi prajiti, dupa ce ieri mi-au facut site-ul vraiste, asa ca imi pare rau, nu pot pune poza pe care o voiam, cu unt de arahide si castraveti murati.

Si din nou un mare huo wordpress, mah, daca va plictisiti, bagam un biliard sau un warcraft online, dar lasati site-ul in pace.

Mai dadui peste o poza de cinciminuta, o pun pe aia, sa nu ramana articolul vaduvit.

Sunt niste amarati de taitei. Se poate vedea reteta la link. Va rororo.

A praji prajeala

Va spun din start ca nimic din ce pun aici nu imi apartine, poza e de numarul din ianuarie 2010 al revistei Subito pronto, dar e asa de haioasa, seamana cu cineva cunoscut si era pacat sa nu v-o arat, daca ma dau aia in judecata voi sunteti de vina.

Si mai voiam sa va arat un blog, sigur, stiam de mult „In jurul Kadiei”. Dar abia recent am inceput sa il „urasc” 😀

Cum dom’le, pai asta e viata? Bratwurst de Oktoberfest? Nu e corect. De fapt ce m-a uns pe mine la inima a fost asta (citez): „filmul este haios şi merită văzut în pofida lui Woody Allen,”

In sfarsit gasesc si eu pe cineva care nu il place pe antitalentul ala, in sfarsit am o dovada ca nu am inebunit si ca doar mie un chelbos, aragaz cu patru ochi, pitic si libidinos nu mi se pare un mare artist. Momentan atata, ca de gatit mai incolo.

rororo

Un calut si un arici

Ieri am fost cu o prietena sa pregatim un proiect. Gandit si facut la fata locului (schita mea uitai sa o pozez), a fost nemaipomenit.

Mi-a mai adus aminte de ceva (va zic la final) dar am ramas cu aceeasi impresie, copiii sunt toti la fel, niste ingerasi, incercati sa nu ii stricati. Si sa nu radeti de desene, pentru ca absolut toti, chiar si cei mai timizi, s-au straduit din greu si toate creatiile, indiferent de ce credeti voi, sunt frumoase ca ei.

Pozele sunt absolut la intamplare pe genunchi la ce am nimerit, sunt atat de diverse si atat de pline de personalitate fiecare in parte, incat m-au facut sa ma gandesc in drum spre casa la probleme existentiale.

Nu o sa mai dau amanunte, ca cine stie ce parinti pe unde umbla si nu vrem sa le stricam surpriza de craciun, inceputul povestii este cu un calut si un arici care s-au vazut si ei trecand pe aici.

Ca sa va faceti o idee, sunt copilasi de clasa a doua, au ascultat niste instructiuni si pe urma si-au pus la bataie imaginatia si au adaugat in decor ce le placea lor mai mult, fiecare are alta pasiune, de la roboti la papagali, sunt extraordinar de scumpi.

Cum ziceam, nu dau detalii, caci sunt activitati extrascolare, dar mi-am amintit de o doamna care a profesat la o clasa speciala, de copii cu probleme, careia, sa tot fi fost anul 2006, i-am dedicat un portret cu care nu am castigat (parca, zici ca a fost acum un secol), un concurs de literatura.

Doamna (tot am tendinta sa zic tovarasa :D) inca nu beneficiaza, ca nu mai scriu, dar ii redau ce am scris despre cealalta doamna, din Severin, care avea niste copii mari pe care nu ii voia nimeni si care o iubeau enorm. Iaca, copy/paste (greu mai gasesti bre ceva, ‘mi-ar starea de ras, cu computer forensicsu asta).

Portretul Doamnei

De H. J.

M-am gandit sa ii dedic un poem dar soarta, secolul si informatia ceruta cu viteza pegasului cu sa scurta m-a facut sa ii spun aici, fara multe zorzoane cum vad eu persoana care este, in toata splendida timiditate a domniei sale.

Stiu ca o veti recunoaste, copil trecut prin viata ca o zbatere de efemerida, respirand bunatate din pori pana in azuriul irisului, poate singura dovada a faptului ca «rautatea» este un cuvant ce nu isi are locul in dictionar.

Zambet feciorelnic obosit de valurile vazduhului ce i-a rasarit in fiecare dimineata din soarele cestii de cafea, picurand un pic de rabdare si un zambet oriunde a gasit o coala velina pe care poate scrie macar un rand.

Domnul a avut grija sa isi aleaga Madonnele in asa fel incat sa ii semene si fecioarele pacatoase cu precadere din tagma necuviintelor dansei.

Pana si injuraturile ii sunt calde, precum catifelate sunt sunetele lasate sa se sparga de peretii unui univers conformist, de notele asternute pentru vreun pianist indraznet de Chopin.

Mai multe numai Creatorul va poate invata sa vedeti, uitandu-va undeva, aproape, mult mai aproape de cat puteti sa va imaginati: langa inima fiecaruia dintre cei ce cititi aceste randuri.

Dragile mele DOAMNE, lumea e mai frumoasa cu voi.

Final de saptamana fain si rororo.

edit: concursul era cu niste cuvinte impuse, deci nu va speriati, ca nu scriu asa de obicei, acum mi-am amintit, anul ala e asa departe ca naiba mai retine diverse amanunte.