Mi-am dorit o masina

Cand m-am facut eu mare am vrut caine. Acum, lucrand pe teren, ca sa pot cara cainele, mi-a trebuit masina. Si voiam sa va propun o tema. Stiu ca am putini vizitatori, eu bag la inaintare, poate aveti si voi chestii haioase cu masina. Intai sa va o arat pe a mea, prima dacie, 1400.

Si primul caine care a stat cracanat in ea.

Ma iertati de poza, dar e poza la poza.

Amintiri cu masina mea, prima si nu, nu ultima? In primul rand am cumparat-o de la tigani care spuneau ca sunt greci si de aia nu stiu sa scrie si sa citeasca.

Dupa care am tot avut aventuri cu ea. Cand s-a rupt podeaua pedaliera am crezut ca s-a stricat cutia de viteze. Cand am lovit un politai (de fapt are la activ mai multi, nu se pune) si am fugit, am fost prinsa. A doua zi. Dar m-a aparat dalmatianul de furia tatalui militianului.

Cand a ruginit podeaua spate, noroc chior. Foloseam gaura din podea pe post de scrumiera. Dupa ce o luam de la mecanic trebuia sa vin din Cascadelor acasa pe drum cu magazine de piese, mereu trebuia sa schimb ceva. Nu ne-am rasturnat decat de doua ori. Am tractat multe chestii cu ea, aveam deja fanclub pe DN1, auzeam des: hai bah leteicsu (numarul era LTX).

Primavara cand mergeam la munca spre snagov aveam parte de peisaje superbe si circa trei, maxim cinci pene pe zi.

Cand reveneam de la munca, urlam la luna si io si ea, ca i-am luat claxoane smechere, amu sunt pe Peugeotul vecinului. Cand dadeau nametii eram singurele capabile sa facem drum celorlalti, colegilor, da, am investit in cauciucuri de iarna acum niste zeci de ani, merita.

Am trecut prin multe cu masina aia, m-am luat dupa un Jeep si s-a cul;cat iarba in urma lui, am ajuns acasa cu toata podeaua rupta dupa ce am sarit un sant, s-a crucit mecanicul ca am ajuns pe roti.

Dar mi-am dorit o masina, am spus in mintea mea ca sunt om matur cand o sa am caine si masina. No amu daca aveti sau ati avut dacie sau va amuza istorii de genul asta, va astept, nu e leapsa si nu e cu premii. Daca nu, nu.

Aaaaaaaa cata politie am fentat cu Dacia mea, eheee, imi e dor de ea. Desi nici Sandica nu e de colosha.

rororo

ps: apropos de rororo, apare un nene din noapte, catzaua dupa el, zic nu ma scapi de caine daca tot alergi? ca io pas. ala mai dus ca mine, ia potaia si o taie, zic na ca nu mai am caine, l-au furat. ii da o tura de bloc si mi-o da inapoi amabil. nici macar nu il cunosc.

Atacul leului

Sau, pe scurt, de ce sunt animalele mai bune decat oamenii.
Stiu ca e veche, asa imi plac mie chestiile, vintage.

Sincer, il vad pe Paco in postura aia. Am mai vazut asa comportament, culmea, la un rinocer. Sau cum ii ziceam cand eram mica „rinocerb”. Gata si pe ziua de azi ca e cu deratizare, rororo.

Supa de buruieni

Am un grup de „prietene”, sigur toata lumea are. De prieteni si de bagatori in seama nu te poti feri, e de la mama natura. Reteta de mai jos e cu aportul altcuiva (cine a vazut gaura in gard, ca eu, chioamba).

Si supa a iesit buna si, da, e bietola, poate o prasesc si in gradina Casandrei, dupa ce il alung pe Pufi.

Baza, clasica, asa cum am pozat la substrat, legume taiate din topor.

In rest, ca la ciorba de salata, mai putin omleta cu marar.

Pe scurt, am pus legumele la inabusit, pe urma frunzele alea de prin vecini, am fiert, si am mancat cu Casi si cu ardei iute.

Bonus, ca asa e toamna, e cu roade bogate, cautand o lumanare (nu, nu i-a murit, sper) am gasit, pararaaam, chestia asta:

Cu atatea coincidente si cu atatia prieteni, parca vad ca, incet, incet, o sa apreciez pana si craciunul, asa ca ma duc sa imi iau un dovleac sa il fac pe Jack.

ps: pentru cei de la distanta, e un frig de faci caca sloi daca nu deschizi aerul pe cald, da.

rororo

Mancare de cartofi cu coaste de porc

Zise si garf si, promit, o sa incerc sa pun si retete, dar ma mananca mai mult sa va povestesc pe scurt cum ajunge mancarea in casa bucuresteanului.

Mai intai se ia una bucata card si se merge la banca unde e cineva nou angajat de care rad ceilalti. Care angajat, face ce face si imi haleste cardul cu care voiam sa imi platesc umilul telefon.

Baiat bun de altfel, tuturor le zicea ca e nou si nu se pricepe. Ceea ce era mai mult decat evident, repeta ce i se dicta la telefon ca sa reseteze bancomatul, asa ca daca vreti sa spargem o banca, stiu codurile, le-am notat.

No bun, in drum spre banca, am renuntat sa mai stau dupa ala si am venit la cald, am mers mai tarziu, vad buruiana de care va ziceam anul trecut. Sa fie Bok Choy, sa fie Bietola? Sa fie Superman? Nu stiu, dar cu acordul muncitorilor si observatia unei nise in brsa de siguranta (adica o gaura in gard), s-a cules.

Am recuperat cardul cu sacosa plina de buruieni, acasa am plantat si radacina (invers mai intai, dar trecem peste asta) si, dupa o vreme m-am vazut fata in fata cu un lighean de ardei iuti.

Pe care nu i-am baut, le-am facut culcus din otet si apa, bara-bara, condimente si sare si zahar dupa ochi.

Cum umblam danga langa fara talanga, zic sa pozez potaia, sa o arat la fete, atata am reusit, ca s-a bagat intre fotolii.

A fost o zi nebuna, atata am reusit pana sa ies cu catelarii, am pozat substratul supei de buruieni furate, bine si atata, nu?

Rezumat: caine necajit, ardei murati, zama de buruieni furate cu acordul hlizit al muncitorilor, ardei murati plus veste proasta, s-a eutanasiat unul din cateii nostri de la Eforie.

E si o veste buna peste toate, draga Ady, in afara de blablablalox nu mai iau nimica. Si mai am o intrebare retorica: unde puii mei fac medicii faculta? Ca in general sunt pe dinafara, se prefac asa, vag, ca asculta o simptomatica. M-as baga si eu la medicina, la cat de verze sunt majoritatea, cred ca e usor.

edit, reteta de mancare: se pune cineva la curatat cartofi, se taie, se pune totul gramada: cartofi, ceapa, bulion, apa, dafin, sare, piper, carne. se da la cuptor, basta.

rororo