Cu legume

Niste orez si niste paste, foarte simple (si DE POST – hahaha – daca nu folositi vreo doua chestii de pe acolo). Incepem cu orez curry. Sau curry cu orez, de orez, nu stiu, cumva, curry si orez.

Sigur ca puteti folosi pudra de curry gata preparata, eu daca am de toate in mici borcanele, prefer sa il fac de la zero.
In ambele retete in loc de sare am pus niste file-uri de ansoa pentru ca musai sa scap odata de un borcanel, puteti pune sare, ca tot omul.

Acum sa va zic cum am comis eu orezul. Am pus in unt amestecat cu ulei niste ceapa (da, e europenizat, doar O ceapa, nu doua kile), usturoi, ardei gras, morcov, plu sprimul val de condimente pe care vi-l enumar (repet, puteti folosi mixuri gata facute, dupa chef): mustar negru, cardamom, anason stelat, schinduf, coriandru – seminte, piper alb, chimen, ghimbir, galangal si lemon grass (totul uscat, nu proaspat).

Dupa ce s-au dinstuit am adaugat un cartof, dovlecel (va dati seama ca am scos cam tot ce am prin gradina, da?), rosii. Le-am mai imprietenit si pe ele.

Apoi am adaugat orezul cu tura doi de condimente, facute praf: baharat (am preferat amestecul pentru ca are si cuisoare si scortisoara, ceea ce nu pusesem la categoria seminte), turmeric, boia afumata si piper.

Acum am mai amestecat nitel sa elibereze doar aromele, ca prafurile alea se ard repede, am stins cu foarte putin vin (puteti sa nu …), apoi am pus apa calda (in care s-au oparit niste conopida, broccoli si cica romanesco, congelate, nu am gasit vreo romanescu dar mai sper).

Proportia de orez/lichid, cam 1 la 4.

Si am dat la cuptor cam 20 de minute.

Cum spuneam, pacat ca nu e soare, culorile sunt mult mai frumoase decat va arata sapuniera mea.

A doua reteta simpla e de paste cu rosii si dovlecel.

Treaba e ca am luat pentru caine niste paste fara gluten. Adica din malai, pe scurt si fara figuri. SI mi s-a parut ca se comporta ciudatel si le-am facut si pentru mine, sa le testez. Si da, nu-s prea bune, sunt lipicioase, in apa d efiert ramane o tona de mamaliga, zeama galbena, nu au nici vreun gust anume, ma rog, nu-s ce trebuie, papa Casi.

Dar va zic de sos. SUper mega gica simplu, in ulei cu unt (si ansoa in loc de sare – eu), am calit usor dovleceii cu rosiile, am adaugat si niste oregano, am stins cu putin vin si spre final am pus niste mujdei (da, usturoi in apa), in zeama care s-a facut am tras nitel si pastele alea odioase.

Pe deasupra a mers si niste Pecorino si aia e. Bun sosul. Pastele nu (dunt din Lidl, alea marca lor, cica fara gluten, din mamaliga).

AM mai comis niste pandispane, reteta simpla de o cunoasteti toti pe dinafara, in doua combinatii: cu portocala (coaja rasa si esenta in aluat, plus cacao in jumatate, zahar ars si portocale pe fundul tavii) si cu mere (biscuite si apoi mar cu zahar si scortisoara calite, deasupra pandispan simplu, aromat cu vanilie).

Nu prea mai am flori inflorite.

D’ale lui Răpciune

Numele popular al lunii septembrie adica, răpciune, de unde si pana cum i se zice asa, chiar nu am idee. Dar am idee ce am combinat, de regim si ne, pentru mine, pentru altii, de toate pentru toti.

Eu am ars-o dietetic cu niste minunate legume la cuptor.

Ce vedeti am pus in tava si le-am uns cu un sos din multe condimente (everything but the kitchen sink, vorba aia), plus usturoi, ulei si zeama de lamaie. Si le-am copt si le-am pus langa un orez cu taitei si aia a fost, cald, rece si, in final, daca tot a ramas cam multa conopida, am incropit si o supa-crema cu nitica smantana.

Tot de regim, am vrut sa o ard mai de fitza (aiurea, de la cutia milei) cu niste Angus. Vaca Angus. Parerea mea sincera e ca orice i-ai face, vaca romaneasca tot nu e ce trebuie, am tras-o pe plita ca la carte, medium rare, am lasat-o sa se odihneasca, merge, dar nu e ce trebuie.

Pentru restul casei am tras o oala de sarmale. O oala si ceva, fix. Clasice, banale, sarmale.

Si doua pandispane, unul cu mere si scortisoara, unul cu fructe de padure. Aluatul banal, de patru (4 oua, 4 linguri de zahar, 4 de faina, 4 de ulei), cu albusul batut separat, restul mai putin faina amestecate, plus o lingura de unt, una de iaurt si putin praf de copt, adaugata si faina si apoi albusurile amestecate si ele cu o spatula. Fructele de padure le-am dat prin faina si le-am pus deasupra, merele feliate le-am amestecat cu zahar, scortisoara si amidon si le-am pus pe niste buscuiti pisati, in rest, tot aia.

Si pisica din gradina, hello kitty.

Dovlecei neumpluti

Aveam chef de ceva usurel, dovlecei umpluti dar de post, fara carne, asa. Dar aveam si lene abisala. Si am comis cele ce urmeaza, cu mentiunea ca daca iei din toate odata, in cavitatea bucala se formeaza fix dovlecelul umplut. Dar el nu e umplut, e neumplut.

O sa vedeti in urmatoarele poze mult efrunze de vita de vie, le folosesc pe post de hartie de copt ca am asa de multe ca imi intra in casa, ocazie cu care am o idee de milioane (am testat cu niste cartofi cu kaizer), cipsuri de frunze de vita de vie. Va zic din start ca alea de kale sunt nimic, de o mie de ori mai bune astea de vita de vie.

Asa, dar sa revenim la nereteta de azi.

Am pus la cuptor dovlecei taiati, i-am presarat cu un amestec de condimente (aici e dupa cheful fiecaruia), am pus si niste rosii pe ei, marar si ulei de masline.

Le-am pus si putina apa si am dat la cuptor. Orezul l-am calit cu putina ceapa apoi am acoperit cu apa (cam 1/3). Am pus si unt. Daca o ardeti vegan, nu puneti, oricum am pus foarte putin.

Pai gata reteta 😀 Cand sunt toate gata le puneti impreuna, orez, dovlecei, sosul din tava si nist eiaurt si aia e, dovlecei neumpluti.

Am luat-o mai light ca ieri facusem un burger (iar), drept ca doar vita si in loc de maioneze un amestec de iaurt si mustar, dar totusi.

Acum sa va spun cum am ajuns la ideea de cipsuri de frunze de vita de vie. Am facut niste cartofi, mai intai fierti putin, apoi trasi la tigaie cu nitel bacon (aveam in plus si din ala) si apoi dati la cuptor cu nitel cascaval pe deasupra. Firest, pe frunze de vita de vie, tot o sa fac ghidusia asta, nu doar de gust, dar ma napadeste si mi-e mila sa le arunc.

Ei bine, cand s-au gratinat, s-a topit cascavalul ala peste kaizer si frunzele au devenit crocante. Dementa. nu stii ce mananci, sunt delicioase, o sa incerc sa fac efectiv niste cipsuri din frunze, sa vedem ce iese.

Acum poze din gradina, dupa ploaie si gata.

Taitei la tigaie

Stil standard, chestii, taitei, ou. Si pentru ca iar a tunat si a adunat poze, o sa fac azi doua postari ca pe urma uit ce am pus prin tigai.

Logic ca atunci cand vreau eu sa povestesc mai multe, apai WP se gandeste sa mearga din doi in doi, sa trecem si peste asta, macar pozele sa se incarce, ca vedeti voi ce si cum.
Asadar am tras intr-o tigaie dupa cum se vede, ceapa, ciuperci, ustuoroi, ardei gras, niste salata (era in plus) si niste crenvusti de pui care cica ar fi smecheri, de la Cocorico (nu-s).

Am adaugat cateva chestii din pachetul de taitei, aveau ceva legume deshidratate si un sos de soia, am plusat cu sos de soia si putin vin sec, am pus si taiteii.

Apropos de pachetelul cu noodles, eu i-am folosit pe cei din imagine, varianta nepicanta.

Dupa ce s-au inmuiat taiteii cat sa pot sparge un ou intre ei am pus respectivul (ou), ulei de susan, am dat un clocot si am pus capacul.

Cred ca a fost cam lung clocotul ca a iesit nitel cam tare oul. Dar cui ii pasa?

Asta a fost in saptamana de junk food la gramada.

Ma rog, nu in totalitate junk, am avut si niste legume la punga, simple, cu putin usturoi, ulei si boia. Revenim dupa o scurta pauza sa vad ce si cum s-a incarcat. Cu treburi mai serioase.

(te urasc bai wordpress cu toate schimbarile din rau in mai rau de imi ia o ora sa fac o postare desi scriu mai nimic, de aia nici nu mai am chef si nu ma mai relaxeaza sa tin jurnalul la zi)