Un sfarsit de an geros si inghetat bocna, dar cu lumina si soare, si bune si rele, doresc pe aceasta cale „tutulor” prietenilor si neprietenilor, internauti au ba, sa aiba un an viitor bun, fix cu cele trebuincioase si cu sanatate beton. Hai sa ne vedem si la anu’.
Da normal ca pun cateva poze cu gerul.
rororo
Niste chestii pe care le poti gasi si la Gara de Nord la bodega, stiu, dar mie imi plac bodegile si azi m-am jucat putin, foarte putin doar.
Faceam ceva important pentru o prietena de-a mea si de aia am pus-o de mamaliga, am lipit-o bine pana am terminat desenul.
Acum sa va zic si „retetele”, da? Fireste ca nu sunt marete, dar daca am aprins focul se cheama ca gatesc (am auzit la cineva asta, de parca as avea pantofi in picioare ar insemna ca merg). Pieptul de pui l-am lasat la marinat 48 de ore cu sare, piper, ulei de masline si harissa. Dap, atata tot, pe urma pe gratar. Garnitura de muraciuni e de la matusa mea care pune niste muraturi picante excelente.
Mamaliga am facut-o cu cartofi, ca in Oltenia, sau cam asa cum tin eu minte ca se facea, iar smantana de la MBS am amestecat-o cu iaurt de oaie. Branza e furata din bolul alui batrn, ca are in plus.
Am uitat sa va spun ca ardeiul iute e proaspat cules din geam, inca mai rezista cativa si, daca vedeti frunzulitele mici, curios, parca vrea sa renasca.
Light, clasic, prea bun, prea ca la cantina (nu o sa imi iasa din cap ca sunt o cantinista si de aia am pofte din astea banale).
rororo
Nu e cu mancare, nu e cu nimic, e pentru dosarul legat de criza de epilepsie la caini pentru ca mai multi catelari tinem situatia duritatii, densitatii si tipului de criza.
Azi e prima oara cand imi face la ora 10 ziua si afara (pot pune si pe seama pocniturilor de bici si a agitatiei generale). Ultima criza a fost in 20 august, astazi fiind in 30 decembrie, nu este rau.
Din fericire fix cand a inceput era femeia de serviciu a blocului care a tinut-o sa nu se loveasca cu capul de toate gardurile pana am fugit in casa sa iau diazepamul si siringa, deci am intervenit in mai putin de 30 de secunde, nu a intrat in grand mal.
Nici nu a avut simptomele clasice de pre-criza, a mancat normal, doar nu a (sa ma ierte cititorii care nu au treaba cu animalele ci doar cu mancarea si plimbarea) cacat.
Dupa ce s-a pus pe picioare si am adus-o in casa a fost foarte agitata, s-a linitit probabil cand si-a facut efectul diazepamul.
E drept ca de cateva nopti are somn tip coma, adica poti sa o tai in doua ca nu isi da seama, e posibil ca si asta sa fie un semn de pre-criza.
Asadar a inceput sa inregistreze, la medicatia actuala, cu aproximatie, un episod la patru luni, nu s-au indesit dar nici nu s-au sistat (unii medici zic ca ii trece, bineinteles ca nu toti medicii sunt neurologi).
Mai am o parere, de dimineata dau roata astia cu plugusorul, nu prea e lume acasa, e si frig si nu prea primesc nimic si bubuie si fac galagie si am vaga impresie ca si asta a fost un catalizator al crizei, dar nu pot sa fiu sigura, insa cand au reaparut, desi era in casa, mi s-a parut ca se clatina brusc.
In alta dezordine de idei asta am avut de pus la dosar si am si o poza, ca sa nu ramanem fara poze, nu e asa? Ca aia de fura de pe internet articole cu sau fara retete se simt mai bine cand le apare si o poza pe site, dar despre asta in alt film.
Si fac ceva pe traditii, baga-si-ar bicele si pocnitorile in fund.
Poza e cu gugulica, asupritorul vrabiilor care se zgribulise si el de dimineata.
Apele s-au linistit si pentru rororo (cu tot balamucul nu a durat jumatate de ora, dar acum trebuie sa iau eu distonocalm ca ma panicasem cu asta zbatandu-se pe gheata). Sper sa foloseasca in continuare informatiile adunate in acesti ani si celor care au catei cu aceeasi boala.
Nimic spectaculos, doar ca e frumos (daca nu ai drumuri de facut), doar de la mine pana la colt niste poze asa, de amintire, stradute, gradina cainelui, om de zapada si pomul cu vrabii.
rororo
Aphex 