El Celler de Can Roca

Nu, nu am fost acolo, dar am citit la stirile de la cafea cum ca acest restaurant, El Celler de Can Roca a fost ales cel mai bun al anului. Si, culmea, desi multi spun ca e in cadere libera gastronomia moleculara, se pare ca cele smechere tot incolo o dau.

Sursa foto si inca un articol articol se afla pe theworld50best.

M-am uitat si pe poze, daca ma intrebati, preparatele, ca prezentare, seamana al draq de mult cu ale pionierului si decedatului ElBulli.

Despre fratii Roca puteti citi pe site-ul oficial al carciumii El Celler de Can Roca, se incarca nitel cam greu si online ship-ul e in catalana.
Nu am gasit preturile, yahoo zice ca un meniu incepe de la 135 de euro, nu am avut timp sa sap in dimineata asta, daca ati fost sau stiti altceva, spuneti-mi si mie.

Cat despre moleculara de azi, poate pun poza mai pe dupa amiaza, ca facui o fasole cu coaste sa dai cu basca in baschezi 😀

rororo

Dezlegare la peste si club sandwich

Clar, am inceput sa uit, acum mi-am dat seama ca nu v-am pus poze cu marea, ceva desene noi si sar direct la peste, bai dar a fost greu de facut pohta asta, cum spuneam, ii apuca pe toti evlavia cand e de potol de nu mai gasii eu picior de crap. Asa ca, am dezghetat un pastrav.

Cum se procedeaza ca sa executati asa o reteta? Va duceti aiurea la magazine. Pescaria inchisese, terminase toata marfa, hai in Real. Acolo mai avea dorada, pastrav (din asta aveam si acasa), congelaturi si scumpeturi. Semn ca dreptcredinciosii au mancat peste si vor ajunge in rai. Asa ca ciuciu saramura, nu ca nu ar fi mers si din pastrav. Dar l-am dovedit simplu, pe gratar.

Mujdei era, mamaliga rece era. Pohta a fost infaptuita pe jumatate si pastravul impartit frateste cu doritorii.

Pai da, ca doritori au fost, cu circumstantele atenuante de rigoare, cineva, persoana in varsta, a mancat din nevedere de seama mancarea cainelui. Ca urmare cainele a primit mancarea dumnealui, deci eu azi trebuie sa fac iarasi de potol, cand am zis sa nu mai vad si sa mai aud de potoale.

Si cum foamea nu se potoleste numai cu un peste la mai multi locuitori, am calcat pe bec si am comis un club sandwich cu ce aveam in zona.

Chestia galbena e o omleta cu branza de burduf (aia de Napolact, grasa, dar deloc iute).

In rest, straturi cu ce a picat, niste ceafa nesanatoasa, cascaval, unt, verdeata, ardei iute, chiftea.

Jap, jap la tigaita mea draguta si basta.

Astea fura pohtele, semi-executate in conformitate, adica nu e saramura, e la gratar, nu e cu sunca, e cu ce se nimereste si nu i s-a dat ci i s-a luat.

Mai stiti cuplul de nebuni? Da? Ei bine, din zi in zi mai nebuni.

Daca va intrebati daca aia sunt gainati, de pe rama geamului? Da, sunt.

Hai ca mi-am pierdut toate ideile, sper sa nu uit sa pun poze cu marea. Relaxeaza.

rororo

Peste, mamaliga prapadeste

Din seria: mama ce as manca o saramura de peste, azi imi fac drum printre poze vechi, caci peste, ioc. La pescarie, tocmai azi, e inchis, mai departe nu imi fac drum si este exclus calcatul in supermarket duminica, v-am mai povestit eu cum ii apuca pe toti brusc credinta cand e cu dezlegarile astea si se calca in picioare pentru o bucata de somon la pret de aur.

Asa ca sa ne traiasca florile si floriceii si sa vaz ce imi face chef si mai mare de peste, dar asa mare incat o sa desfac o conserva de ton, asta daca nu se milostiveste vreo carciuma sa dea ieftin saramura vietii.

Multe zicatori legate de pesti, asa ca, tac precum pestele si tastez ce chefuri imi fac si cu ce.

Deeci, fara retete unele, as balota chefal, Mangalia, la carciuma la Marinas.

Merge si un lufar mic, in faina si prajit?

Imi mai facuse odata Smaranda pofta de pesti si am colectionat saramuri acolo, ei, ce daca.

Caracratita si ansoale … in Kallithea. Oooo, viata meaaaa.

Macrou, macrou, macrou … ma duc sa iau peste, macroul e ieftin.

Acum am inteles de ce era comanda de 200 de portii de saramura de macrou, ei, daca e musai sa se mananca peste azi, dragi dreptcredinciori, atunci trebuie.

rororo

De sambata

Adica trancaneala, leneveala, pohtele unora si altora, mega-gafe deci … relache.

Inainte de „retete”, carcoteala zilei. Bai maica, pe vremea mea se dadeau firmele in judecata pentru mai putin abuz internautic decat e in ziua de azi. Reclamele alea de iti taie jumatate de ecran de acum si invitatiile la sperla abunda: pacaleste-ti, pardon, convinge-ti prietenii sa foloseasca blabla de la telefonia mobila x si vei avea numai de castigat … Eu daca as fi una din celelalte telefonii i-as da in judecata si stiu sigur ca as castiga.

Dar cel mai de porc mi se parura aia de la Scandia. Cum stateam eu sa mi se incarce jocul vad reclama, intru sa vad nu stiu ce promiteau ei (cand e de potoale, intru) si imi zice site-ul alora clar: daca vrei sa vezi aplicatia o sa iti folosim datele si lista de prieteni. Opasa mai nene, adica daca eu vreau sa benoclesc un ochi pe net la mizeriile alea de conserve, musai sa imi fie deranjate cunostintele? Asta e nesimtire. Nu e abuz ca poti spune nu, ceea ce am si facut si, daca sunteti cu capul pe cei doi umeri, ar trebui sa faceti la fel, sa nu mai primesc mereu megaoferte la parfumuri si shopping spree.

Amu sa trecem la retete, aveam de vineri pregatita baza pentru o viitoare supa si pilaf. Din spate de rata si multe legume. Cu pilaful merge repede, cine a inventat orezul a facut o fapta buna.

Am pus legumele, patru polonice de orez si de patru ori mai multe de zeama …

… am dat la cuptor si gata, sanatate si virtute (bine, sare, piper, alea alea).

La varianta asta imi place, nu numai ca nu e de munca, ci si ca se separa legumele de orez.

Misto e ca se mananca in grup organizat, toata lumea haleste pilaful asta, tocano-pilaf daca ma intrebati pe mine. Mai aveam putin si imi iesea si cum voiam, aspect de spital, dar nu a fost sa fie. Se pare ca trebuie totusi spartura de orez.

Ei, dar cu supa, basme, legendele ne-olimpului. Grasimea am dat-o la ilaf dar supa, ratza ma-sii a facut-o gri-bej. Am trecut peste acest aspect estetic, pentru ca e foarte gustoasa. Vazui la maya niste galuste misto, a facut supa de pui cu galuste cu leurda.

Uitati-va bine la pozele ei, poate va e foame, ale mele sigur o sa va taie cheful.

Nu am respectat reteta, fireste, nu am pus unt, ca mi se paru supa grasa, nu am tocat la robot ci mi-am antrenat incheieturile, pasta respectiva parea in regula, am luat pauza de terasa si o bere, hai, doua, la Alexa, am revenit si am pus „galustile”. Dupa primele doua care au format o magnifica spuma cu miros de leurda mi-am bagat economiile in ea de treaba si am aruncat toata compozitia acolo, cu gandul sa o dau la caine, pacat de gust, arata a mocirla totul.

Din fericire au sarit iar ajutoarele, prietenii facnd galusti clasice, dar bune. Supa a devenit rezonabila si mancabila dupa o strecurare prealabila nemaleabila. Hip hop si-asa.

Amu ca zeama cu toata limpezirea si strecurarea a pastrat culoarea ratoiului, n-am ce ii face, dar a fost salvata.

Sa trecem la cumparaciuni, caci la ora opt dadeam turul cosurilor de reducere din Billa, de fapt ideea e ca aveam nevoie de o cutie mica, foarte mica, de branza de vaci. Nu am gasit si am riscat sa iau din asta:

Am riscat si nu am castigat, daca aia e reteta din Bucovina, ar trebui batuti de toti bucovinenii ca scriu asa ceva pe eticheta. Gust nedefinit, consistenta absolut intamplatoare, nici bilute, nici bucatele, smantana, ea stie unde era, pe acolo, apoasa, separat zerul vizibil de restul amalgamului, ma rog, nu stiu ce au vrut ei cu branza asta, dar nu le-a iesit.

Si nici nu e ieftina.

In schimb, cine se scoara de dimineata are bafta pe la piata, am gasit o caserola cu carnati buni, cei de la Valmar fac in continuare chestii foarte gustoase, din pacate, foarte scumpe, din fericire, unelel mai ajung si la cosul cu jumatate de pret.

Da, sunt foarte buni, daca erau de cincizeci de ori mai iuti semanau bine cu plescoii facuti de bunicul meu.

De final de seara, o alta mancare traditional romaneasca. Traditionala, cum ar veni, am primit cartofi noi, cica romanesti (nu prea par, dar is buni). Ce se face cu ei in afara de mancarea de ieri de cartofi? Pui la ceaun cu cartofi noi si mujdei? Aud? Da.

Si eu care planuiam un sandwich uimitor ca sa particip la un concurs, dar mi-am dat seama ca e pierdere de vreme, nici o sansa cu compactul meu in fata DSLR-urilor sau cu aceleasi farfurii, ale mele, puse in poze de nenumarate ori, mileuri n-am, sunt saraca, gata cu concursurile.

rororo