Nu e risotto

La fel, pe repede inainte am facut un orez, are unt, arborio, vin, parmezan si supa, dar nu e risotto.

Bine, cum in majoritatea cazurilor adorm cu ochii deschisi si pe asta l-am rasfiert, dar nu ma deranjeaza niciodata orezul prea fiert ca nu-s masterchef, chef sau chef de chef. Va zic cum l-am facut, ca mie mi-a placut.

Am calit in unt nitica ceapa si orezul, am pus si o felie de salam (la mama in zona din Italia in care a locuit se mai purta chestia asta, cu nitel salam, o urma de prosciutto, doar pentru o idee de gust de carne afumata).

Am stins cu vinul din imagine si am lasat la foc mare pana s-a absorbit/evaporat.

Orezul, arborio de fel, l-am cantarit cu polonicul, doua polonice de orez. Peste el am adaugat patru polonice de supa de legume (cu de toate) si niste apa.

Nu am stat c ala risotto sa il gadil pana absoarbe, am pus capacul si l-am lasat in legea lui. La final am adaugat parmezan ras. Cum ziceam, l-am cam rasfiert, dar cui ii pasa. Unt nu am mai pus la final ca am scapat cam mult de la inceput.

Si gata.

De final o colectie cu diverse: varza calita (sarmalele si chiftelele cumparate de-a gata), cartofi cu de toate (loaded le zice acum), un nou catel, Bella care o va lua pe urmele lui Ricky Martin Bruno Blof, daca il mai tineti minte, plus ultimul meu bufnitoi pictat ajuns in Canada. Poza cu bufnitul e proasta ca am taiat-o eu cam abrupt, dar am zis sa nu o uit.

Aleluia, nu imi vine sa cred ca am reusit sa postez.

Un fel de musaca

Reteta, de fapt inspiratia, ideile si aranjamentul sunt de la Laura Laurentiu – gulas rapid. Daca vreti sa o vedeti explicata mai pe indelete si facuta mai cu dichis, dati pe link. Eu am folosit nitel alte condimente, am uitat-o in cuptor, dar in linii mari seamana.

In linii mici am facut asa:

– am inabusit ceapa, morcov si ardei (nu e in poza asta dar am pus) cu putina sare;

– am adaugat carne tocata de mine (cam cu de toate, pui, porc, afumatura, amestec vita si porc, am tocat tot ce aveam in plus);

– dupa ce s-a calit si carnea am adaugat cubulete de rosii, cimbru, piper, o lingurita de bulion si apa;

– am aranjat pe deasupra cartofi curatati, am presarat marar, am sigilat cat am putut de bine cratitoiul batranesc si am dat la cuptor.

Sau mai exact am cam uitat la cuptor ca s-a si lipit putin.

Altfel e misto de tot, sigur ca nu se taie cu flexul ca sa sta in poze in pozitie de drepti cum v-ati obisnuit in pozele din blogurile profesionale. Si nici nu ne intereseaza, e misto. Va recomand sa urmariti si clipul Laurei de la link totusi, e mai atent explicat si poate va surade abordarea ei.

Tortilla

Nu mai apuc mare lucru, o ard cu croissante, minuturi, dar in weekendul asta vreau sa fac ceva ce am vazut la cineva asa ca repede sa pun pozele restante. Tortilla am mai facut, nimic nou, dar am poze, deci iaca.

Ultra banal, ceapa calita putin, cartofi fierti, ou batut cu niste sare, piper si parmezan, foc mic, rabdare si tutun.

De ciuguleala.

Si de pachetel.

De pachetel am mai capatat si de prin vecini, mai un peste pane, mai o chifteluta, ba intr-o zi am gatit de m-am spart, pe la 5 dimineata faceam piept de pui la gratar, ca fetele.

SI poze de prin gradina, in afara de plantele care fac ce vor ele de capul lor, mi-a crescut si o pisica.

Si gata.

Sos cam ca maioneza

Am vazut la Savori Urbane sosul asta si, desi am facut de multe ori inlocuitori de maioneza (mai de lene, mai de colesterol), am zis sa urmez si combinatia lor. Fara cantitati a mea, daca vreti, mergeti la link, acolo sunt si cantitati exacte.

Se poate amesteca toata chestia cu telul, cu un mixer vertical, cu cel clasic, ideea e sa iasa amestecul omogen. Eu am pus la gramada cam un iaurt si jumatate (unul de 10% grecesc si unul smantanos – fara misto, asa ii zice, smantanos, atata i-a dus mintea pe olandezii de la Napolact), un galbenus de la un ou mare, sare, piper, plus un strop de ulei de masline doar de chichi. Nu e musai.

Mi-a iesit cam un borcanel de sos care era destinat unei salate orientale. Dar nu a fost sa fie, canicula, oboseala, lipsa de chef. Asa ca l-am combinat cu altele.

Cu niste piept de pui (si albusul oului fiert, plus un sfarc de ceapa si patrunjelul rezistent din fereastra).

Bine, poza de mai sus e mincinoasa, ca imi placu arsura de ardei de pe pieptul de pui, in realitate am amestecat totul intr-un bol, sa nu ziceti ca va mint frumos, asta a fost:

Apoi am combinat si cu un gratar de porc (si niste rosii minunate). Acum sa va zic pe scurt si cu gratarul. Am luat spata de porc de la Kaufland (nu eu, a fost cu suna un prieten). Spata, in firea ei este o carne buna de tocat, rasol, gatit. Dar arata asa de bine incat am feliat-o, am lasat-o la temperatura camerei, sa nu se streseze si am pus-o la gratar. jur pe portocaliu ca de mult nu am mancat carne mai buna. Asa, simpla. Fabulos de gustoasa fata de altele de la alte magazine. Nu le fac reclama, numai va zic. A avut ceva zgarci dar, hei, avem si caine.

Rosiile, in varianta mea de bunaciune, dezbracate de coaja, cu niste mozzarella (aveam in plus, aveam si busuioc abandonat miseleste sub geamul meu dar nu l-am ucis inca), ulei de masline si zeama multa, divine in perioada asta cam indiferent de unde le cumparati (ma rog, depinde si de tarani, cat o lalaie cu azotatii, dar in general sunt bune, eu merg pe supermarketuri ca la aia macar sunt corect dozate otravurile).

Cu painea lasata in zeama, de la frigider, na, numai zic …

AM facut pe repede inainte si o mazare, caci urmeaza canicula si alte alea. Mazarea pusa separat la fiert, carnea aia buna calita cu nitica ceapa, stinsa cu un vin alb bun si cald si el (ca alte temperaturi nu avem). Combinate toate si la final pus suc de rosii si marar. Si, o sa ma injure puritanii, dar am avut chef sa ingros nitel sosul ca am scapat cam multa zeama. Si l-am ingrosat cu fulgi de cartofi. Si imi place.

Afara e tot moartea caprioarei, din fericire am jungla personala la geam. Nu e ca reduce temperatura, dar macar tine umbra.