E, nu, pe bune

Reclama noua la Heineken: sunrise belong to moderate drinkers.

Cine a scris sloganul (din obligatie cred) nu s-a gandit la oamenii care beau responsabil, unde responsabil ar insemna cu multa placere. Fiecare cat poate, ca nu stiu cine defineste responsabilul in ecuatie. Pacat, reclamele celelalte erau bune asa ca reiau piesa care imi place mie.

rororo

Ciorba de perisoare … oare …. oare …. oare?

Era musai, facui ciorba, intre timp ma dadui si pe net si pe telefoane si, ei bine, da, vreau sa va spun niste povesti, numai ca trebuie sa ma credeti pe cuvant.

Cea mai tare furaciune internauta in blogosfera culinara (nu, nu e romaneasca si nu gasesc sa ma tai link-ul, de aia zic sa ma credeti). Nu copy/paste nene, facuta poza la poze profi din reviste.

Ca sa va zic chestii cu spiritul, ingerasii, anul si mirosul cozonacilor, va zic acum pe bune: pe buda citesc. De obicei umoristi romani, San Antonio, carti despre crime celebre (Paul Stefanescu), rar istorie, etologie sau, fireste, reviste cu potoale.

Le iau la plici, am o pasiune pentru Subito Pronto.

Acum cateva zile cum ma dau eu pe blogo vad o reteta draguta (na, ulmea coincidentei), azi pe buda iau la plezneala un numar de revista Subito Pronto din 2004. Tralala, copiata poza, deci s-a trecut la sfere inalte, oamenii nu mai fura de pe net, fura poze facute profi in reviste, le fotosopeaza si le pun pe bloage ca si cum le-ar fi gatit. Repet, ma credeti pe cuvant.

No, amu si reteta de azi. S-a terminat zama, la noi in casa nu se traieste fara zama, facui zama.

Daca radeti de poze, va zbarg, lasa ca or fi si altele mai bune. Ciorba, bestiala, dar cireasa de pe tort a fost maduva din osul cainelui.

No bun, in rest, cum stiti, zama de carne la kukta, legumele ‘nabusite, fifti fifti (suna un prieten si nu intreba publicul) cu potaia.

Perisoarele le-am facut din umplutura de sarmale plus ceva pesmet si ou. SI am pus si un cartof de care am uitat cu orele pana a fiert vaca si osul, dar s-a pastrat rezon. Am acrit cu zeama de varza si am pus leustean uscat, ca din ala am gasit.

A, daca nu intelegeti nimi din reteta, fiti consolati de mici sau mari, e buna, pe cuvant de pionier si de colocatar care a balotat doua blide.

Eu am avut chef nebun de fasole cu muraciuni, nema fasole, asa ca … traiasca Mega. Apropos, omor in magazine zilele astea, mega inca rezista.

De final de an, bomboana pe coliva, aici nu se pune, ca a migrat deja din arcada pe juma’ de fatza, acum doua zile eram chiar sexy, machiata ca o artizda de mana a doua, ieri, iaca belea. Care rade ii dau un spitz in popou sa mearga la trap juma’ de zi.

[scos poza pe motive de sunat telefon ingrijorat]

Azi s-a deschis ochiul, s-a mai deplasat bubaciunea, sa vedem ce si cum, zic specialistii ca 9-10 zile si gata. Avem trei la activ, ne vedem la anu, cu sau fara masca, sa imi traiti. A, da, rororo. (ps: mama nu te speria ca trece, stii ca avui si mai grave, da?)

edit: va rog eu mult, scoateti telefonul meu din lista telefonului dvs, daca mai primesc mesaje cu crengute de brad si minunea intamplarii, fac cu nervii, I have enough friends (copy nocturna).

Casandra

Post neculinar complet. Am fost de Cracila la Glina unde m-am accidentat grav, dar e nerelevant. Prietenul nostru a tras niste poze asa de misto potaii ca nu pot sa nu le impartasesc haitei. Aparatul e un Canon (nu sapuniera ca al meu) cu obietiv adaptat de Zenith. Pozele au fost facute secvential si au iesit multe misto, am ales si eu cateva sa o vedeti pe gagix, hohoho si rororo.

WARNING! Numai pentru haita mea sunt pozele, da? Multumesc.

De trei zile ma tin sa mergem la vet, numai ca mi-am spart capul si nu vaz cu un singur oki sa conduc calumea, asa ca mai asteapta si piscoata seria de vitamine.

Higromul inca nu are rezolvare, o sa mai cer opinii si la alti medici, daca aveti vreo idee.

Sub ochi are buba ca s-a prins in spini. Ea si cu mine semanam, oarecum, nu putem sta neaccidentate, vanatai, cap spart, rupt ceva in spini, pomi, masina, baie, hol.


Nu uitati sa cititi articolul lui Catalin Stefanescu din Dilema veche si interviul lui Doru Ionescu din suplimentul aceleiasi gazete. Merita. (mi-a placut aia cu „n-or fi inventat romanii apa calda, dar au stiut sa o dea in clocot)

Noi va dorim:

Craciunul de regim

Dupa masa cu neamurili am avut invitat. Care, teoretic, nu are voie carne, am pus la plici niste piftii pe masa si, normal, jap, jap.

Dar sa va arat cum a aratat in rest masa de craciun (ciorba nu a mai vazut masa, am termminat-o azi, cu cofi, cica buna rau, refac maine).

Pardon, intai sa va prezint gazda ciufulita, amor mare cu Rica.

Am facut oua umplute cu ton afumat si am incercat sa le curat cum am vazut (sa ma tai daca stiu unde) pe net. Direct prin coaja si scoase cu lingurita. Merge metoda super, cu mentiunea ca ouale nu trebuiesc date de toti peretii cum le dadeam inainte ca sa le curat repede, ca altfel se ciufulesc.

Umplutura: galbenus, maioneza, ceapa taiata marunt de tot si ton afumat.

Fiind la prima experienta mi-au iesit nitel ciufulite, dar nu am avut plangeri.

Ba, sa nu mint, au iesit chiar foarte ciufulite, altfel, bune.

Am pus pe masa si niste salata de bou, fara bou.

Kiftiutele, putine, sa nu aiba musafirul ispita.

Si hummus (atata am apucat sa pozez).

Am mai avut salata de vinete, sarmale cu ciuperci si cam atat, nimic deosebit, numai ne-am veselit, potol in plus nu a fost, ba maine trebuie sa fac iara zeama.

Dar am pt maine nste poze misto cu rororo, nu facute de mine, ca io nu-s pozograf, de prieteni are au adaptat lentila de Zenith pe Canon, daac reusesc, poate le pun azi. Asadar, rororo.