Mic dejun la Hanul lui Manuc

Ii promisesem mamei o plimbare prin centrul vechi, inainte sa dea caldura, asa ca la un popas am oprit la han, fostul Han al lui Manuc, Manuc Bei si dragoman.
Fostul han, cu pivnite boltite, pe vremuri si cu pravalii, saloane, magazii, bucatarii si tunele, si-a pastrat alura. Desi nu mai sunt trasuri, ceva cai sunt in curte.

A fost misto pauza, mi-a placut, intre 7 si 12 e mic dejun, bun, sunca si cascavalul sunt banale, dar ouale in pita, pita in sine, maslinele, foarte bune. Atmosfera e linistita (eu scriu strict despre ore matinale, nu am idee cum e dupa pranz sau seara), servirea este buna, preturile chiar decente.

Am mai facut niste poze prin oras, asa, la pas.

 

 

Plus pofte, ca AMR 4 zile din concediu. Nu, nu al meu.

 

 

Si pentru ca tot nu am avut ceva nemaivazut si nemaiauzit sa va impartasesc, inchei cu „dog tax”.

rororo

B3TON

Sa vedeti, din cand in cand un anume grup de doamne si domni (grup la care am aderat involuntar cu niste ani in urma prin prezenta nemijlocita la anume evenimente) se intalneste sa bea un pahar de povesti in cate o carciuma. Sau pe la cate unu’ acasa, dar mai rar. De data aceasta propunerea a venit de la Geta, cica haideti mai la o carciuma, inca nu s-a deschis, e pe vine, dar fii-miu cica e mancare buna si sa degustam pe acolo. Nu era vreo incursiune in bloggatie, ca noua nu prea ni se intampla din astea. Pana la urma a fost o degustare in toata regula deoarece ne-am inbuibat. De fapt bucatarul a avut boala pe noi de ne-a imbuibat, mancarea fiind buna si foarte buna, cu niste chestii chiar exceptionale.

Acum despre local, este langa parcul Carol cum intri pe Candiano, dupa pizzerie si chinezesc. Primul lucru misto a fost interiorul, munca de chinez batran, facuta cu pasiune de un tip, cica a slefuit si montat bucata cu bucata 5.500 de piese din astea.

Mie imi era o foame de as fi mancat si ziduri si patania a fost cam ca la Porto San Giorgio acum niste ani cand mananci intai cu foame si nu te astepti la ce va urma. Si au urmat …

 

 

De comentat la fiecare preparat in parte am facut-o la fata locului, bietul bucatar nu a avut inspiratie si s-a aruncat intre sacali. Dupa cum ati vazut, interiorul in stil industrial este gan pub, ei bine, mancarea pastreaza aceeasi idee, salata cu carne de vita, platou de branzeturi cu dulceata de rosii, scoici, risotto, coaste cu cartofi cu usturoi si patrunjel, ceafa, fleica si muschiulet de porc.

Foaret corecta si buna mancarea, ce a fost in top, exceptional si absolut perfect gatit, a fost risotto. Rar sa mananci un risotto asa bun si la case mai mari. Iarasi excelent piureul, dulceata de rosii, carnurile bine facute, per total in trendul ales mancarea este misto.

Neasteptandu-ma la atatea care au curs pe masa, deja la muschiuletul de porc cu „pamant” de bacon nu mai puteam, am gustat ca sa stiu si eu ce e acolo si cam asa a aratat farfuria mea.

Grupul vesel.

Si fotografii care nu apar in poza de mai sus, in plina actiune, nu se lasa usor intimidati de lumina improprie.

De revenit la orice ora, desi ma simt cam batrana, localul este pentru tineret maica 😀

rororo

Tarta (si) cu ceapa

Pentru ca, nu e asa, idei putine dar fixe. De data asta am folosit un aluat fraged (pate brisee marca lui Auchan).

Pe asta am facut-o tot cam ca pe cealalta, pe aluatul dat cu sare si piper am pus ceapa felii.

Am bagat la copt timp in care am facut un amestec (liezon, da?) din oua, smantana, oregano si busuioc.

Cand era copt aluatul pe jumatate am scos-o si am adaugat, rosii, masline, felii de gouda (era la cutia milei, gouda de la Delaco, nasol, nu face nici jumatate de pret).

Am acoperit cu „sosul” de ou, am mai presarat niste branza cu mucegai si am dat iar la cuptor.

Et voila.

Foarte bun aluatul fraged, ramane fraged, crocant, subtire.

Ca idee, am iesit cu fetele la La Barca (nu am mai fost de mult, micii buni, atmosfera misto, gratarul talpa, bafta Casandrei) si scurt de tot la Dristor Kebab, cel din Tineretului, la o saorma de vita si un airan.

Tot la Auchan am gasit bascute cu branza, amintiri din copilarie.

rororo

Chefs Experience

Ce chestie, cand am dat pe gogu ca sa va dau link la pagina lor oficiala, am vazut ca e cam asa: chefSEXperience. Nu ma prinsesem, misto.

Din motive lesne de inteles (sau nu), cronici de crasme nu fac, am citit insa o droaie, blabla si blabla, asa ca o sa scurtez. E un local care mi-a placut si la care as mai reveni. In primul rand mi-a placut mancarea, ca pentru aia m-am dus.

Tot pe foarte scurt asa, chelnerii OK, rodati, am asteptat mult pentru ca era full (s-au scuzat si, hei, cum zicea un drag om care ne vegheaza, cine stie sa manance, stie sa astepte), decorul si zumzetul sunt la fix, nu il vad prea de familie, desi erau si copii, minusurile, minore, as prefera sa functioneze zavoarele de la usile de la buda si sa arunce cineva macar din cand in cand chistoacele din scrumierele de afara, cam atat.

Preturile sunt normale pentru ceea ce ofera, alcoolul este scump, deci de lalaiala pana se urca scaunele pe masa daca va permiteti, daca targetul este sa haliti scocile lui Scarlatescu (bune, corecte, ce trebuie) sau minunatii creveti, ori un burger, doar sa clatiti valul palatin cu ceva  compus organic hidroxilic, fara sa il deranjati pe Bachus, cum ziceam, e ce trebuie.

Lumina nu e buna pentru poze cu sapuniera mea, dar asa, doar informativa, iaca:

 

Cum spuneam, as mai reveni.

Trecem in revista si de pe langa casa omului si de pe strazile metropolei (mucenicii sunt de cumparat, doar asa de o chestie, iar in farfurie e ce am furat eu din mancarea Casandrei, supa de curcan cu legume si paste foarte proteice).

 

Dati pe poze pentru slide show, merita sa vedeti mai mare ciobanescul ala frumos si niste cladiri de prin zona Grivitei (pareta dinspre Victoriei).

rororo