Carnati cu varza

Titlul e cam la misto, de fapt sunt poze din ultima zi a lui 2014, sa ii urez un bun venit lui 2015 si pentru ca am poze in plus.

Dar de bun simt, incep cu reteta chestiei asteia.

Reteta incepe ca alea evreiesti: se primeste cadou carnatz:

Bine, in banc era cu „se imprumuta”. Ca sa ma tin de banc imprumutai si eu puuutina slaninuta de pe pastrama vecinului, o sa ii spun si lui, ca cine stie cum da de mine pe net. Pusei carnatii pe slaninute si la cuptor.

Pe urma niste mamaliga cu cartof de ieri, varza tocata de la sarmale, boia si piper (japonez, shhh, nu ziceti ca e fusion). De belea.

Ia sa vedem ce mai avem de 2015. Primii calendar in dar.
Fug de 2014 si intru in galop in 2015, daca e sa ma iau dupa daruri.

Primii si castraverzi mov buni rau, au mers si ei pe esofag in vale (nu bagati in seama decorul cu frimituri, nu fac poze artizdice).

Si o varza, de imi fu si mila sa o tai, e o opera arta a naturii, o frumoasa, fina si aerata.

In rest, am mai primit flori si ger, Clujanu zice ca la ei e mai frig, o fi, dar la noi astia dau caldura mai pe sponci, ca fugaream cainele sa il bag in pat sa imi tie de cald. Si sa te duci la interviu cu mucii guler nu e de bine. Oricum, poze de la dezapezitul cu sare si ceva urme de ger plus flori, pentru toata lumea, avem.

Asa, de respect, masinile au ridicat stergatoarele in aer.

Si pentru ca am vazut un concert superb de craciun, Zdob si Zdub, sa fie si muzica.

rororo

Meniu de toamna, 1 septembrie

Acum sa punem pozele. Aragazul de dupa nu e pozat, e prima oara cand reusesc sa il fac praf, dar eram in contra timp cu diverse, ca na, stiti cum se intampla, vin mai multe odata.

Din motiv de toate odata nu am pozat pas cu pas si cateva le-am ratat de-a binelea, asa ca le iau in ordinea din aparat si la final incerc sa rezum si retetele, sper sa imi iasa, tineti pumnii.

Pofta mea am transpus-o si asupra celor nefericiti de degustarea bucatelor, aveam un chef nebun de costite, scaricica. Marinate cu diverse condimente si puse la copt in aburi de bere.

Intervenit doua seturi de cumparaciuni, taiat tevi, diverse, ca am numai de dulce la adresa unui anume medic, pasul doi, jumulit gradina de lamaios si rozmarin. Atac incheiat cu succes.

Cum de ce? Pai la costite niste cartofi cu ierburi merg de minune, aici am zbarcit cantitatile, un kil la trei portii a fost putin, ca i-am ales mititei si frumusei si nu am luat in calcul scazamantul, neimportant, cartofeii i-am dat un clocot in supa (o sa ajungem si la supa), apoi i-am tras in ulei de masline cu ierburile bio si ceva fleur du sel (da, ma rup in fitze).

S-au simtit bine in uleiul de Thassos, pacat ca am bulit cantitatile, ca as fi halit si eu 😀 Maine.

Garnitura, castraverzi, de cumparat, e o marca misto, adica imi place mie, eu nu am pus (inca). Aici nu e meritul meu, e al lor.

Deci felul doi, coaste, cartofi, muraciuni si sos, sosul nu e pozat, e ala de il faceam la Ludic (modificat): maioneza, smantana, iaurt, usturoi, tarhon.

Felul unu, e, jonglerie, am avut o carne (sau sa spun carnita) excelenta, de porcule lui (asa ii zicea un macaronar, carne de porcule lui). Asa ca am facut supa din carne si ceapa deshidratata (da gust de numa’).

Separat am calit usor zarzavat de zeama, am stins cu supa aia buna si, inainte sa degresez, am pozat strelicii.

Imi e dor de nea Puiu cu strelicii lui.

Pardon, strelicii i-am pozat dupa ce am dres-o (da, scriu la caterinca, stiu la secunda ce am facut). Bun, reiau, supa, zarzavat, carne. Lieson din smantana si iaurt, fara ou. De gust, tarhon si leustean. De consistenta, orez si cartofi (io imbecila, mai bine ii puneam la garnitura, stiu). De degustat, am degustat si rezultatul a fost satisfacator pt mine. Mama ce bine o sa mearga rece.

Desert, clatite banale, cu lapte si esenta de vanilie (da, de casa, avem). Cu dulceata de cirese amare (da, de casa, dar nu a mea, de Bacau, mai este Mirelo).

Am uitat ca tuta sa pun bonus la bonus fructe, tot bio, tot primite, dar nu e timpul pierdut. Super fructe.

Imi place de mor cum scrie pe cutiile sau conservele de de toate, sugestie de prezentare, deci sugestie de prezentare:

Na ca acum imi e foame mie, belea. Lasa ca mai am supa cainelui, e tare buna. Maine, ghiveci cu cannelonni, inovatie.

rororo

Ficat de vita cu diverse garnituri

Da, e de vina si reclama cu porcusorul isteric, dar cred ca mi-am ampliFICAT rasfatul poftelor de la o vreme, asa ca am comis urmatoarele.

Ca am planiFICAT clar ficat, era clar, dar cum? As fi mancat si cu niste mamaliguta ramasa, smplu, la gratar, dar si cu mere, ceva sos dulceag, ficat cu ceapa, ce mai, si din aia si din aia, asa ca am comis-o altfel (stiu, nu e reteta).

Am adunat chestiile de care aveam chef ca garnitura.

Ficatul l-am pus in lapte (si cu nitel ulei de masline ca sa nu il mai ung dupa ce il sterg plus piper, ma misc rapid, nu mai frecam duda, nu?)

Nu va temeti, bucata cu pielita, care s-a strans ca un rulou, fireste, e pentru Casandra.

Deci, sa gratarim ficat cu garnituri.

Ideea nu a fost deloc rea. Ficatul, scos de pe tigaia grill (eu tot gratar ii zic, e mai scurt), l-am uns cu amestec de balsamic si ulei de masline si l-am lasat in folie. Restul, le-am pus doar pe gratar unse cu ulei. In farfurie, le-am presarat cu sare (fleur de sel, e misto daca s-ar gasi pe toate drumurile si din astea si sare cu trufe).

Pentru ca sapuniera mea si lumina de afara fac sa para ficatul talpa (nu numai ca nu e, dar mi-a dat o idee de tentativa de confit pe care o voi testa cu prima ocazie), inainte sa mancam prima feliuta, am pozat-o.

Vinul ala de care vreau sa va povestesc in amanunt, a fost un bun insotitor (poza e de azi dimineata, iar ninge).

Si brusc, foarte brusc, mi-am amintit ca in toata combinatia am uitat ce era mai important, asa ca poza de final e efectiv impiedicata cu bucata aia de kaizer de Tulcea, cu usturoi, asa m-a enervat ca am uitat de ea incat azi o sa fac o combinatie. Da, nu e reteta, nu sunt retete, blabla, nu e blog culinar.

Da ce bun a fooost.

Top combinatii in farfurie:

1. ficat si mar
2. ficat, mamaliga, kaizer
3. ficat, ceapa rosie
4. ficat, praz, mamaliga
5. ficat intins prin sosul ramas

rororo (a mancat si ea, coaja de la mar si bucata aia cu pielita, lasata pe gratar special pentru ea, am o idee si cu fasii din alea, ma mai gandesc :)))

Cand afara ploua-n spume, noi mancam niste legume

Bine, ploua de indoaie, noaptea trecuta, toata ziua de ieri, azi noapte si, in dimineata asta, vorba lui Toparceanu, ca maestrii o zic cel mai bine:

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, – plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, – plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, – te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel – a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură…

Si pentru ca tot am zis ca lasam pe ai mai destepti sa vorbeasca, mai stiti ce ii spunea Jackie Heats lui Marie Ann Lomax? Se potriveste si la situatia data, asta ploioasa, citez: Look, you’ve got three choices – the Holy Trinity: you can work, you can play, or you can breed.

Noi ce am ales, nefiind in bivuac, doua din cele trei, sa muncim si sa ne jucam in acelasi timp:

O alegere sanatoasa intr-o zi ploioasa, turnulet de legume la gratar.

E loc si de joaca, Ludic, e loc si de desert, impudic.

Apropos de Ludic, il stiti pe pokemonu Ludikolo? Era chiar simpatic pentru un pokemon.

In rest, e luni si … „Pe-aici când plouă, plouă îndesat …”

Glumim noi, dar azi noapte Bucurestiul era o mare balta, norocul nostru e ca functioneaza canalizarile bine fata de Tulcea, de exemplu. Acum cativa anisori a mai fost asa o ploaie fix cand mergeam spre Eforie, nu era gata autostrada, am fost printre sinistrati, am trecut cu matizache prin revarsari torentiale, fix inainte sa nu se mai poata trece pe acolo decat cu tancul. Tin minte doar ca am stat intr-un hotel din Constanta si ca nu aveam aparat de fotografiat dar mai ales cum mi-a tzatzait fundul cand am vazut apa aia cu noroi si resturi ca venea buluc, acasa, dupa cateva zile, inca mai scoteam crengi prinse sub masina.

rororo