Puțin fomică

O noua pagina de jurnal, ca retete nu mai pot de mult spune ca am, pastrez doar amintiri mai mult sau mai putin culinare, cand o sa fie vreo reteta, va anunt eu. Asa ca va zic ce e in poze (totul trebuie sa fie rapid sau din vreun tun dat prin magazin, cam asta e trendul pe aici).

Accidental am si o chestie de post, ca e la moda. Conopida cu paste in sos. Sosul, de care vreti, eu am facut cu rosii, ceapa, usturoi, nitel oregano, din astea, voi, treaba voastra, puteti pune si sos de paste cumparat (ca acum sunt tot felul de chestii bio misto).

Din cotorul si inflorescentele aceleiasi micute conopide am facut si putina supa in niscai supa de pui cu taitei.

Nici nu stiu daca sa va zic, dar am gasit o supa la plic cu praf de hribi, supa-crema, genial de gustoasa, puristii sa se abtina, oricum era la 50% reducere (ca la pret intreg nu dadeam). Si am facut o ciulama din ceva ciuperci scazute si supa-crema cu mai putina apa. E, nu e ciulama, dar e ca o ciulama gen ciulama. Si mamaliga. Si o supa de salata, varianta mea clasica si simpla (cu orez, zeama delamaie si omleta).

De 1 decembrie am avu tfasole cu ciolan, jur ca absolut accidental, abia dupa ce am stins focul si am deschis netul am vazut ca eram in trend.

Intr-o zi, pentru ca tot vad la vitrina de la Rustic cartofi taranesti, mi-am facut si eu. Dar cu carnat in loc de kaizer.

Si niste legume-fructe impuscate pe la cutia milei, marinate, puse pe gratar, asa, la botul armasarului.

Amu sa va arat de prin batatura, cele doua abandonate, floarea mi-a aruncat-o cineva sub geam acum vreo doi ani, prapadita, am luat-o de suflet. Si pisica Mira la geam. Nu al meu, al vecinei cu care coabiteaza.

Vrabiile mele de iarna si musafirii lor nepoftiti.

Pestele Gigi si o planta interesanta, cica ceva neam cu feriga dar din zone tropicale care nu traieste mai mult de doi ani nici in sera. De ce le-or mai vinde daca e asa, nu inteleg, deci am luat-o de experiment.

Cladire si flori de jalapeno din centrul capitalei.

Si un soare minunat de toamna care de vreo saptamana s-a stins dar au ramas pozele.

Sarmalute in foi de vita de vie

S-au facut fruzele, perfectiune, aveam nist ecarnuri in plus, la fix. Asa ca m-am indurat sa fac si anul asta sarmalutele in foi de vita.

Frunzele le-am oparit doar in apa iar pentru umplutura am tocat niste spata si fleica de porc, am avut si o caserola de carne amestec si, aici e aici, am pus si o conserva de carne de porc, din aia 98% carne, fara aditivi, conservanti, blabla. De ce? Pai de obicei mananc din ea ca atare cand nu am ce dar de data asta a fost asa de sarata ca nu am putut-o manca. Si am pus-o in carnea tocata. Nu stiu daca de la ea sau de la altele, dar bun amestec a iesit. A, am pus si mult marar.

In rest, am calit ceapa simorcov, am pus orezul, am stins cu vin alb. Cand s-a racorit am amestecat totul cu carne si am comis soldateii.

Le-am fiert simplu, pe aragaz, doar in apa cu vin si doar dupa ce au fost foarte bine facute cu frunzele extrem de fragede, am adaugat pasta de tomate (si inca putin vin). Si atat.

Apropos de ars simplu, am refacut si supa mea favorita de gulii, doar cu zarzavat calit in ulei si gulii rase, calite si ele, apa si leustean. Mie imi place mult.

Si pentru ca va ziceam ca in curand o sa pun reteta de supa la plic, iaca ceva aproape, dar mi’a fost chef, burgãri (cumparati din saptamana americana) si clatite de cartofi – un fel de hash brown – (din saptamana austriaca sau asa ceva). Placeri vinovate.

FLori de ziua copilului (cu un nou ghivecel cu ceva care seamana a mini-petunii). Zi pe care noi, cei mari o sarbatorim prin munca deci atat pe ziua de azi 🙂

Muncitoresti

Am ajuns ca pe vremuri, munca sambata si mancare, doua feluri, sa fie pentru toata saptamana. Asa facea si biata maica-mea, nu am ajuns prea departe in ultimii 30 de ani.

Am apucat sa fac si ceva cumparaciuni deci, evident, ordine in frigider. Si mi-a iesit o chestie nemaipomenita, un fel de macaroane cu branza. Sosul de branza e din burduf (din ala mai usure, nu iute) si Cheddar maturat, topite in smantana de Ibanesti de 35%, toate puse peste macaroanele fierbinti si cu niste carnaciori in cap. Am impartit tava in mini-portii ca sa mananc doar cate putin pe zi, nu de alta dar probabil are zece mii de calorii imbucatura, totusi.

Ciorba saptamanii e din gaturi de pui, zarzavat, niste legume pentru minestrone (aveam in plus), paste, ou batut si zeama de varza. Foarte consistenta.

Si pentru ca am gasit niste ardei gras misto (parfumati, coaja subtire, aproape fara cotor si seminte, mititei – si la reducere „decat” 9.5 lei, mama lor de preturi) …

… am trantit niste ardei umpluti, banali, doar nitel tarhon in sosul de rosii pot sa spun ca face diferenta intre cei clasici, ca la mama acasa si astia.

Inca sunt la racorit.

Prinrte altele, marea cumparaciune a zilei sunt crevetii din saptamana iberica de la Lidl …

Pe langa pretul excelent (44 de lei 800 de grame) sunt absolut deliciosi, congelati cel mai probabil ultrarapid, glazura de gheata e inexistenta, sunt deliciosi, ma jur ca dac ami i-ar fi dat cineva pe un mal de mare ca fiind proaspeti, credeam din plin. Dulci, excelenti, i-am facut doar cu putin unt, sare si piper, sa vedem daca ne plac.

Dam e gaselnita. Am decartat juma’ de salariu la farmacie, ca altfel m-ar fi tentat si tentacule de calmar, la pret bun si ele. Alta data.

Cat despre micii de 1 mai, da, am poftit, da, am luat de la Mega, era in drum. Nu-s cine stie ce, nu prea au gust de mici desi lasa o tona de seu. Au mers, dar nu as mai lua si a doua oara.

A, da. SI au inflorit castanii.

s

Paşte 2022

Hristos a inviat!

Anul asta am fost modesti, nu m-am dat peste cap cu nimic si, fireste, mai intai va arat ouale cumparate gata vopsite, cum fac de multi ani incoace.

Ca mancare gatita am facut doua chestii simple, ciorba de loboda si stufat de pui. Mielul l-am evitat cu gratie mai ales din cauza pretului. Chiar imi pare rau de multi miei care au murit degeaba anul acesta, la ce preturi au fost o sa se arunce multa carne, mare pacat.

Iar de pus pe masa, cateva gustarele mici, putina salata de boeuf (facuta de vecina), cozonac, pasca si drob de laprietenii cei mai buni care nu te lasa fara, plus, ei da, traditional pana la cer, creveti 🙂

Am ales sa fac creveti fiindca sunt grasi, frumosi, pretul e mai decent decat al unei fripturi de miel, plus ca aveam pofta. I-am marinat cu coaja de lamaie, ulei de masline, sare, piper si leurda.

I-am rtas apoi in nitel unt cu ulei si i-am amestecat cu paste. Foarte simplu, cu vasul in mijlocul mesei sa isi ia fiecare cat vrea si cat poate.

Stiu ca nu am facut ca stramosii mei, munti de mancare, o sa ma iertati, dar pe masura ce imbatranesc nu mai vad rostul pentru ca oricum nu poate manca nimeni atata amar de potol. Si da, imi plac cele traditionale care se tin in familii mari, cu de toate pe masa, imi place sa privesc si sunt destule minuni culinare pe tot internetul, eu ma marginesc la putin.

Sa aveti o primavara cum se cade.