Clatite cu urda, ciuperci si marar

Pai da. Cata porcu’ poti sa duci, plus ca dupa nebunia craciunului e plin de bunatati la cutia milei, deci, ceva mbun.

Motivul principal de fapt a fost sa dezvirginez o tigaie noua de clatite, primita de la musu’ vara-mea. Nemaipomenita, nu ca Tefal ar avea surprize referitoare la aderenta, dar efectiv este super echilibrata, cred ca as putea face la zece tigai odata clatite, asa de bine se comporta, greutate, suprafata, cantitate, distributie de caldura. Nu e post comercial ca stiti ca nu ma plateste nimeni, efectiv e misto tigaia.

 

Revenind la ciupercile noastre, am luat de la cutia milei (reducere 50%) doua pungi, deci un lighean de ciuperci.

Nu par prea misto, dar sunt impecabile, o sa vedeti, Deci primul pas e sa pregatesc vasul in care o sa le las la inmuiat, pentru ca le curat dupa metoda lui Jamie via Maya. Sigur, metoda este contestata, dar fiecare face ce vrea cu ciupercile lui.

Deci le-am pus faina in cap, niste apa, le-am zguduit bine de tot sa iasa impuritatile si pamantul.

Atentie ca la metoda de mai sus, trebuiesc gatite repede, oxideaza rapid dupa clatire, deci le-am taiat (si va arat sexyune sa vedeti ce minunate sunt, la jumatate de pret). Care cum vrea, eu asa:

Le-am lasat cu capac, nitel ulei, sare, putin vin sec roze si ceapa (deshidratata deoarece lene).

Cat si-au vazut ele de transpirat si mirosit a padure in toata casa, am facut clatitele. Rezum si asta, deci eu fac asa: pun oua si faina si amestec pana se face un aluat cleios si legat, apoi subtiez cu lichidul dorit (in acest caz putina apa minerala si lapte, desigur, poate varia de la suc de portocale la bere, depinde ce vrei de la clatite).

Si le-am copt, eu ung tigaia cu nitel ulei chiar daca ea nu lipeste, nu imi plac clatitele facute pe sec, chestie de gust. Se intorc asa de usor cu tigaia asta, cred ca si in somn le intorci.

Această prezentare necesită JavaScript.

O clatita am ars-o nitel asa ca am si pozat-o, arata alien asa.

Umplutura e simpla, urda, ma rog, ricotta, ciuperci, marar, piper proaspat rasnit.

Nu aveti nevoie de cantitati ca sa faceti la fix, numarati clatitele apoi impartit umplutura la numarul de clatite, e simplu.

Mie mi-au iesit sapte purcelusi.

Nu imi ramane decat sa va recomand combinatia, urda (ricotta), ciuperci, marar.

Ne place, place, place.

 

Urmeaza o colectie de poze, am primit o felie de ceafa afumata, am gacut-o ca taranii, cu cartofi prajiti, sunt un taran si ma mandresc cu asta, am pozat o curte interioara misto, in oras, poze de la masa de craciun de la vara-mea, o pomana primita din vecini, o supa simpla de linte, doar zarzavat si linte, detox dupa ziua de craciun, desi nu am mancat mult, a fost greu, foietaje si jumari de carnati (adica am uitat carnatii in cuptor pana s-au facut jumeri) cu tiza mea, plus o minunata pizza cu vecina dupa un tur de forta prin cinci supermarketuri (am cautat ceva anume pentru o lucrare si da, ce nu segaseste in perioada asta sunt icrele rosii).

Sarbatori fericite in continuare dragii mei, nu uitati cremele cu factor de protectie UV si umbrelutele de soare, ca se pare ca o sa tot arda, ma gandesc sa incerc sa cresc un palmier in fata blocului.

rororo

La palat

Post total neculinar si nu am de gand nici sa povestim despre rege, regalitate, in general ma feresc pe net de a vorbi despre chestii serioase, pastrandu-l un loc de informare si relaxare si cam atat. Deci azi am oprit din treaba in fata palatului pentru ca in poras era liber si pustiu si am pozat si eu acolo. Dati pe poze pentru slide show.

In rest amintiri din copilarie (salam de biscuiti, foi de napolitane cu nuca si caramel, prajitura excelent, sandwich cu sunca si cascaval ca in pasaj la Victoriei), un catel, o pisica si un meme pe care l-am rtadus, era in engleza, pe mine m-a amuzat (mai mult sau mai putin, deh, rasu’ plansu’).

Atat, sarbatori fericite in continuare.

rororo

Pentru craciunul de anul asta

Sincer, preferam sa nu am timp de toate si sa muncesc, pentru ca statul roman are nevoie de mine. Din nefericire crizele de sciatica nu stiu cum sta treaba cu statul roman, asa ca am si gatit. Pozele is adunate mai de mult, oarecum anarhice, la unele o sa va spun si ce si cum, desi in general am ars-o simplu. Mancarea a iesit foarte buna pentru ca, nu e asa, cand te misti cu incetinitorul si of si vai, dureaza doua zile un fel de mancare.

Oricum sa incepem cu bradutul, sub el deja s-au adunat daruri, pentru ca prietenii mai fac si din astea.

A si nins intr-o seara, cat sa te murdaresti nitel pe galosi. In oras e aglomeratie, lumea se calca pe cap sa cumpere chestii, pentru mine neinteresante, caci ce mi-a trebuit mi-am luat din timp, minimalismul este mama intelepciunii. In colectia de poze o sa vedeti si niste sorici, o friptura nereusita, o pizza oribila de la cutia milei din Lidl (sa nu luati, nu face nici doi lei), placinte si pizza de la Panini Nur (exceptionale, ma jur, desi e doar o covrigarie), plus niste musaca primita, cu ciuperci, de post.

Nu uitati sa dati pe poze daca vreti sa le vedeti in slide show. Daca nu, nu.

Si acum ce am facut efectiv sa avem in frigider de craciun. Logic, sarmale, varianta mea deja clasica, doar carne, ceapa, orez si condimente dupa chef, cimbru, piper, boia, pusa intre straturi de varza dulce nitel inmuiata, cu dafin si afumaciune. Bonus, niste felii de ceafa, pentru ca friptura nereusita a fost din cauza carnii fara gust. Insa fiarta intre varza si sarmale, a iesit super buna.

Sa nu va asteptati la poze de prezentare la ceva pentru ca abia imi tarasc flatulatiile si sun un prieten cand isi face cainele nevoile, sa stranga dupa el.

In acest ton vesel, continuam cu ciorba de burta. Reiau, toate mancarurile au durat minim doua zile, fiert, bibilit, dres, totul in reluare.

Despre ciorba de burta, tot banala si clasica, am fiert burta si oasele (a bubuit oala, asa, ca sa imi faca in ciuda si sa refac curat peste tot) cu albitura, ceapa si sare, taiat burta, facut liezonul absolut banal, smantana, usturoi, otet, galbenusuri, temperat liezonul, pus in oala, adaugat fasii de gogosar. Bai cand scrii pare asa de simplu. A durat doua zile, v-am zis de ce 😀

Si am mai facut piftii. AM avut si sorici si adidasi si urechi parlite si rasol cu carne, de toate.

Tot doua zile a durat dar o sa va detaliez mici diferente fata de piftiile trecute.

Am fiert toate alea cu o ceapa si radacinoase, plus sare, am scurs si pregatit carnea pentru pus in castroane.

Zeama am lasat-o peste noapte si apoi am degresat-o bine si, aici e diferenta, pentru ca am facut si ciorba de burta, am avut albusuri ramase. Le-am batut si le-am dat un clocot in zeama de piftie, apoi am strecurat printr-un prosop curat. Puteti strecura prin ce vreti voi dar eu ideea de vata si tifon in mancare nu o agreez. Psihic.

Cand s-a temperat zeama am pus si usturoi, apoi am strecurat peste fiecare piftie zeama. Devine foarte clara numai limpezita cu albus si trecuta prin prosop, nu e nici macare mare oboseala.

 

Si musai sa ma laud, am primit in dar virsli de Salas, cunoscatorii stiu despre ce vorbesc, da, acei minunati carnati din zona Hategului, cu carne de capra. Nemaipomeniti.

De final cacaricius tax (trebuie sa ne taiem iar unghiile) si pana la anul cred ca oi mai aduna ceva poze, idei, preparate, prostioare.

Această prezentare necesită JavaScript.

rororo

Mancaruri, retete, ultraviolete

Unele sunt retete. Sau idei macar de retete, altele sunt tampenii, cumparaciuni, diverse, sa incepem cu starea vremii care la jumatatea lunii este fix de primavara. Nici nu stii daca sa impodobesti bradul sau sa iti cauti costumul de baie.

Prima reteta de fapt e o pofta, ati observat si voi ca preturile au atins cote alarmante, adica trebuie sa iei la tine pilule de inima sau calmante cand pleci la cumparaturi, no bun, pofteam la niste jumeri dar nu voiam sa dau cat pe o plomba de portelan pe suta de grame asa ca am gasit o bucatica mica, mica de slanina, cam carnoasa, doi lei, au iesit cam o suta de grame. Metoda clasica, dupa ce s-au rumenit se iau de pe foc si se lasa sa se linisteasca acolo in untura, apoi se pun iar pe foc. In doua persoane au fost la fix o suta de grame, sunt criminale astea, mai rau decat semintele.

In urmatoarea poza observam niste minunati cartofi prajiti in hartie de copt, doar stropiti cu ulei cu trufe, cu cateva feliute de carnacior pentru iz si aroma, plus un sos din urda si smantana.

Am evitat sa va spun de fapt ca am facut un dish cu truffles en papillote cu dip de ricotta.

Pentru ca la cutia milei am gasit niste ciupercute minunate cu care nu aveam efectiv nimic in plan, mi-am tras doua borcanele de ciupercute pentru a le folosi ulterior habar nu am cum.

Le-am pus cu putin ulei, ceapa, morcov, foaie de dafin, fireste ca sare si piper, asta uit mereu sa spun. Cand au scazut frumos le-am pus fierbinti in borcanele, borcanelele in cuptorul incins unde au stat pana a doua zi sa se raceasca lent. Foarte misto, clar mai bune si absolut mai ieftine decat ciupercile la conserva din comert.

S-a intamplat sa se termine odata cam toata mancarea din frigider, fel unu, doi, mai era nevoie si de chestii de regim. Asa ca mi-am facut mai intai mie o supa de varza, varianta aia banala, radacinoase, ceapa, varza, kukta, pa si pusi. De neregim e dreasa cu smantana si carnatz.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru casa de om si caine am fiert carne de vita de lucru iar pentru noi am trantit un bors de vacuta in care am pus o droaie de radacinoase, sfecla rosie care s-a dezrosit, varza, cartofi. Si bors. Nu e prea bun borsul marca lui Mega, nu prea e acru.

Această prezentare necesită JavaScript.

Jumatate din supa si puutina carnita am folosit si pentru mancarea Casandrei care, sa dea naiba in burta ei de nu e minunata. Cu hrisca si o tona de legume.

La categoria „mie mi-e pofta de carbonara dar nu am chef sa fac”, de mult nu mai mancasem niste paste. Doar cu smantana, carnat (buni, buni, ceva marca bun din Romania, tot de la cutia milei) si pecorino.

Si tot din categoria am o lene de ma doare, musacaua puturosului, anume, cartofii dati pe mandolina si pusi straturi multe, carnea amestecata cu ceapa si condimente, pusa intre cartofi (toate crude), o cutie de rosii tocate si pa si pusi, la cuptor.

Cand e gata (am mai pus cate putina apa ca sa nu se arda din cand in cand), am trantit pe deasupra ou batut cu smantana si mozzarella si am mai lasat zece minute. Fix a la lene, cinciminutã si mai multe nu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Si acum sa trecem la cumparaciuni, din pofta de cantinisme mi-am luat de la fosta Billa niste ficatei. Naspa in sensul ca foarte inecaciosi, dar poftisem la ficatei cu cartofi si salata de varza. Ghinionul cainelui a fost ca nu mi-au placut, ca i-am dat lui, na, ficatei, mmm, bun. E prima si ultima data cand iau asa ceva facut de-a gata, toata noaptea i-a fost rau cainelui. Dar salata de varza, buna, am facut-o ca la carte.

Am mai luat de curiozitate de la Mega o salata de boeuf, cartofii erau acri, cred ca ar fi fost buna altfel, deci asa nu, tot din tampenie am luat o pizza de la Dr Oetker (nu stiu de ce tot repet prostii din astea), cele trei ciuperci de deasupra au fost bune, asa nu in rest si de la Lidl, tot cutia milei o branza care e nemaipomenit de buna.

Si gata ca va invatati 😀

rororo