Despre …

Amu poate supar pe cineva, poate nu, dar m-am trezit cu fata la peretele pe care sta o icoana priponita si imi faceam mental o lista despre cum sa te prezinti angajatorilor. Desigur ca persoanele din viata reala se exclud, ia uite la voi, eu o ard din interviu in interviu, de aceea fac asa, ceva de ajutor pentru cei mai tineri.

Punctual am asa:

– musai sa muncesti gratis sau pe o suma de bani care nu iti poate asigura in niciun caz transportul, spaga la viitorii medici si bandajele (ca te mai dai cu capul de usa);

– neaparat sa ai toate diplomele la zi, neimportant cum sunt luate, ele sa fie acolo, am ratat-o pe aia de stivuitorist, mama ei de ratare;

– nu trebuie sa ai famile sau, daca ai si ai si ghinionul sa ai sexul nepotrivit, sa gasesti parteneri care nu baga in seama faptul ca nu ai timp sa te razi pe picioare sau sa te speli pe ochi inainte de a intra in tura;

– sa fii sigur ca seriozitatea la locul de munca va fi catalogata cam asa: „asta e prost, cum pusca mea nu fura? din ce traieste?”;

– nu cumva sa rogi un coleg sa iti faca vreun favor (de genul, nu mai arunca mancarea la gramada, sa o ducem la caini, e legal sa o arunci in galeata separata), o iei in freza de la toti: nu am timp, nu se poate;

– sa fii perfect convins ca daca ai sarit de o varsta, toti cei mai tineri ti se vor urca in cap, deoarece ei au inca vreme sa se uite la animal planet si la paprika si au mobile mai tari, neimportant ca nu au auzit de Pastorel, Colea sau Anton Roman, ei sunt cei mai tari.

Si asa, de final, nu va alegeti o meserie pe care nu o puteti face decat cu sacrificiul suprem, cautati o pila si mergeti la o multinationala. A, pila nu va mai cunoaste? Eeeeeee 😀

Cred ca am ratat niste puncte din expozeu, dar nu e nimic. Poza, poza, ca nimeni nu citeste daca nu pui o poza, am sigur o poza buna, ia, ca toti pozeaza macii, am si eu niste ciulini.

Am uitat la lista aia cu experienta, faptul ca angajatorii neseriosi se plang de viitorii angajati, cica neseriosi, alte etceterauri din astea, banalitati. SI totusi microbul nu ne lasa pana nu murim pe baricade, asa ca am si o melodie:

Ii rog pe cei din industrie sa ia in considerare primul gest al lui Joan Jett si sa nu ia in considerare ofurile de mai sus.

rororo

Ciorba de perisoare – varianta be

Am citit despre o ciorba de perisoare. Si aveam comanda, deci am infaptuit-o, da, nu dati cu pietre in pozograf, atata am putut, dar jur pe rosu ca e buna.

TReaba s-a produs asa: am gasit cea mai mica si draguta varza din magazin. Pe care am tocat-o. Am mai pus zarzavat clasic, am inabusit cu niste sare. Apa si fiert toate la gramada, muuulte legume, fireste ca si niste ciusca.

Separat am luat carne tocata de la bulgar, cam slabuta de felul ei. Pe care am aerat-o :)))) Naina stie. I-am pus niste albus de ceapa verde, marar proaspat scos de la congelator, ou, orez ordinar, sare, piper si putina boia, doar ca sa lase o adiere.

Am facut proba de perisoara (am inceput sa fac de cand era sa bulesc o oala de niste sute de portii), am modelat cu apa, lingurita si rabdare si, dupa ce le-am pus la fiert am pus cele ce trecuiau, de dres.

Adicatalea o cutiuta de rosii tocate (tampitii nu au scris pe ea ca aveau si o adiere de busuioc, dar a iesit misto), bulion de corcoduse rosii si, de sarat am sarat cu sare de leurda capatata de la doamna tocana de cuvinte, ca nu stiu cum sa ii zic altfel.

Normal ca la final ii dadui si cu leustean. Mi-a fost balsam la burta dupa nenumarate incercari grele. Si nu ca e vreo reteta, nu e nimic greu sa pui multe arome, doar ca s-au nimerit bine (tarhonul il las pentru mancarea ieftina de cartofi). Dar am avut un laudator, ca i-am dat si maimutei o doza de zama si a zis ca:

rororo

Test

test

La masa de Constantin si Elena, plus alte mancaruri restante

Restante prin aparat, m-a disperat iarasi compul si le pun cand si cum apuc, acum nu se mai intelege wordpress cu chrome, maine poimaine nu se mai intelege Elena cu Basexu, daca o tinem tot asa.

Oricum, gazdoiul care ne-a intampinat ranjind fasolile.

Da, Stalin al Getei (nu mai pun link-uri catre pagini ca imi e greu sa scotocesc de cate ori schimb browserul, se cunosc impricinatii).

Despre mancare, inutil de povestit, normal ca, exceptie facand eu care nu m-am obosit sa gatesc, tot ce au facut fetele si baietii a fost la inaltime, ba, am primit si la pachet.

De afumat nu m-am afumat eu (la gratar), totul a fost in schema. CU asa prieteni nu mai am nevoie de dusmani, hranit, omenit, hlizit, ca oamenii, deh.

Nu pot lasa sa treaca episodul de serbat Elenele si pe Costi (sa moara tzaka dac anu am uitat complet ca pe Zamzuu il cheama Constantin, canci cadou, macar o muratura ii gaseam si lui, am uitat, uitat, uitat) fara inca doua poze cu Stalin.

Draga Z, iti aduc eu cadou la primul salariu, sper in secolul asta. Eu am primit, doar ca nu stiu ce-s asa nesimtita si neatenta de la o vreme, dar imi voi spala pacatele.

Da, ala e papucul meu, de obicei Casi adoarme asa, vad ca nici Stalin nu face exceptie.

Trec la alt episod, anume o iesire in oras la un anume club care serveste si mancare. CUm nu imi sta in fire sa critic din motive de mine stiute, pun doar poze cu preparatele. Pizza a fost bunicica.

Prima reteta a zilei pe care va rog sa va o notati, cum se face mazare cu pui din ala bun: se iau toate gramada si se arunca in cuptor. Mazare, sare, putin piper, suc de rosii, putin zahar, marar. Da, asta este reteta.

Am uitat sa pozez si o farfurie de final, nu a iesit nimic rau, slow cooked totul, a la long.

Doua poze din centrul vechi, una e simpatica, alta e misto. Cea simpatica e cu ce admirau turistii langa Hanul lui Manuc, fireste cu politia alaturi.
Probabil e chestiune de imagine a orasului, sa fie monumente din astea vii peste tot.

Poza misto, pai cum, doar ma stiti ca dupa profesia de mesean o am si pe aia de ingurgitator de bere. Iaca am baut o bere in care nu mai bausem (si acolo unde coabita cu alte beri sunt muuult mai multe decat va imaginati).

De vis la o suta de beri acolo, incerc sa trec cu gratie peste asta caci sunt o doamna si doamnele beau lichior, nu Boston Lager (lagãr cum ii zic eu de cand cu bostonezul).

Urmeaza si reteta doi pe care voi o stiti deja de mult, este mancarea mea de vis si in localitate stiu doar o carciuma care sa o serveasca (meno male, normal c anu identica). Da, cartofi prajiti cu branza si ou.

De data asta aveam chef de gustul ala de disc, de la Dobrogea, asa ca am modificat „reteta” cu un carnat de porc de la bulgar in grasimea caruia am pus felii de cartof, ca la disc, doar ca vasul meu e Terra si nu disc de tractor.

Am spart si un ou, ba mai mult, am presarat direct acolo branza din aia de capra sfaramata, grasa, sa bolboceasca toate impreuna.

Am scurs colesteroalele cat am putut, nu ca as tine regim, ba din contra. Si le-am asociat cu salata de varza mica si noua si doi castraveciori murati de Buftea care sunt demential de buni.

Si cu piper.

Pe care le-am baut.

Anti-regim? Da. Sa nu faceti asa ceva acasa, ca va sinucideti lent, e nociv totul, au chia la magazin, costa cat juma’ de porc dar e sanatoasa. Astea sunt pentru avansati :))))

Uite ca merge si pe firefox binisor, va pup si, normal, rororo.