Doua modele, unele inspirate de cele de pe vremuri, de la „La Barca”, adica asa, romanesti, inclusiv cu pasta rasfiarta nitel (sincer, nefiind italianca, nu ma deranjeaza pastele mai fierte, come si dice …), celelalte cu niste pui in stil chinezesc cum stiti ca facem noi cand avem chef, reteta e mereu cam la fel, acum numai v-o readuc in prim plan.
Sa incepem cu primele.
Am tras in tigaie in putin ulei niste piept de puim usturoi, putina ceapa verde si nitica rosie. Nu mult, numai putin. Am adaugat smantana, apoi pastele (erau ramase, pastrate la rece cu ulei, ca la carciumi, de aia au fost si nitel rasfierte). Si la final am pus si busuioc.
Pai cam asta e, nitel piper si parmezan si basta.
Puiul aproape chinez l-am pus pe taitei de fasole mung, sigur ca se pot amesteca in tigaie cu taiteii, se poate pune pe, langa orez, dupa cat chef si cat sos ii faceti.
Stiu ca o sa ziceti ca astea nu-s retete. Nici nu-s, eu le zic „cinciminute”. Asadar pentru urmatoarea „cinciminutã” am combinat asa:
– am marinat pieptul de pui peste noapte cu ceapa, usturoi, sos de soia, ulei de susan;
– am tras in tigaie morcov, ardei gras, varza, piper szechuan;
– am adaugat pieptul de pui cu tot cu marinata, am mai invartit nitel, apoi am mai pus putin zahar si otet, sos teriyaki (stiu, nue chinez, am zis asa, aproape chinez) …
Am subtiat sosul cu nitica apa de la taiteii care fierbeau separat, am adaugat amidon desfacut in apa iar cand sosul a avut cantitatea si consistenta dorita de mine, am pus ulei de susan, ceapa verde si am stins focul.
Si, cum spuneam, am pus pe taitei.
Susanul de pe deasupra e de chichi si de poza.
Ce s-a mai comis pe langa casa omului, ca avem si pofte de peste granita, alte alea, deci la capitolul diverse, placinta cu branza de la covrigaria de la trapezului, bestiala.
Cutiile de la Mega, alea pe puncte, misto de tot.
Si poftele mamacei, gratare, borsulet de afumaciune cu cartofiori, varza calita …
Cam gata. rororo