Luna mai

Iaca imi facui vreme si chef si de retrospectiva lunii mai, din 2009 pana in 2012, asadar sa vedem ce s-a mai intamplat (nu stiu daca pe voi va amuza sa vedeti ce ati facut cand erati mici, pe mine da si, gratie blogului, pot sa tin astea organizate fara sa le ratacesc prin vreun colt de biblioteca).

Mai 2009

Extraterestrii devorand omul de zapada, siameze, top T Buzau, cartofi si omlete.

Pho cu condimente din Tailanda, tort de ciocolata, de Constantin si Elena, cartofi si oua la greu, spanac cu orez, fireste, sarmale, pai se putea? Si ciorba de perisoare, altfel nu se respira in Salajean. Mici, gratare, baldabac, Boccaccio, multi pesti, o gramada de prostioare aduse din Tailanda bagate in tot felul de preparate, inclusiv in varza calita.

Drumul berii tailandeze, anume (pun link-uri, ca sunt prea multe poze): ziua ucigasa, zona Pattaya, o parte din Bangkok si continuarea, locuintele lacustre, la o bere si finala.

In poza, Somsak Sangseema, cel care a avut o zi grija de persoana mea (asta pana l-am imbatat, v-am povestit acolo cum e sa mergi cu un tuk tuk condus de unul pilit care povesteste ca mama lui a decedat in accident de … tuk tuk).

2009 a fost un an bun.

Mai 2010

Supa de ardei copti (a fost o furie a supelor cu chestii coapte, trebuie reluata cand o sa fie legumele la pretul de atunci), frigarui de pui, cartofi glazurati, green curry, pateuri cu branza si cartofi, supa de ceapa verde, vinete cu branza si sos de rosii, multe ierburi in geam.

Concert in centrul capitalei (si un tricou cadou), ardei umpluti si ciorba de perisoare (nu se poate fara, nu?), supa de dovlecei (regim blestemat), dovlecei gratinati la cuptor, roastpork, scrumbii dunarene, huo guo la Templul Soarelui.

Burta cu sos de patrunjel si galbenusuri, sote de morcovi, supa de varza (fireste ca si sarmale), furtuna care a rupt plopul care a cazut peste masini, ciorba de potroace, peste prajit peste peste prajit (cine o fi spart farfuria din poza? abia acum imi dau seama ca nu o mai am), coaste cu cartofi, ficatei cu ciuperci, supa de vita, spuma de avocado cu somon, supa de dovleac copt (mmmm), tapas, slana, pita, carnati, untura pe paine cu boia si ceapa, fasole scazuta si batuta, salata a la rousse cu creveti, scoici gratinate, ciorba de oase de porc, tocana, ghiveci (chutney de masline de la Stella), pui cu sos de rodie, paste cu creveti si dovlecei, ciuperci cu smantana.

Singapore

Nici 2010 nu a avut o luna mai prea rea.

Mai 2011

Cartofi noi cu buruieni si ghee, supa-crema de pui (pentru Casi, da?), tapas de la grecul din Domino, ciorba de gaina, chiftelute de somon, flori din Kallithea, ghiveci, combinatii, cotlete marinate cu sirop de artar, tabasco si sos de soia.

O ghimijdroaca mica, mica, nou venita pe lume si in vietile noastre.

Mancare cu carne de oaie, cartofi, usturoi si lamaie (Mirelaaa, iaca ce idee mi-am dat 😀 e musai sa refac tocana asta, e cea mai buna treaba din lume, imi dau si link), branza la cuptor, papadum si grindina, pui cu cartofi noi, Tripoli, restaurantul libanez, incubator alaturi, ciorba de potroace cu macris, paste „calculator”, varza calita, chiftele de drob, ciorba de fasole cu porc si frunze de ridichi, Bulgaria, Turcia, Grecia.

Deci Hau(les) si pentru 2011.

Mai 2012

The last in line, vorba lui Ronnie James zis si Dio.

Multa gargara dar si potol, deci: supa cu tortellini, normal ca sarmale, normal ca perisoare, maduva, o Casi mai mare si tunsa in pielea goala, Pansy la „La Bunataturi”, mancare de cartofi cu ciuperci si pui, oaie cu piper la Din Fu.

Rica, nebunica, Bechila cu probleme, un an de afaf, pateuri cu carne si spanac, liste de cumparaturi, ciorba de porc cu varza, ardei si dovlecei umpluti, mai multa trancaneala neculinara, in special despre diverse plus potaie.

Cam atata, noroc cu jurnalul de bord, de cand am scris reteta trecuta pana acum deja m-am razgandit cu reciclarea mielului, bun asa.

rororo

BD la munte si la mare, Turcia

Vineri, 6 Mai 2011

12.18 Am plecat din Kallithea. Iasu(?) de la Ioanna şi Elias. A ieşit şi soarele. Mergem cum ne-au zis şi ei, slowly, slowly. Căţeluşa nu e foarte bine, nu face caca şi cred că o doare burtica. Avem maşina încărcată de cadouri: tsipuro, oregano, plante în ghiveci (flori roz şi ierburi aromatice).
Aseară am stat cu ei la masă şi am ascultat muzică (folk-rock şi buzuki), am mâncat ardei şi roşii umplute şi ne-am pilit cu tsipuro. Ast’ noapte am dormit în reprize de două ore pentru că am vegheat căţeluşul. Să vedem cum ne descurcăm pe drum.
14.15 Trecem printre lanuri de maci şi turme de capre. Ne apropiem de Marathussa. Am trecut mai devreme prin Polygyros unde am găsit un veterinar care mai ştia ceva. I-am luat căţelului şi nişte baby milk, poate-şi dă drumul la burtică.
15.52 Trecem Nestosul.
17.10 Am ajuns lângă dela Hebrului. Căţeluşul parcă e tot mai rău.
18.36 Am trecut de Ipsala, primul oraş turcesc de după graniţă. Am trecut prin vamă ca prin brânză.
22.24 Ne-am cazat într-un hotel dubios din Tekirdağ. Pe stradă e foială. Am mâncat un kokoreç şi nişte papa bun la köfte salon. Tipu’ de la kokoreç, un puştan, e unul din puţinii care ştiu o boabă de engleză. Dar limba nu pune probleme de comunicare.

Era o vreme splendida cand ne-am luat la revedere de la gazde, am pornit cu masina incarcata cu plante, condimente, tzuici, nici nu mai stiu.

Gradina din fata locantei dar si cea interioara, plina de flori care au inceput sa rada la soare.

La soare s-a linistit putin si catelul care a urlat si s-a vaicarit toata noapte.

O ultima privire, pa, sper sa ne revedem.

Drumul lung, privelistea splendida, am tras o poza.

Intre vame, prima masa, un sandwich, dar mi-am facut plinul cu tutun, mult mai ieftin ca in tara. Nu am luat mai mult sa nu fie vreun vames mai zelos si, cautand tutun, sa descopere cainele trecut ilegal prin vami.

Cum scria si in jurnal, la Tekirdag m-am infipt in kokoretsi (ma rog, turcii scriu altfel, tot aia e) facuti de un pusti cu o dexteritate uluitoare. Si buuni. In orasul asta, mai prapadit, m-a uitmit numarul extraordinar de mare de tineri pe strazi, la orice ora.

Ne-am plimbat nitelus pe strazi, se pare ca fructele confiate si halvaua de branza erau cele mai intalnite produse din vitrinele colorate.

In schimb localul in care am mancat, Destereciler, ceva ce nu am mai intalnit, nu numa impecabil de curat, dar felurile erau ciudate, un soi de budinca din oaie, cu orez, in prapur, si koftele erau altfel, ciorbele de a doua zi dinainte sa o luam la drum, nemaipomenite, a mea de pui, cu maruntaie, a omului de cap de oaie. Preturi mici, chelneri brici. Si cu ape, ceaiuri si apa de trandafir la final, de la ei. Mi-a placut mult.

Apropos de dubiosenia hotelului, iaca o priveliste de la geam, pe noi ne interesa sa fie cald, pentru jivina care inca se mai vaita ca din gura de sarpe. Aici, sub geam, era parcarea hotelului 😀

hard roc aleluia

BD in actiune – Kallithea

Joi, 5 Mai 2011

10.20 Suntem într-o cameră pe malul mării dar afară e urât şi plouă.
11.40 Am văzut sanctuarul lui Zeus-Ammon din Kallithea. E plin de flori. Un mac micuţ creştea din cărare.
Pe toate bordurile şi zidurile sunt graffiti. De căutat ce-i aia ΠΑΟΚ.
15.00 Pe la 12 şi un pic, în apropiere de Loutra, am găsit un căţeluş care fusese aruncat într-un tomberon, închis într-o pungă şi lăsat să moară. Abia am găsit un veterinar în Kassandria care nu ne-a spus mare lucru, dar măcar ne-a dat o seringă cu care să-l hrănim. Gazdele noastre i-au încălzit laptele şi acum căţelul doarme pe bancheta din spate cu o sticlă de apă caldă în braţe.
Gazdele noastre sunt un cuplu tare frumos, Philemon şi Baukis cu o tuşă de litoral mediteranean, proaspăt şi colorat. Tipa pictează în timpul iernii, când nu au taverna deschisă. Tablourile ei sunt în stilul naiv, nu mă omor după desene, dar culorile sunt calde. Sunt imagini vii, cu bărci cu pânze, cu oameni veseli, cu oameni îndrăgostiţi.
Mai devreme, într-o benzinărie Dana a dat peste un român moldovean care lucra aici. Noroc cu el, grecii habar n-aveau unde e veterinarul.
15.45 Am ajuns la peştera Petralona.

Nu am mai multe de spus pentru ca am intrerupt turul din cauza ca am gasit catelul, ca am cautat un veterinar, ca am cautat o solutie, nu o sa va fac capul mare cu saga pampaloaicei, am avut bulan, am trecut cu el ascuns toate vamile, s-a chinuit groaznic primele zile dupa care s-a stabilizat, inca nu am trecut hopul, nu vede, nu aude. Dar despre el nu insist.

Poze am din pestera, foarte interesanta, gasiti despre ea, Petralona, destule pe net, s-au gasit tot felul de urme de oameni, foc, are temperatura constanta de 18 grade, umiditate constanta si niste formatiuni foarte interesante de stalactite si stalagmite. Si e usor de vazut si de ne-speologi ca mine, asa ca va arat doar poze.

Restul serii l-am petrecut cu gazdele noastre, la Delfini, ne-au pus muzica, ne-au facut legume umplute, am mai mancat si alte gingiumingiu dar am degustat din rachiul lor de casa si, o sa vedeti dupa poze, nu au prea iesit.

O sa mai revenim la ei, am ratat un tur de Halkidiki asa ca avem motiv, plus sa le intoarcem favorile, ne-au dat miere, tsipoura, flori si menta din gradina, oregano cules de ei, culcus si caldura pentru caine, ce mai …

In afara de ce scrie in jurnal, tipa mai canta intr-o formatie, muzica greceasca, sincer la un moment dat adormisem cu jivina in brate de la muzici, caldura si alcool asa ca … asta e formatia 😀

hard roc aleluia, a fost ziua cea mai stresanta si obositoare pana in Turcia, de fapt, cand s-a calmat animalu’ din urlete de dureri diverse.

BD la munte si la mare, Meteora si Kallithea

Miercuri, 4 Mai 2011

12.30 Am plecat de la Roussanon cu o piatră pictată, o pungă de oregano (pentru care m-a boscorodit Dana) şi două iconiţe.
12.50 Mă uit pe hartă. Nu departe de Trikala, în provincial Karditsa, e un Magoula şi un Magoulitsa.
13.08 Trecem pe lângă situl arheologic de la Pellinaion în nordul Thessaliei.
14.00 Din Larisa se vede Olimpul cu vârful în nori.
14.17 Nu era Olimpul, ci muntele Kissavos. Abia acum vedem Olimpul.
Profitis Ilias o fi oare profetul Ilie?
15.00 Am mâncat pita cu gyros (un fel de şaorma) la popasul Evangelismos, pe autostradă.
15.30 Platamon. O cetate la poalele Olimpului, pe malul mării.
15.50 Am ajuns pe plaja la Leptokarya. Sunt cam mulţi bolovani, deci plecăm.
16.16 Plajele pustii, tavernele goale. Am reintrat în autostradă.
16.42 Pe valea Haliakmonului plouă torenţial.
16.51 Odată cu autostrada am plătit şi ploaia să stea.
18.05 Am trecut canalul Potidea în Kassandra.
19.15 Servim masa în Kallithea, la Hotel-Taverna Delfini, unde vom şi dormi. Salată Kritama din ierburi bizare, dar foarte bună.
La masă la noi a venit o pisică albă, surdă, cu un ochi albastru şi altul verde. La tavernă a pornit muzica (grecească, normal).
Sunt două mâţe. A doua arată la fel dar nu e surdă.
20.15 Cred că mai stăm o zi pe aici. Cică-s trei pisici albe. Lângă noi e un sanctuar al lui Zeus Nuştiucum. Dovleceii pane în tzatziki sunt mortali!!

Dovleceii erau dati prin faina si prajiti. Dar buni, ajungem si la ei.

Privelistea de la hotelul din Kalambaka de ieri e superba. Ca si ziua.

Despre complexul Meteora, manastirile de acolo, patrimoniu european, nu am sa va povestesc, gasiti informatii pe gogu o droaie, pun doar cateva poze cu mentiunea ca nu am urcat la ele din cuca macaii iar la cele la care ase ajungea cu masina pana aproape erau atatia turisti ca le-am admirat din exterior.

Oricum la privelistea care era nu mai conta si ce e in manastiri, parerea mea, fireste, voi daca va duceti si stati mai mult merita sa le vedeti. La manastirile greu accesibile a urcat omu’, eu mi-am improvizat la masina loc de sedere la o bere sub soare.

Cand am luat-o iar spre mare, ne hotaram mereu in drum la botu’ calului inspre ce zona sa o luam, la o benzinarie mi s-au parut doua chestii haioase. In interior era fumatul interzis, dar langa pompele de benzina, nu.

Si a doua, masina asta, erau o droaie de genul ei in zona, dar numai la pompa am tras si eu o poza.

Partea proasta cu drumurile in Grecia e ca, desi sunt in general bune, au cateva probleme. In autostrazi, ciuciu benzinarii. Sunt portiuni pe care le platesti destul de mult dar nu inteleg de ce, ca sunt numai cu o banda pe sens, se pierde o gramada de vreme. O singura benzinarie (zic de pe unde am fost noi) am vazut in tot drumul, in autostrada. Si asa de bucuroasa am fost ca am poposit si am luat un fast food local, gyros si niste beri, sa fie. Si un Garfield.

Partea buna cu drumul asta, desi lung si obositor, e ca am beneficiat de niste peisaje splendide.

Am pozat din mers muntele care am crezut ca e Olimp.

Inainte sa ajungem in locul in care am poposit, am mai mers pe malul marii si prin diverse locuri, trist, lume putina, nu stiu de ce se face atata reclama negativa Greciei, ca ciuciu greve. Cica ar fi prin Atena si Salonic, locuri pe care nu le-am avut in plan.

Am ajuns spre inserat in Kassandra si, tot cu bulan, am gasit un hotel super (ne-am si imprietenit cu patronii ca era penurie de turisti).

Am parcat pe alee chiar langa hotel, langa noi era si gramada de ruine de care a scris bunatatea mea cea juna in jurnalul de bord, fiind singuri in hotel am obtinut si pret bun si una din cele doua camere cu vedere la mare.

Am mancat acolo la hotelul restaurant Delfini, o buruiana pe care eu nu am mai intalnit-o, era trecuta la salate, e o salata calda cu ulei de masline (productia lor, multe le faceau acolo sau le aveau de la producatori locali). Kritama se chema. In rest, tzatziki, tarama, caracatita, pestisori saganaki, celebrii dovlecei prajiti si, din partea casei, panacotta cu sirop de zmeura.

Aveau opt pisici de fapt, nu trei, toate albe si majoritatea ceacare.

Am adormit in sunet linistit de valuri.

Dupa ce eu am dat o tura scurta la sanctuarul pe care l-am vizitat mai in amanunt a doua zi, ziua in care a inceput saga Casandrei.

In zare, mai mereu, pescari. Si pe dig.

hard roc aleluia