Metamorfoza supelor

Am sa incerc sa sune a retete, de fapt a fost un soi de mica distractie cu supe la cana provenite din supa de baza de la congelator.

Din care (biensure si cu ceva donatie din supa de spinari si legume a cainelui) am facut mai intai supa cu cartof dreasa cu crema de telemea.

Intre timp am facut o pseudopizza (pe lipie), drept urmare am facut si un sos de rosii din pasta de tomate, harissa, oregano si ulei de masline, pentru pizza zic.

pizza lipie

Din supa cu cartof si sosul de pizza, plus un mixer doar bagat in seama, da, am facut o supa crema picanta (imi pare rau daca nu tineti pasul cu metamorfozele, oricum chestia asta a fost geniala).

Slide2

Slide1

In zeama ramasa, din cauza de pofte pofticioase, am pus o conserva de fasole gata fiarta si niste tarhon si am garnisit cu o felie de jambon (am avut 100 de grame de jambon, mai am inca o saptamana din el, da).

Slide3

Apropos, ca sa mai fac o scurta pauza pana la ultima metamorfoza, o poza cu un carut meserias.

Slide8

Ei bine, ultima cana metamorfozata a beneficiat de chiftele, da, am lasat peste noapte in supa de pui cu cartofi si legume si fasole cateva chiftelute la marinat.

Slide4

Si asta a fost, momentan, ultima cana de supa tansformata din oarece in cvasichestii.

Slide5

Ei bine, da, imi place la nebunie mancatul la cana, cum mai am niste crema de telemea poate fac si niste MBS la cana, sa vad ce cani mai am, merge si la castron, dar e mai misto la cana.

Daca nu ati inteles nimic faceti un test IQ sa vedem unde poate fi problema (nu o zic cu rautate, mie mi se pare la mintea cocosului ce explic). Sau schimbati cu un simplu click site-ul, ca asta e pe moca, deci e al meu, cum ar veni scriu ce vrea bicepsul meu :)

rororo

La Pizza Brothers

O sa imi spuneti ca le fac reclama. Pai chiar le fac, mie mi-au devenit ca niste frati mai mici si in general toti cei care le-au trecut pragul celor de la Pizza Brothers au plecat multumiti, prieteni buni de-ai mei m-au sunat chiar sa imi multumeasca, rara avis in ziua de azi sa iti mai multumeasca cineva pentru o recomandare.

Cu o mica trebusoara pe la ei, am plecat cam fara chef, ghinion la transporturi, ce sa mai, zi din aia care incepe prost, dar nu se sfarseste si mai prost.

Pentru ca toti avem probleme (iaca mie, azi, mi s-a clonat cardul pentru niste amarati de 100 de lei, nici nu stiu daca e de ras), ei au mai multe probleme pentru ca isi conduc afacerea si nu e tocmai usurel.

Si cu toate astea e vreme mereu de un zambet si o caterinca la bro.

Slide1

Luni se va deschide si al doilea local, care include si livrari, tot pe acolo, pe langa strada Calinescu, motiv pentru care se fac deja pregatiri.

Slide2

Eu daca am stat langa tejgea, ca era berea mai aproape, mirosul mai fin si puteam si sa “fur meserie” (asta e partial si legenda, dar nu pot sa nu ma uit cand lucreaza baietii, e totul aliniat, curat, aranjat, ca la armata) am pozat cam tot ce am prins.

Slide4

Slide3

Slide8

Am vazut si cum face Claudiu un tiramisu foarte misto, clasic, asa trebuie sa fie, fara combinatii pe langa.

Slide5

Am bagat ochiul si la un pesto genovese, tot clasic, de la ingrediente pana la prepararea in mojar, proaspat facut pentru o portie de paste.

Slide6

Eu m-am ales cu o farfuriuta de bunaciuni (focaccia cu seminte, niste salami si masline, de ciugulit la bere).

Slide7

Ba chiar a ajuns o pizza intreaga in salajean, pentru asta batrn, ca e mare fan, o face bucatele si pe urma face febra musculara la drumuri in bucatarie, isi face de lucru pana o termina pe toata. A avut parte de ingredeientele lui favorite, ca de, la 82 de ani mai ai si fixuri si Claudiu e foarte dragut de cate ori ii zic ca vreau ceva pentru genitor, mi-a pus carnuri si ciuperci, ce mananca domnul, la varsta lor trebuie rasfatati, ca si noi am fost rasfatati cand eram mici.

Slide9

Ba mai mult, la cat rororo mi-am luat cand am intrat cu pizza in casa, a primit si pijkoata un colt de coaja, desi nu merita, dar treaca de la noi.

casi pizza

Claie peste gramada, ca de obicei, oameni misto, muzica misto, pizza misto, asa ca ii rororo la gingii pe baieti, pentru ca merita.

Supa dreasa cu crema de telemea (si cateva combinatii la misto)

Nu e vreo mare reteta, ajungem si la ea imediat, e doar o chestie foarte, foarte misto. Dar pana acolo, cum bine stiti, imi place sa fac poze cu mancare, cui nu ii convine sa schimbe postul, asadar iaca niste combinatii.

Cum ziceam, fetele au lasat in urma cate ceva, doamna care face curat la bloc iar mi-a adus oua proaspete (de gaini vacinate, deci nu sunt bio cum nici domniile voastre nu sunteti ca macar antipoliomieliticul l-ati facut). Combinaciones numarul unu: jambon, paine, eu, maioneza, muraciuni, iutica.

Slide2

Slide1

Combinatia numarul doi o numesc somnifer. Apartine ograzii canine, supa de spinari de pui, multe legume, furat, pus in cana, mult piper, lemn dormi dupa asta.

Slide3

Bine, Casi nu stie ca am furat, na, doar nu o sa ii dau raportul.

Pentru combinatia numarul trei, cei care sunteti mai de mult pe plantatie o stiti deja, mancarea ideala (cartof, ou, branza) am facut crema din telemeaua de Tulcea, iaurt si smantana, plus tarhon uscat.

In rest da, cartofi si ou, logic.

Slide4

Inca o combinatie pe care am comis-o deoarece am avut chef, pita cu cartofi, salata de boeuf (cu bou, da) si chiftele de porc, mustar cu miere si muraciune.

Slide5

O sa ma certati ca nu e integral, ca am amestecat vaca si porcul, sa fim noi sanatosi cate vaci se combina cu porci.

Si acum supa noastra care e tot o combinatie, mie mi se pare absolut geniala.

Ei bine intr-un cub de supa de baza careia unii ii mai zic si stock, am fiert un cartof, un morcov, praz, dovlecel.

In castronul propriu am pus si ulei de masline si piper.

Slide6

Si peste supa fierbinte am pus o lingura de crema de telemea (daca ati uitat, v-am zis mai sus, telemea, iaurt, smantana, tarhon).

Este o combinatie asa de misto incat in mod sigur nu as da-o dusmanilor.

Slide7

Cum ar veni v-am prezentat colectia de comfort food (sau haleala confortabila, in romana de balta) – da, comfort, confort, puteti verifica oricand dictionarele.

Pe locul intai dintre cele de mai sus, care sunt toate foarte bune la buric, este supa dreasa cu crema de telemea si tarhon.

rororo

Macrou in ulei de masline

Am uitat sa pozez uleiul de masline folosit, dar e din cel presat la rece, pur sange, in rest, dupa cateva teste, am urmat calea oarecum standard.

Slide1

Mai intai aviz celor care fac spume pe net legat de pestele congelat. In primul rand ca e mai proaspat decat cel “proaspat”, desigur, daca nu l-ati pescuit voi, ceea ce e destul de greu la macrou, dorada, somon. Cel congelat este (iertati repetitia) congelat rapid. Mult mai sigur si, desigur, gustos ca cel proaspat, daca ati fost la vreo lectie de chimie.

Da, are glazura, daca plangeti ca lasa apa, lasa in mod controlat si se poate verifica pe eticheta, nu e complicat, e mai simplu decat bazaiala ulterioara.

Slide2

Trecand peste aceste aspecte (in general cunoscute), e bine de lasat la dezghetat la frigider si sarat macar putin, ca sa “isi traga sare”. Eu am dezosat cat am putut la el, aici stiti deja nepriceperea mea in a fileta pestii, nu intram in amanunte.

Slide3

Cu putin timp inainte de a face teste si a ii gati am facut un amestec de: sare, putin zahar, piper, fulgi de ceapa, coaja de lamaie.

Slide4

Am tavalit pestii prin amestec, i-am scuturat de exces si i-am copt la cuptor, cu cate o felie de lamaie pe fiecare bucata. I-am pus pe gratar (mare prostie la prima transa, ca am spalat dupa aia de am albit la gratar, inveliti-l in folie de oricare, perforata sa fie sa treaca aburul) peste tava cu apa.

Slide5

Se lasa, dupa cum zice o prietena de-a mea, sa zaca. Macroul este un peste gras, merge foarte bine facut asa.

Se mai scapa de oase daca e cazul (si pariu ca am ratat un os, doua, noua), apoi se pune in borcane, cu tot cu lamaile aferente. Se acopera cu ulei de masline si se sterilizeaza.

Slide6

Cu sterilizatul nu reiau povestea lunga, la capacele actuale, cand s-au bombat, sunt cam gata. Se lasa sa se raceasca lent, cate borcane aveti atatea pocnituri auziti, e totul in regula. Pe vremea bunicii se sterilizau de le lua gaia, dar se acopereau cu celofan, nu prea mai e cazul.

Se mananca cu multa pofta si, sincer, sunt mai bune dupa ce au zacut cateva zile in ulei. Tin mult si bine daca se verifica borcanele si sunt perfect inchise.

In rest, ce sa zic, rororo.