De mancare si nu numai

Clasice, de prin ograda, diverse, plus de prin oras. Dar mai intai, tot vad ca se cearta lumea, pro si anti pokemonii astia la moda. Bai nene ca eu nu joc, ca altii fac tampenii jucand (mi-a sarit si mie unul in fata masinii), acum pe bune, cui ii pasa? FIecare face ce vrea cu propriile resurse de timp, buna sau proasta dispozitie, daca mie nu imi place ceva sau nu fac sau nu sunt de acord cu ceva, trebuie sa blamez pe cel ce face altfel decat mine? Maxim pot sa ii iau la misto (sau sa ne luam reciproc, logic) Fix pe pokemoni nu se mai certau oamenii.

Asa ca sa va arat si io pokemonii mei😀 Ca pokemoni la cap sau in casa avem toti.

Despre mancare, cateva pe rand, mai intai niste costite fierte in bere, apoi acoperite cu sos bbq facut de mine (il mai stiti, suc de rosii, worcestershire, putin amidon, blabla). si niste excelenti cartofi cu marar. Si ficatei aburiti in vin cu niste ceapa si usturoi. Si cea mai buna pita/lipie din oras, de pe Morarilor, pentru cunoscatori. Si leftovers si gata primul episod.

 

Pentu potolul saptamanal am facut chestii cu carne tocata (aveam edja la congelator  cate ceva). Adicatalea o banala ciorba ed perisoare dar si cu cartofi in ea si niste chiftelute marinate in sos de ceapa si vin si cu masline.

Micii au facut parte din campania „scoate tot ce mai ai prin congelator”.

Alta chestiune,  am gasit la pret de mai nimic mere si prune, erau la reduceri ca cica nu ar fi fost prea ok, aiurea, am ales si am luat merele cu 99 ed bani kilul si prunele cu un leu, o minune. Si am copt niste foietaj umplut cu ele. Merele le-am amestecat cu scortisoara si vanile iar pprunele cu scortisoara si esenta de rom, la ambele am pus zahar si putin amidon.

Iar placinta de mere cu inghetata de portocale, vorba aia: mai respira.

 

Si pentru ca nu am putut sa nu imi achizitionez „ascutitori” am facut niste paste din dovlecel. SI le-am testat si pe morcov. Testele le-am pus in supa de vita. Super misto ascutitorile.

 

E, amu de prin oras.

Primele poze, sa va zic,  cum stateam io asa pe strada Pufuleti, asteptand sa vie cine trebuia sa vie, soseste o masina cu nisip, nisip care, fireste, trebuia cuiva din curtea din dreapta, in fata masinii mele. Si daca ii trebuia, unde sa il descarce, vorba lu’ Nea Marin: iete ci. Iete ci in mijlocul drumului, soferul cica: cred ca nu o sa mai aiba loc sa treaca masinile. O zicea asa, constatativ in timp ce bena facea fleosc cu nisipul. Bai, a avut dreptate, nu numai ca nu mai aveau pe unde sa treaca masinile, dar nici el nu a mai avut pe unde sa treaca inapoi, eu am intors, paguba in ciuperci, da el a ramas dincolo de damb scarpinandu-se in freza ca Stanley (Stan si Bran).

 

In rest, numai accidente belea, la pod la Erbasu maturase unul tot podul, mai avea nitel si intra in pompele de la MOL iar la Titan, care ati avut masini parcate regulamentar langa parc, luati matura si farasul si vedeti ce mai strangeti din ele ca un baiet cu BMW (logic, nu?) a intrat in toate cele de dinaintea semaforului de la Titan cum vii dinspre Potcoava, ca la popice.

Si daca tot a fost accident am apucat sa pozez si ce face primarele, scoate bunatate de garduri din jurul parcului, alea de cornier baban. Probabil ca pune altele aurite, cum ar veni fix asta ii trebuia chelului, tichie de margaritar, Frumusete de garduri de fer aleluia.

Nu uitati sa dati pe slide show ca sa le vedet imai bine, pe langa cele de mai sus am mai pozat crushers  de la KFC care e misto pe canicula, catedrala in constructie, se misca repede, e uriasa, plus poze din cele cinci ore in care am stat la Ponderas la medic, pe Caranfil, o vila misto e de vanzare chiar acolo,        au storcator de fructe in holul clinicii iar pe strada, langa,    van mistocut de potol si chiosc de cafele. A, da, in nord toate sunt mai scumpe decat in restul orasului.

Cam atat, rororo

Paste cu pui

Amu pun si eu titlul cu cate o gateala, insa postarile o sa fie tot asa, mai o gateala,  mai o reteta, stilul meu, fara cantitati si fasoane, poze de prin localitate, din astea.

But first, m-am distrat cu o poza cu potaia pana mi-a stat in gat imaginea (nu e fotosop, e doar asa, in pps).

Slide3

 

Legat de pastele cu pui,  am avut un piept de pui cica crescut lent, drept e ca a fost gustoasa carnea iar din os si piele am facut o supa in care am spart un ou proaspat primit de la gaini de curte de om – ei bine, sa va spun pe scurt cum am comis chestiunea.

Am calit putin puiul cu ceapa verde si ardei iute, sare, piper, ad libitum, am adaugat dovlecei si putin vin roze sec, capac, am pus mujdei (obsesiv) cu usturoi, rosie si marar si cam asta e tot sosul cu care am „saltat” pastele alese.

Supa cu ou doar spart in zeama fiebinte si apoi amestecat cu lingura, mama mia.

 

 

Ceva bunatati la minut,  recomand tigaretele alea, Turcia la pachet, nemaipomenite, varza calita cu costita e din seria de regim a la local, sucul ala de rosii din Auchabn e excelent iar branza, eeee. Sunt mai multe produse din categoria aia, foarte scumpe, ma uit si trec, ma uit, ei bine azi, pararam, aveau la reduse, de la 40 de ron kilul la 19.99. O, da, am luat, o da, este exceptionala.

 

Si acum de prin oras, va las sa le vizionati voi din slide show, expozitia de nori chiar merita, cateva cladiri din buricul targului, niste imagini anacronice, parfumul care a ajuns dupa o saptamana, desi trebuia sa faca 24 de ore, poze diverse. Unele imi plac mult de tot, copacul cu flori rosii seamana tare de tot cu unii din Tailanda.

 

Cam atat, rororo

Mai mancam, mai umblam

Clasic deja de o vreme, cum v-ati obisnuit, poze de pe strada si mancare ba ca pe capota, ba de care o fi.

Si sa incepem cu un spread, zis si dip, zis si „dã uns pe pita” sau nu. Treaba e ca mancasem odata prin Hateg salata de vinete inmultita cu cartofi, asa o faceau acolo. Si imi veni cheful de mai multe, pe care le-am combinat. Adicatalea: dovlecel fiert, vanata coapta, cartof fiert, ceapa, usturoi, rosie, nitel marar, ulei. Deep in dip sau ce o fi asta nu stiu ca eu am halit cu lingurita.

Alta pofta, bai, parizer, ei da, parizer, dati cu huo, parizer in pita, apai ca sa raman la „voi nu faceti ca mine” nu am rezistat impulsului de a vedea cum e pizza aia cu kebab, deci din seria cu „dã toate” si sa va zic pe a dreapta, oricat de raw vegan si senza E-uri oi fi eu, bai, e asa de buna ca merita cinci minute din viata de sectant.

Cat despre mici cu bere, ce, nu ati mai auzit de mici cu bere? Frumos afara, vant, racoare, IDM inima me, mici cu bere (prima oara cand incerc si Stella Artois fara alcool, e bunicica).

 

 

Acum din drumuri, marturisesc ca am inceput sa cunosc orasul, dupa 40 de ani, vorba aia, l-am batut si pe Dumas ca titlu. Rar mi-a fost sa vad asa macel si inghesuiala ca in Military Residence. Efectiv parchezi masina cu nasul sub balconul omului, vezi in dormitor, nu stiu cum au gandit ei balcoanele si in strada principala si atat de jos. Si se construieste in continuare, desi strada principala e foarte ingusta, o sa fie macel acolo, din ce in ce mai macel, deja e greu sa intri dinspre Militariu ala normal, neresidence.
Alta chestie haioasa, pe aplicatie, punctul albastru sunt eu, de fapt masina si cu mine, parcata jumatate in Ilfov, jumatate in Bucuresti, haios.

 

In  poza cu casa cea frumoasa si niste cabluri, facuta in spate la piata 1 mai, observati cat de artist a fost cel ce a taiat pomul, nu a reusit sa descalceasca pomul de fire si a taiat lasand buturuga in aer. Cate nume de carciuma misto ar iesi din chestia asta: la butucul zburator sau la buturuga spanzurata.

Tot in spate la 1 Mai se pare ca exista o cantina pentru batrani, am trecut des ep acolo, nu am vazut deloc miscare, mai incerc.

Peisajele lacustre la apus sunt facute in parcare la renumitele Therme. Lacustre ca e reflexie in lacul de pe masina, in Therme nu am intrat.

De prin canicula am pozat un catel haios si un smurd la umbra, gloantele din cladirea de pe care a zburat Ceausescu, casa cu iedera, super, si prin IDM plus in curtea facultatii, vorba lui Nea Marin, de ce zice lumea ca se intra asa greu la facultate? Uite ce usor se intra, nici portarul nu m-a oprit.

 
Cam atata pentru azi, iar e  duminica (mea) asa ca iar e de fgatit, teoretic, practic mai vedem.

rororo

Coaste de porc

Tutlus e o semi-minciuna, nu e vorba despre coaste ci garf, dar erau mai mult coaste, plus ca reteta se poate aplica la mare arta la o scaricica, la aripioare, la ciocanele, la … la la la.

Si mai am si altele pe langa, fireste, din restrovizoare si nu numai, dar coastele astea sunt principalul subiect, cu patru lei am luat o caserola, cum ziceam, carnoase cam cat scaricica, asadar.

Slide3

Mai intai am lasat coastele pe foc doar cu bere si putina sare si cimbru, sa se faca inabusit, cu capac, nu de tot sa cada carnea de pe os, pe jumatate. Le-am pus apoi la cuptor si  pe ele am stropit cu mujdei din rosie, usturoi, ulei (de masline, dar nu e obligatoriu) si marar. Le-am lasat tot cu capac sa se faca bine. Am pregatit separat o glazura din suc de rosii (al din poze e fantastic de bun de baut rece de la frigider mai ales), tabasco, worcestershire si un praf de amidon. Am lacuit carnea si am mai lasat totul la foc, apai asta e tot, ce garnituri, ce vreti, treaba voastra. Sunt minunate.

De prin retrovizoare, imagini de prin canicula infioratoare, deja ceva obisnuit numit „vara bucuresteana”. In primul rand tot orasul e dat peste cap se taie pomi in prostie, umbra nu mai e mai deloc, e doar asfalt si iar asfalt, se construieste, sapa si darama,  e un haos de te doare capul.

Berzele si cainele sunt in voluntari, primele sunt un indicator al unei strazi care are  sora geamana in aceeasi localitate, iar cainele, primul Husky pe care il vad in viata mea stand de buna voie in canicula, in plin soare, chiar lenevind satisfacut.

Pocalul ala, fantana, nu stiu ce este, nu stiu cum sa aflu, e la o intersectie, absolut aiurea pus in statia de tramvai, mai avem in peisaj smecheri cu masini (in imaginatia lor cool), nesimtiti care blocheaza banda pentru a cobora sa manance la Mc, o locatie Oac Oac de care nu stiam, o cladire noua deja abandonata pe la Carol, o colectie de inghetata ieftinache si floarea din gradina.

In continuare, am facut o salata de vinete de mega regim, eu nu am voie deloc vinete, deci dovlecel fiert si scurs bine cu asa de putina vanata ca as zice ca e salata de dovlecel cu esenta de vinete.
Am luat branza pentru gratar de la Delaco nu pentru ca merita ci pentru ca voiam sa vad cum este, curiozitatea bate antipatia, deci merge, e bunicica, mai ieftina putin decat Halloumi oricum.

Mi-am mai facut o dambla „de capota”, paine cu unt, mustar si parizer, pentru ca trebuie, pentru ca e musai si am facut un soi de placinta/strudel, ce o fi acolo, cu mere, aluatul e foietaj de cumparat, se prajea prin congelator, umplutura, minunata.

Pentru ca merele alea import Polonia care costa 1.95 sunt excelente, pentru ca la noi merele putrezesc, nu se oboseste nimeni sa le culeaga si sa le dea ieftin, se importa, da, polonezii au mere bune.

Umplutura am facut-o am estecand merele taiate feliute subtiri, putin zahar, scortisoara, esenta de rom, amidon. Putin amidon, pentru a lega zeama caer iese din mere si a face un sos bun, delicios, care sa stea in foile alea.

Cam atata  momentan, e weekend deci zi de munca, vacanta placuta o, voi, muritori de rand :)))

rororo