Prajitura ruseasca cu branza -Запеканка

Ma rog, asta e reteta de care ma leg, pentru ca am repsectat cantitatile gasite pe site-ul retetepapabun.

Le gasiti si voi la link, buba a fost ca nu se precizeaza de care branza, adica asa cred eu, ca aia a fost buba, ca poate fi mai grasa, mai slaba, mai uscata, mai apoasa, ce sa mai, dupa ce am combinat totul fix ca la link mi s-a parut suspect de moale compozitia si am pus doar o treime la copt. Si bum, rateu, deci probabil ca branza a avut mai multa apa, zic. Deci la cantitatile date am suplimentat cu un ou si doua linguri de gris.

Si asta a fost, a iesit si e misto si foarte simpla.

 

Ce s-a mai comis pe langa casa omului, fireste ca o ciorba cu o bucata de carne din ratoiul adus de la Balteni, plus taitei de casa deoarece aveam si oua proaspete, in rest na, bors, legume, standard. S-a mai comis si o fasole si, ei bine, am avut 400g de galbiori. Pe care i-am curatat frumusel si i-am facut in doua feluri: cu smantana si putin usturoi (si paste asa, ca sa leg de ceva) si ca o zacusca, nici nu stiu cum sa ii zic, m-am folosit de sosul de la tiza, am pus ceapa, rosii, ardei, ma rog, e fix ca o zacusca de galbiori dar nu sunt sigua ca e zacusca.

Si am mai facut doua fasii de scarita, una „a modo mio”, fiarta in vin, apoi legat un sos tip bbq banal, cu sirop de artar, worchestershire, din astea, cealalta bucata fiind facuta de maman in modul ei, adica in bere.

 

Cum zicea Toma, petrecerea continua ca e toamna si e super misto afara, daca ar fi fost o luna in urma, era canicula, acum soarele nu mai are putere, e numai bine, desi s-a cam dus anotimpul, sunt 28-29 de grade si maine e deja octombrie.

rororo

Bălteni, judeţul Buzău

Am fost cu mama în satul în care s-a născut, pe scurt, o comună uitată de lume în mijlocul pustietății pe ale cărei drumuri desfundate rămâneai lejer cu mașina în pană.

Între timp primarele se pare că a mai mișcat, fonduri, ne-fonduri, cert e că nu mai e beznă de pe frontul din Kosovo, întreruptă noaptea de trasoare (lanterne), adică a pus iluminat stadal, asfalt, o, da, asfalt, ba chiar și apă curentă până în curțile oamenilor, aleluia căratul cu găleata. Chestiile s-au întâmplat relativ recent dar s-au întâmplat, a sărit satul în alt secol (cât de cât).

Dar în rest s-a păstrat fix ca acum multe zeci de ani, curțile, casele de paiantă (sau de ce or fi ele), obiceiurile, gâștele și vacile pleacă zilnic pe același drum și se întorc la ceas de seară, caii se duc la muncă la coceni, doar că acum tropăie pe asfalt și dimineața tot cocoșii dau trezirea. Oamenii au rămas hâtri, o fi de la țuica de la micul dejun … Într-un cuvânt, idilic, din altă lume.

Am făcut câteva poze cu împrejurimile și curtea cochetă a căsuței cu foișor în care am stat trei zile la palavre și mâncare, am serbat ziua recoltei cum trebuie cu grătare, must, țuica și multă trăncăneală. O să îmi spuneți că asta nu e cochetă și ăla nu e foișor doar pentru că sunteți obișnuiți cu buncărele cu nume de vilă  și giganții care au împânzit post-nouazecist cărările patriei. E mult mai mișto și mai zen decât multe acolo la Măria și nenea Gicu,  vă spun eu.

 

S-au anunțat ploi dar ciuciu, semne de toamnă lungă au fost brotacii, albinele, doar câțiva stropi de ploaie rătăciți ne-au gâdilat buna dispoziție și am tot roit pe lângă grătarul pe care au sfârâit diverse dar mai ales pastramă de oaie, pentru că, nu e așa, mustul fără de pastramă e că pruncul fără mamă. Ciorbele acrite cu borș au fost dumnezeiești și în rest, ce să spun, cine nu are bătrâni să își facă rost.
slide14slide15

Utilaje moderne și animale de prin bătătură (în poza cu pomul nu vedeți voi, dar e o cucuva). Pentru Casi a fost de vis, aia clar.

Prin blide am avut numai paleo și dukan, gluten free, doar că nu foarte raw și nici vegan. Ca la țara, borșuri și grătare. Mă rog, ca la țara când vin mosafirii.

Și ca orice orașean, am plecat cu daruri bio în portbagaj, rață, găinușe, toate proaspăt sacrificate săracele, must, țuica și vișinată, roșii și leuștean. Trei zile de relaxare totală și bună dispoziție. Păcat că ajung așa de rar, cine știe, poate odată o căsuță acolo s-ar potrivi, costă cam cât două ifoane din alea fără port de căști, ar merita.

La revedere (sper) Bălteni.

slide35

Nu uitați să dați pe poze ca să vedeți slide show, da? Merită.

rororo

 

editare pentru ca la articol mi s-a raspuns pe un site de socializare si citez dupa Eugen H. Craciun zis si Rudolph:

„(…) aceasta localitate este locuita inca din epoca bronzului, plus, mai larg, in comuna CA Rosetti, exista urmele unei asezari si mai vechi din neolitic, in care locuitorii apartineau culturii Boian, cea mai veche (cunoscuta) din intreaga Muntenie, care ulterior s-a extins si s-a intalnit si cu cultura Hamangia dinspre Pontul Euxin.”

Taitei cu legume

Hopaa, am gasit poze restante asa ca trebuie sa le pun inainte de a le trozni pe cele din weekend la tara (unde weekendul e de luni, logic). Asa ca am ales titlul care corespunde cu ceea ce ar fi o reteta din cele zeci de mii pe care le stiti deja, foarte simple, dar poze sunt, mancarea a fost, deci purcedem.

  1. foc iute, legume dupa chef, ardei, ceapa, morcov;
  2. carne de pui peste ele, sare cu usturoi si ierburi (nu va zic de ce am ales cele puse in ordine, e de aia si deoarece);
  3. stins cu vin alb sec (eu am executat, scurtez doar);
  4. adaugat legume de wok doar pentru ca aveam, culoare si de kiki miki;
  5. condimentat (sos soia, tamarind, d’astea)
  6. adaugat putina apa/supa, lapte de cocos;
  7. ulei de susan si gata. Taiteii i-am pus in vas dupa poza finala
  8. adica intai am pus taiteii fierti si scursi cu mancarea peste.

 

Asta a fost reteta.

In acelasi spirit al culorilor de toamna si al bucatelor traditionale romanesti am facut si dulce, budinca de tapioca. Cu lapte de cocos, turmeric, ananas, cardamom de doua feluri, anason stelat. Ca la tzara, da.

Am primit buruieni, am facut zarzavat de ciorba si ghiveci si am cumparaturit chestii ieftinachis. Le-am pozat.

Si i-am pozat si pe aia care blocheaza circulatia la iesirea din pasaj, patru insi pe un petec de iarba, o tund, o coafeaza, o mermelesc, de zici ca e cel putin gazon de pe stadionul national.
slide6

Gata colectia ca trec la must si pastrame, sa vad ce poze au iesit.
rororo

Toamna si carbohidratu’

Pai da, dam vina pe frig cand e de potoale grele, dom’le, a venit frigul, trebuie sa ne incalzim, de parca nu am avea toti la ce sa ne incalzim sau haine, asa e obiceiul. Ne raliem (aiurea, de fapt asa s-a nimerit).

Apropos de starea vremii, dupa doua zile sufocante s-a pus pe ploaie si frig, diferenta de peste 20 de grade intre o zi si alta. Sa fie primit, zic cardiacii.

Casnice, de pus la jurnal, mi s-a pus pata intr-o zi sa o pictez pe Casi, nu pe ea, adica nu mi-am vopsit cioara, am desenat-o pe Casi cand era mica, moaca de miloaga, acrilice pe panza.
slide8slide9

Ne-am si innoit, motiv pentru care am mai macelarit niste carbohidrati, dar toate la timpul lor. Cutitul l-am luat de la Mega pe puncte si putini bani, e misto, de craticioara s-a milostivit a mea  mama iar plantele cele noi le-am adoptat de suflet.

slide10

Si acum sa vedem ce am gatit. Din inima de cartof. Pai niste carnacior cu „pireutz” si un soi de oua cu dovlecel si cartofior, sa fie putin mov. Ce a ramas am ucis langa un polonez (suna nazi, dar nu e), apoi ne-am facut chefuri, cartofi prajiti cu salata de rosii, o reteta nemaipomenita, de vara, paste cu pesmet, amintiri din copilarie cu urechi puglieze, burrata  gasita la juma de pret cu rosii inca bune si ierburi din fereastra, tocanita din carnuri reci ramase de ici, de colo, carnat, mamaliga si, pentru a inaugura craticioara, o mancarica de paste cu fasole si alte acareturi de prin frigider, innobilata cu cateva linguri de sos napoletan de la Elena, mi-nu-nat, plus ardei umpluti cu hrisca in loc de orez pusa in carne (compozitia de sarmale).

Micile placeri ale diabeticului, vorba aia, nu e voie, da e bun.

Nu uitati, daca dati pe poza, slide show, sa vedeti minunile nemaivazute. Daca aveti chef.
Toamna si-a intrat in drepturi, credeam ca ne-a uitat, am scapat de zapusala.

rororo