Decembrie insorit

Dar ce soare, groaznic. Groaznic in conditiile in care trebuie sa conduci cu el in fata, este efectiv orbitor, o sa vedeti intr-unele poze, cam cum vede aparatul vede si ochiul. Si nu ar fi mare lucru daca ar fi un drumulet de niste minute, o ora, dar de la cateva ore in sus te ia flama ca la sudura.

Ma rog, sa vedem intai niste giumbuslucuri, cu soarele asta imi tot venea sa pozez. O chestie foaarte misto e un rest de supa de ciuperci cu usturoi si smantana in caer am fiert niste crenvustei (din aia mici, pentru copii, fara E-uri, ca azi vorbim si de cumparaciuni, asa ca si aia de la Lidl sunt super. Iar in supa asta, muo0aaaa).

La categoria cumparaciuni, am luat piftie de-a garta, facuta ca la carte, carne, usturoi, simpla, buna de tot, Auchan. Si pentru ca era la reduceri, am luat smantana de Ibanesti. De curiozitate. Bine am facut, e unt, excelenta, asta era pasteurizata, au si ne.

Asa ca am mai comis niste ciuperci din alea misto cu smantana, usturoi si mamaliga, plus un „scrambled mehlem”. Mehlem asta e un cuvat pe care o fosta colega de-a mea il folosea cam pentru orice, fie ca putea denumi sau nu o mancare. Nu era neaparat de rau, putea fi admirativ, interogativ, in functie de fluctuatia vocii: „ce e mehlemul ala?”; „iar mananci mehlemuri de-ale tale?” … etc.

Mehlemul meu e cu oua, smantana, branza maturata, resturi de mamaliga, niste ardei si niste costita. Mehlem.

In ultimele poze e ceva cica dulce, dupa o zi absolut tembela, marti fiind, cu un trafic tembel,  nu intru in amanunte – ba da, un amanunt ar fi ca afara, desi e soare e cu minus, tembelii de la ADP, primarie, nu stiu care or fi, spala strazile cu apa, pe ger, da – reiau, deci am vrut sa fac budincute de macaroane cu branza, ou, stafide, pe rand, am uitat sa pun zahar, am uitat sa ung formele, le-am uitat mult in cuptor. Una peste alta a fost o zi ca budincutele alea, varza.

Am imprastiat putine castane, ca nu am stat mult pe afara, raceala e si ea tampita, se tot intoarce, oricum vreau sa spun ca am parcat la subsol la Inter, avand o treaba. Si o sa mai parchez, fie ca am fie ca nu, ca vreau sa vad toate masinile alea misto parcate pe acolo, acum doar asa din mers am prins cateva. Super buncarul de la INter, face 4 lei pe ora ca intri ca la muzeu.

Prin soarele ala distrugator am mai pozat parcul de la Ostrov, dimineata devreme, o casa dintr-un soi de intrare foarte aproape de victoriei, foarte interesant, e al doilea loc de genul asta ascuns, nu am stat ca lumea de poze, plus una-alta.

 

Per total, momentan zapada canci, dar parca si anul trecut a venit spre ianuarie. Ce e misto la soarele asta, pozele, ies poze misto, ce e naspa, scade productivitatea muncii.

rororo

Supe simple

Pentru ca racelile si virusii isi fac de cap, pentru ca e ger, pentru ca nu stam mult la cratita din cel putin una din cauzele de mai sus, pentru ca a venit mosul pe la mine, ma rog, asa se zice, ca nu e nici mos nici baba, e numai Elena care nu are rabdare sa imparta bucurii, deci pentru ca mai multe,  am facut niste supe super, super simple.

Mai mult ideea de combinatii, am primit paste cu leurda, deci am facut o supa de rosii (din suc de rosii de baut, supa de legume, mai nimic). Cu niste ulei aromat cu busuioc si frunzulite de busuioc, asta a fost blidul cu supa unu.

Combinatia doi a fost o supa de ciuperci, pentru ca am primit papardelle umplute cu hribi si trufe. Supa cam asa: in unt am lasat o ciuperca mare felii plus niste usturoi, am pus si pastele si am acoperit cu supa de legume.

Si gata. La supa a doua, portia trei, am facut si varianta cu smantana. Bune, simple, numai bune pentru ne-stat in picioare.

 

Raceala m-a luat cand am facut pozele pe malul Dambovitei, m-a tinut in casa pe soarele asta, am iesit doar cate doi pasi ici-colo, plus am primit, cum ziceam, musafira cu cadouri, a primit si Casi mere si biscuiti, ne-am omenit cu bere rece (ca e soare, dar frig, frig, asa ca le-am racit fara consum de energie electrica, in geam), pomana porcului (cu masline, logic, plus ciuperci), sorici mult si bun si muraciuni.

 

In zilele in care doar de foame am mancat, caci gust canci, stiti voi raceala, m-am tinut pe mamaligi si omlete, pana mi-am recapatat simturi in papile.

Bai, urate sunt racelile astea, mai ales ca nu pot sa ma duc la munca, asta e nasol de tot, ma calca pe nervi.

rororo

slide4

1 decembrie

Ziua nationala. Nu stiu cine a pus fasolea pe harta traditiilor zilei nationale a Romaniei, dar mai in gluma, mai in serios, merita facuta stema, oricati ar manca fasole si oricate retete mondiale ar fi, parca a noastra e mai cu sfarc. La multi ani tuturor care vor si se simt.

slide4

In afara de fasolea traditionala (cred), am comis si o zama de vacuta, tot traditionala (cred), plus un fusion la misto, daca tot s-au apucat toti sa imbrace mititeii in tempura, mie mi s-a parut mai firesc sa ii invelesc in yufka, ma si mir ca turcii nu s-au gandit sa faca tigarete umplute cu kofte. Si pentru ca mania recenta e cu foi de yufka, am facut si o placinta, foile unse cu unt si umplute cu amestec de gris, oua, iaurt gras, zahar si vanilie.

 

Si pentru ca orice frig, insotit de nori, soare sau vant, vine cu raceala dupa el, cat timp imi ruflu eu creierii in batista, va las niste poze din frumosul Bucuresti, gerul si lipsa multor masini care au plecat sa polueze muntii face imaginile clare si frumoase. Si,  fireste, am plasat si castane.

 

Spor la odihna, plimbari, parade si ce o mai fi, noi va rororo

Pui cu paste si masline

Va pocneste vreodata un amalgan de chefuri nedefinite, zise si pofte, vorba aia, as manca ceva bun, dar nu stiu ce. Pe mine da, stimuli vizuali m-au dus cu gandul la vremuri indepartate in care duceam la reparat Alfa Romeo pe nouazecistul Deal Negru, pe polei si fara frane, iar in asteptarea miracolelor mecanicilor valceni mancam o chestie ca o tocanita cu multa ceapa, felii de carnati sau bucati de carne, mult sos si niste paste inotand pe acolo. Gandul la ceapa multa ma duce la Bacau si a sa mancare rece, febletea mea descoperita pe meleaguri moldave. Iar ce am in frigider, iaca naste asta:

slide7

 

Cum am impacat eu chefurile si amintirile? Pai am fript fasiile de pui separat, ca fierte mult in sos is face, in craticioara am pus ceapa la foc mic,  cu vin din cand in cand (nu vin eu,vin in mancare), ca la mancarea rece, totul stins cu un borcan de sos de paste ratacit (altfel puneam doar suc de rosii), usturoi, imprietenite la gramada cu puiul si niset marar. Comfort food, da.

Am mai comis ceva. Greco-dac, paleo, dukan, rina daca scoatem pita, conform invatamintelor doamnei guru Bi(r)lic foarte sanatoasa (dupa dumneaei slanina este la fel de sanatoasa precum uleiul de masline), asadar o mancare completa si foarte trendy, cozy, cu o delicata aroma de ai si un iz de mediterana amintind de concedii, aceasta este pomana porcului cu … masline.

 

 

 

Am si desenat, de dragul unor sinapse fumegande, am incheiat si proiectul „bufnitz pe cutie lemn”/


Drumurile prin orasul gri au fost multe, poze mai putine, insa e de remarcat tipul  super tare, cel cu masina galbena, m-a chinuit prin centru dar l-am pozat la fix, nu se vede da’ va zic eu, pe stanga spate e pe pana totala si cu toate astea omu’ depasea pe contrasens 🙂)) Si da, nu avea nici luneta nici un geam lateral, niste plastice cu scotch.

 

De maien orasul va fi liber (oare?) incepe mini-concediul de ziua nationala. Abia astept sa vad beculetele pe intai.

rororo