Stufat de fasole

Inainte de a trece la disecarea si motivarea retetei, trebuie sa va arat cum au sfarsit resturile de ieri alaturi de un sos din castraveti, marar si crema de branza.

Ca sa revenim la chestii mai serioase stiu ca prin definitie „stufat” trebuie sa contina carne. Dar nu mi-a venit alta idee de nume pentru mancarica asta si in plus vegetarienii de ce nu ar avea stufatul lor. Pana la urma si fasolea contine proteina, hai sa nu fim carcotasi 🙂

Avem nevoie de fasole fiarta (eu am folosit o conserva, puteti fierbe domniile voastre fasolea), ceapa si usturoi verde, harissa (sau alt model de chestie iute) si boia dulce.

Am calit in ulei (de masline am ales eu) ceapa si usturoiul cu putina sare.

Am adaugat boia si harissa si le-am calit impreuna.

Am adaugat conserva de fasole cu tot cu zeama ei …

… si am lasat sa bolboroseasca sub capac pana a scazut zeama.

La final am adaugat cu generozitatea-mi cu care nu ma laud ceva mai mult marar (de la congelator).

Aceasta fiind ultima gateala pentru urmatoarele doua saptamani imi doresc drum bun si ne revedem cu bine.

Scrijele cu pecorino pe plita

Tot radea Ama de retetele mele „pentru ingineri”, dat fiind ca suntem la capitolul „rade tot din frigider si din camara”, adica am tot combinat ramasite, am facut si scrijele, cam asa:

– am curatat si taiat cu acelasi aparat un cartof felii;

– am pus feliile pe o plita incinsa;

– cand s-au rumenit i-am intors;

– gata.

Pe aceeasi plita am fript o bucata de pecorino nero care a mers de minune cu scrijelele.

Ochiuri ingineresti

Auzi des expresii de genul: „nu stie sa prajeasca un ou” sau „nu stie sa faca o omleta”. Astazi m-am decis sa va prezint in amanunt si pas cu pas reteta de oua ochiuri 😀

Se iau doua oua de tara (nu de taran), unul de 5 si unul de 6 centimetri. Se foloseste o tigaie cu φ 26. Se stropeste cu ulei (foarte picant, in cazul de fata).

Cu o miscare browniana uleiul se raspandeste pe tigaie. Cand acesta este incins se sparge fiecare ou lovindu-l, daca este cazul, repetat, de marginea tigaii. Ouale se lasa pana cand albusul este coagulat iar galbenusul este inca moale.

Pana sunt gata ouale se pregateste un vas dreptunghiular pentru servit de 20,7 cm lungime.

Deasemenea se lasa in asteptare si o forma de taiat fursecuri de cu diametrul de 7 cm.

Ouale se scot din tigaie si se taie cat se poate de seimetric astfel incat sa aiba cat de cat φ 7.

Se aseaza pe vasul in care se vor servi si se decoreaza dupa plac.

Daca inca va mai este foame … pofta buna 🙂

Porcul cel de toate zilele

Asa a fost cererea, ciorba si sarmale. M-am executat, ce era sa fac. Si cum trebuia sa elimin prin aruncare in oala toate ingredientele ramase de te miri unde, ciorba a avut la baza carne de porc mistret, un rest de pulpa, varza chinezeasca (bok choy), zarzavatul obisnuit de ciorba (ceapa, morcov, pastarnac), ardei gras si iute, toate puse la fiert la foc molcom.

Am vrut sa mai adaug cartof dar varza era suficienta asa ca ardeiul iute se simte cu prisosinta. Dumnealui adica:

Porcul alergat de delta nu avea pic de grasime, carnea este (inca mai este in oala) extrem de frageda. Oricum, pentru gustul final am dres cu zeama de varza si am pus mult leustean (care nu se vede in poza ca s-a dat la fund) si patrunjel.

M-am straduit sa realizez o poza amarata celor circa doi strelici (maxim trei) pentru a-i dedica unui anume domn Puiu. E buna.

Sarmalele le-am facut din carne zisa si amestec, achizitionata pe bonuri de masa de la macelaria din cartier, „la bulgaroaica”, am condimentat cu boia dulce si mai mult iute, mult piper si cimbru, am mai pus ceapa si orez iar sarmalele, impachetate de altcineva, le-am pus pe straturi de varza cruda amestecata cu din cea murata.

Am condimentat cu boabe de piper, foi de dafin, cimbru, ardei iute uscat si am pus pentru gust feliute de slana de la prietenul Jorj de la Sibiu. Pasta de tomate, apa si la cuptor unde zac si acum.

Intre timp am primit cadou un borcan de icre proaspete, nici macar sarate, neidentificate, oricum de peste de apa sarata, habar nu am ce soi, daca va pricepeti iaca asa aratau in stare initiala:

Si in final, amestecate cu ulei de masline si de orez si ceapa verde plus zeama de lamaie.

Inchei fotografiile de azi cu o privire asupra desertului oualor de peste neidentificat.

Voiam sa va mai spun ca am gasit numarul pe martie-aprilie-mai al revistei „Secrete de Chef” si m-a surprins in mod placut. Prin calitatea hartiei, a materialelor prezentate, ba, culmea, chiar si a retetelor. Reclame destul de multe la produse destul de scumpe (nu e neaparat o critica, mai clatim ochiul daca nu ne permitem), articol de oenologie, ma rog, nu am bibilit-o dar pot sa spun ca mi-a placut in linii mari. Nu stiu, poate faptul ca apare trimestrial si nu lunar a imbunatatit calitatea, oricum pana acum mi se pare cea mai buna publicatie din categoria ei si pe segmentul de piata la care accede, nu pot decat sa ma bucur, la mai mare.

Editez la ceas tarziu, s-au copt.

Fierbinti fiind am scos cu greu doua sarme intregi cat de cat sa le trag chipul in poza.

Noapte lejera.