Pilaf cu carne de miel

Tot din seria, sunt zgarcit deci reciclez, azi am facut o minune de pilaf cu carne si sos de miel ramase de la sfintele sarbatori pascale (si pastrate cu sfintenie la congelator).

Adevarul e ca de Paste vin multe gramada, nu doar ca e mancare grea, dar ti se taie la un moment dat si o dai pe buruieni. Si eu daca arunc mancare, mor de inima. Plus ca am avut niste fripturi atat de gustoase ca ar fi fost pacat. E, cam atat cu scuzele, sa va zic cum e cu pilaful (ca am facut un cratitoi sa tina o saptamana ca o sa am treaba multa).

Am incalzit tot sosul cu bucatile de carne de prin el. Am inabusit ceapa, morcov si ardei gras. Am adaugat orez, rosii (fara coaja) tocate si un dovlecel mic, am calit totul impreuna, am stins cu vin alb si am lasat pana s-a evaporat.

Am pus si carnea cu tot sosul cel bun, am adaugat apa (aproximativ 3/1 cu orezul), condimente, sare, piper, dupa placul fiecaruia.

L-am lasat la foc mic aproximativ 20 de minute. Asta e varianta pe care am gustat-o si care va tine de foame peste saptamana.

Personal mi-am pus o portie cu cateva rosii pe deasupra si am dat la cuptor sa scada, apoi am combinat cu iaurt si castraveti murati.

Delicios.

Inca o poza ca a iesit soarele.

Mai aproape … gata.

Am mai facut ceva misto, combinatie misto, dar nu stiu de ce mi-a iesit palid guacamolele ca fructul era verde bine de tot. Asa ca poza cu combinatia finala nu e prea frumusica dar nu pot sa nu v-o arat. Si iaca, totusi a fost verde.

A, combinatia a fost de mozzarella cu guacamole (banal, avocado, rosii, suc de lamaie, usturoi, ceapa, sare si piper). Si nitel uleiut bun. Mi-a placut, iertati poza.

Si pentru ca maine voi face ciorba, tot pe o saptamana, am degresat nitel carnea inainte sa o fierb. Si, cum ziceam, zgarcita cum sunt, nu am vrut sa arunc grasimea, am facut circa 20 de grame de jumarici mici mici. Si le-am mancat cu o prietena, sa nu ni se aplece de la asa multa mancare.

Tot poze fara mare impact emotional, doar pentru ca a fost soare. CP cu carnat. Soul food.

Capsunile din gradina, mare esec, acum sa vedem cum vor fi rosiile. Primele doua au aparut. Si cam asta.

Dovlecei neumpluti

Aveam chef de ceva usurel, dovlecei umpluti dar de post, fara carne, asa. Dar aveam si lene abisala. Si am comis cele ce urmeaza, cu mentiunea ca daca iei din toate odata, in cavitatea bucala se formeaza fix dovlecelul umplut. Dar el nu e umplut, e neumplut.

O sa vedeti in urmatoarele poze mult efrunze de vita de vie, le folosesc pe post de hartie de copt ca am asa de multe ca imi intra in casa, ocazie cu care am o idee de milioane (am testat cu niste cartofi cu kaizer), cipsuri de frunze de vita de vie. Va zic din start ca alea de kale sunt nimic, de o mie de ori mai bune astea de vita de vie.

Asa, dar sa revenim la nereteta de azi.

Am pus la cuptor dovlecei taiati, i-am presarat cu un amestec de condimente (aici e dupa cheful fiecaruia), am pus si niste rosii pe ei, marar si ulei de masline.

Le-am pus si putina apa si am dat la cuptor. Orezul l-am calit cu putina ceapa apoi am acoperit cu apa (cam 1/3). Am pus si unt. Daca o ardeti vegan, nu puneti, oricum am pus foarte putin.

Pai gata reteta 😀 Cand sunt toate gata le puneti impreuna, orez, dovlecei, sosul din tava si nist eiaurt si aia e, dovlecei neumpluti.

Am luat-o mai light ca ieri facusem un burger (iar), drept ca doar vita si in loc de maioneze un amestec de iaurt si mustar, dar totusi.

Acum sa va spun cum am ajuns la ideea de cipsuri de frunze de vita de vie. Am facut niste cartofi, mai intai fierti putin, apoi trasi la tigaie cu nitel bacon (aveam in plus si din ala) si apoi dati la cuptor cu nitel cascaval pe deasupra. Firest, pe frunze de vita de vie, tot o sa fac ghidusia asta, nu doar de gust, dar ma napadeste si mi-e mila sa le arunc.

Ei bine, cand s-au gratinat, s-a topit cascavalul ala peste kaizer si frunzele au devenit crocante. Dementa. nu stii ce mananci, sunt delicioase, o sa incerc sa fac efectiv niste cipsuri din frunze, sa vedem ce iese.

Acum poze din gradina, dupa ploaie si gata.

Tocana de pui cu legume si orez

Da nu stiu ce e obsesia asta pe mine, parca numai pui cu orez as manca de la o vreme si m-am tot ciocnit de oferte personale la pui si, na, asta este …

Inainte de toate sa va arat un cartof.

Si sa va zic pe scurt de tocana. Nesimteala, dupa ce am parlit si spalat pulpele le-am pus gramada peste dovlecel, ardei, ceapa, usturoi, cartof, morcov si carnat oltenesc. Peste care am turnat vin roze si nitic aapa si am lasar la foc mic. Pe aragaz. Spre finalul gatelii am mai adaugat doar niste tomato frito.

Asa ca mai mult o sa va povestesc despre garnitura de orez cu taitei. Care se face in moduri diverse, in special la turci, arabi, se face cu orez spalat, degete, nu insist, va zic varianta super simplificata. Am calit in unt si ulei o mana de taitei, o ceasca de orez si nitica sare si piper, am adaugat apa calda (1 la 4 irez, apa), am lasat sa fiarba, cand era frumos orezul am stins focul si am lasat cu capac.

Si cam asta e, tocana, orez, iaurt si smantana amestecate, putin castravete acru, cam asta am chef de la o vreme. De mancare, la asta ma refer, la mancare.

Nu e vorba ca am avut primit si de pomana, o vreme m-am descurcat fara sa ma obosesc in ziua libera. Am primit ciorba de burta (in loc de genunchi de vita are ureche de porc prin ea, in rest, clasica, bai, misto), sarmale, cozonac, coliva, placinte cu branza si carne, bunatati. Scuzati pozele nocturne.

Sa va arat si flori de toamna.

I-am facut atatea poze lui Ricky Martin Bruno, in curand Blof, pentru ca pe 26, joi, a plecat pa la adoptatorul definitiv. Ne-a lasat un mare gol in suflete, casa, cu semne vizibile inca pe maini, picioare si covoare. Asteptam vesti sa vedem cum a ajuns. Asa ca de azi nu va mai stresez cu poze cu el.

O bunatate de catel, sper sa il merite adoptatorul.

Pui cu orez

Stiti deja ca imi place „chicken rice”, acum a fost o altfel de combinatie si v-o zic. (plus ca o zi de concediu in mijlocul saptamanii imi permite sa pun toate pozele, sper sa scriu coerent, mai vedem noi ca o sa fac doua postari si, culmea, nu DE POST).

Combinatia de carne, orez si iaurt mi se pare geniala. Si ceva legume, o muratura, imi face chef de Istambul instant.

Va spun intai cum am facut orezul. Am fript nitel orez, unt, condimente (cardamom, anason, lamaie uscata – din pomul din bucatarie – rosie, usturoi si busuioc uscate).

Am adaugat curcuma si apa (1 la 4 apa/orez) si am lasat pe foc pana a fost gata dupa cum se vede in imagine.

Puiul e marinat in ceva clasic, gen marinata cu iaurt. Numai ca e sana (si nu i s-a dat, i s-a luat, stiu). Plus un amestec de nenumarate condimente uscate care nici nu mai conteaza caci este vorba de gustul fiecaruia din voi.

Am taiat si cateva felii de dovlecel printre bucatile de pui (da, dor de Istambul) si am dat la cuptor.

De aici in colo e clar, iaurt (am pus si nitica smantana in el), cu orez si pui, plus cateva muraciuni. Daca vreti si o lipie in care sa indesati din toate, eu nu va opresc, merge.

Nu am terminat, pentru ca mi-a ramas nitel orez in plus si e bun si a doua zi (si a treia … dar cine face cu tona?) am facut si niste legume la cuptor.

Conopida, ardei, dovlecel, cartof, rosii, un sos din vin, ulei de masline, usturoi, cimbru si boia afumata. Si garnisit totul cum vedeti.

De final (ca va arat si cainii in cealalta postare), niste cumparaciuni misto. Anume mere superbe deja la pret bun, intre 1.99 si 2.29 kilul, ciocolate ramase de la sarbatoarea decedatilor care expira alta data, la 75% reducere, pra frumoasa ca sa nu le iau, o varza mica de tot, cat un mar si, noua obsesie, jeleuri. Dac anu le mancati descoperiti din cand in cand cutia cu jeleuri si aveti deo de camera minunat.