Octombrie

O luna asa de anapoda, mai rar, nici nu prea am gatit, nu am pozat cine stie ce, ba am ajuns chiar sa fac poze cu telefonul, e, ma rog, va arat ce am pozat si va si zic pe scurt ce am facut. In afara de chestii clasice, ciorbe, varza, fasole, am avut chef de pane-uri. De fapt chestii in aluat de bere. Si am facut pipote si inimi (fierte bine mai intai in apa cu diverse condimente), aripioare (si ele fierte partial asisderea) si muulti dovlecei pane. Si sosuri cu usturoi, maioneza, smantana, iaurt, hrean.

Am uitat sa folosesc si wordpressul intr-o luna, oricum intr-o poza de mai sus e ce am impartit deci am facut si nitel orez.

La capitolul pofte, avem tot aripioare, intai fierte in bere apoi cu o glazura de sos soia, sos dulce- acrisor cu rodie, nitel usturoi; mancarea mea preferata, CP, ou, branza si, ei bine, o saorma la „farfurie” de pe langa stadionul Lia Manoliu, pofta facuta cand am asteptat cateva ore ca sa luam pisicuta de la castrat. Ce pisica? Va arat si ce pisica, mai incolo.

Aceasta minunata pisica, umbla uda pe sub geamuri si se smiorcaia de mama focului, am adunat-o, acum e la prietena si vecina mea. E chiar deosebita, de fapt cred ca se crede catel. Nu am gasit pe nimeni dornic de o pisico-catel asa ca ne bucura noua zilele momentan. O cheama Mira.

Aa, am mai gasit niste poze, inainte sa fac si eu covid ca tot omul am apucat sa mergem la un gratarel, la o gogoasa si o bere. Iaca si putine poze.

Am mai pozat si cateva dintre florile mele.

Si o poza dinainte de intrarea la munca de noapte. Ca asa e in tenis.

Si gata. Sper intr-o luna mai normala (desi e deja la jumatate si nu e deloc asa) sau o concediere masiva, sa dorm vreo luna.

La cumparaciuni

Da, curaj maxim, sport extrem, deja imi reneg centura neagra la cumparaciuni, am cheltuit o droaie si am luat mai nimic. Si nu ma duceam ,dar sunt necesitati imediate prin zona si na, ma dusei.

Jur pe rosu ca nu fac reclama nimanui, am gasit oarece chestii bune sau scurtaturi.

Gen la cutia milei au niste plicuri de la Maggi, baza pentru paste, ai zice ca pfuai, ce mizerie. Bai, sa stiti ca nu. Nu au decat legume si condimente, ceapa si rosii uscate la soare si oarece amidon. Chiar delicios si te scapa de multa corvoada. Eu chiar am pus la paste (cu carnati de peris, tot de la cutia milei) dar am folosit si la o mancare de fasole verde si la o ciorba de varza si e super misto. Desigur daca gasiti la juma’ de pret.

Iaca pasta

De vreo doua saptamani a fost o saga a branzei. Ba, de la „sibieni” de la mama vacii si oii, ba, branza prosta si scumpa. Sunt sigura ca au motivele lor sa fie asa, in general mancarea a ajuns proasta si scumpa, da puii mei, chiar asa.

E, salvarea ta e, ma, ia stai asa: la 50% branza maturata (cica expira, ma lasi) iese la 25 de lei kilu’ si dupa nenumarate rugaminti, de la munca, o branza excelenta cu 30 de lei. La negru 30 de lei.

Am gasit si parizer cu gust de parizer, la Angst, nu mai stiu pretul dar deja e fitza mare sa mananci parizer ca pe vremuri. Facui pane, sa nu irosim.

Azi facui trei magazine, suta si magazinu’ si venii si cam in curu’ gol ca si cutia milei s-a scumpit in loc sa se ieftineasca. Expiraciunile s-au dus de la 50% la 20-30% sa si le bage in cur.

Asa ca intrai la Domidene, calitate, preturi nu mici, dar bune, corecte. SI cerui o bucata de carne afumata cu gust de, ma iertati, daca aveti asa ceva, de carne afumata.

Avura, 14 lei bucatica, da mi-o dadu direct pe sfoara.

Baieti destepti ca o bag in mancare ca pe plicu’ de ceai.

Si daca vrea si vecina sa faca ceva mancare cu gust de afumat o si imprumut, ca pe vremuri. 

Vecina a facut clatite, curand o sa fie si astea mare lux, asa ca las imagini sa nu uitam cum arata.

Altfel fructele, ce sa zic, 8 lei strugurii in plin sezon, de import, ca la noi nu se fac, la noi numai banana e de bastina, 8 lei caisele, tot de aia, 3 lei merele, import Polonia, aia au meri, aci ciuciu.

Si de final o floricica, o luai ca nu era scumpa si ii zice nu stiu cum Vulgaris, deci cam ca mine asa.

In rest, vorba unei colege: „ajuta-i Doamne”.

AMR doua zile

Adica weekend-ul asta si gata, inapoi la munca, „like a rock”.

Nu am tonusul si buna dispozitie a lui The Rock, dar mi-a placut fata lui pe micii de la bulgaroaica.
Sa pun si eu la jurnal ceva potol, nu cine stie ce dar nu am mai facut-o de mult.
Cum ziceam, pofta ce am poftit, mici de la bulgar, mic dejun de final de vacanta (vorba lui Jean Constantin, asa liniste sa ai matale … dar trecem si peste asta).

Plus ca in penurie, de la cutia milei, bunatati.

Si ceva ca in vremurile bune (si am de gand sa repet, ca poza asta are doua saptamani dar sa mai tin poze si pentru vreo alta postare, daca nu om crapa de cald si foame).

Si ca la cantina, pilaf de nimic si o ceafa marinata de Kaufland.

Am tras si o ciorba (acum nu mai facem dupa pofte ci dupa ce am adunat prin congelator) cu porc si legume diverse si o mancare cu doua feluri de carnati, kaizer si oarece cartofi. De cate ori scriu un ingredient imi vin in minte preturile si diferentele fata de acum un an …

Mancarea insa a beneficiat de dafin din gradina proprie, economie maicã.

Si o pofta, daca tot am bolit la mare si am venit cu bani inapoi: gyros de la Spartan. Nu am mai luat, e prima data. Bai, exceptional. Nu e ieftin, nu prea ar avea cum sa fie ieftin, dar e foarte misto, carnea, ma rog, ca la orice gyros/saorma, buna. Dar ce e fabulos, sosurile. Si cartofii care nu-s congelati, asa ceva nu s-a mai pomenit. Si nenorocirea mare a fost ca mi-a ramas varza, sos cu usturoi si niste cartofi si le-am amestecat, gen salata. Aoleu. Oricum, e misto gyrosul de la Spartan.

In rest, chestii vii de pe langa casa. Pentru ca a decedat mortal Gigi si ramasese Marga singura, am achizitionat doi gupi, pe Pic si Poc. Am si o pisica noua de gradina, plus plante la un leu: trandafiri si o tufa de tufanele. Si atat pentru jurnal.

Creveti cu Amaretto

Ne stim deja de ceva vreme, deci va e clar ca daca dau peste reduceri, nu rezist, de aceea m-am trezit ca am in congelator vreo trei marimi de creveti luati la preturi de ma umfla si rasul. In loc sa am si eu plin cu pui si porc, cum ma impiedicam de creveti, pac, ia-i. Daca ma apuca sa fac vreo fasole cu creveti si sarmale de creveti sa nu va mirati. (glumesc, da?).
Deci cum va ziceam am adunat creveti mari, foarte mari si foarte, foarte mari, adica astia din poza:

Am scos vreo patru din cutie si i-am lasat sa ajunga la temperatura camerei acoperiti cu niste leurda (aveam in plus) si ceapa verde, putin vin, sare si piper.

I-am tras apoi in tigaia cu ulei amestecat cu unt si i-am rumenit cu nitel Amaretto.

Treaba e ca a ramas mult sos prins, deci am scos crevetii, am mancat unul asa, de chichi …

Dar pe cei ramasi i-am pus inapoi in tigaie, am deglasat doar cu putina apa si i-am stropit cu foarte putin sos de soia la final (ca asa mi s-a parut mie ca merge).

Si gata. In rest, rar prin bucatarie, mai mult m-am jucat, de exemplu cand am deschis o conserva (mi se par excelente cele Nixe de sardine fara piele si oase) …

… mi-am facut „sushi”. Glumesc, asa, doar de amuzament am facut doua gogoloaie de orez rece cu legume si am pus pestele deasupra. „Sushi” 😀

Mi-am mai facut si o pofta, dovlecei si cartofi prajiti, rosii si branza.

Si pentru ca mi-au ramas si cartofi si dovlcel, am batut doua oua cu putin lapte, parmezan, rosii cubulete si ceapa verde si am pus peste, ca un fel de tortilla, dar nu tortilla totusi. Pentru pachetel.

In rest, ne ascundem cu totii de canicula, am lasat afara doar un arici de servici in gradina kitsch, noi ne-am tras la aer conditionat.