Reginette cu sunculita flambata

Ideea e ca voiam sa scap de o cutiuta de smantana, aveam si niste sunculita cu usturoi, ce mai, ceva simplu de tot, o balarie cum imi place mie, ceea ce intr-un final s-a si mancat.

Ma apuc sa insir ingredientele, cum mananc mai nou iute, am mai pus si ceapa rosie cruda la final, in rest, banal, cum puteti vedea.

Ma apuc sa pozez direct pe aragaz, cu gandul sa va spun: se prajeste sunculita cu usturoi, crocant, se fierbe apa pentru paste …

… se scoate sunculita la scurs, se amesteca smantana cu pecorino si mult piper … si … ma intorc sa iau aparatul din cui si hartia aia nenorocita a luat foc, imbibata si cu grasime ardea si mirosea de ziceai ca am facut gratarul.

Iau hartia, ma arde, o arunc pe masa pe care era aparatul deschis, toate alea palpaiau, sunculita era artistic intinsa pe aragaz, ce mai, ca un adevarat obsedat de poze cu haleala care ma aflu, inainte sa imi dea prin cap sa ud o carpa si sa o arunc pe flacara, tzac, am mai tras o poza.

Doar nu era sa ma sperii de niste sunculita cu putin scrum pe ea, asa ca am continuat: am pus pastele peste sosul de smantana, piper si pecorino, am amestecat, am pus in farfurie, sunculita flambata plus ceva cenusa pe deasupra si nitica ceapa rosie.

Afara azi teapa mare, astia cica nu mai ninge si o sa fie cu minus 17. Nu e niciun minus si ninge cu soare, adica e un minus, dar ieftin.

Cat despre pastele cu cenusa de servetel flambat, da, le-am mancat si au fost bune, a se considera reteta unica si, sper, irepetabila.

rororo

De amuzament

Nu le incadrati in seria de poze panicoase, sunt asa, „just for fun”, e iarna si aia e, mare inginerie, au fost si mai grele si cu mai putini reposteri isterici, eu vreau sa pastrez pozele ca amintire.

Deci avem masina vecinului, curtea Casandrei (in spatele mormanului de zapada, culmea, are loc si cainele, dar am dezapezit constant) si o sunculita cu usturoi de Tulcea care, nu stiu daca are chimicale, dar e foarte buna.

Atata pentru moment, se lasa ger mare deci e iarna, da, ne-a luat prin surprindere ca in ianuarie e iarna 😀

rororo

Supa de vita cu ceapa, lamaie si ulei de masline

Bineinteles, un fel de supa de baza, dreasa dupa chef dupa cum veti vedea in cele ce urmeaza. Desigur ca e buna si chioara, ca supa in sine dar, nu e asa, omul trebuie sa se complice, intre doua lopeti.

Dar mai intai, ceva misto din trusa de supravietuire, nu mai luasem conserve de la Home Garden si mi-am amintit ca e pe acolo, in trusa de supravietuire de luat pe drum. Pe care am mancat-o si a fost foarte, foarte buna.

Ca sa revenim la reteta noastra, pai cam ce e in titlu e si in reteta (in poza nu am pus ceapa ca mi-a venit ulterior ideea).

Anume, oala cu presiune, ulei de masline, lamaie (fara coaja, o felie cam de doua degete grosime), ceapa, sare si, fireste, minunatul rasol de vita, dupa cum puteti vedea in neminunata poza tulbure si urata pe care am baut-o.

Se acpera totul cu apa si se lasa la fiert cat mai mult, ca vacile astea se lasa greu. Asa ca mai avem timp de o tura de dezapezire.

Dupa ce m-a fluierat la cap cam o ora jumatate oala, am decis sa fac acea mare nedreptate, sa iau partea leului, anume maduva pe paine, cu sare.

Osul a beneficiat de ditamai sita, ca urmare cainele si-a facut de lucru vreo ora pana l-a chelit. Cainii astia, orice le-ai da, tot un os de ros e cel mai bun pentru ei, parca ar fi parlamentari.

Cat despre supa (mai am baza, fireste) am dres-o in farfurie astfel incat sa invingem frigul, racelile si ce mai avem de invins pe cale cat mai naturala. Deci am fiert niste paste (ca aveam chef, nu ca era musai) si apoi peste zeama am pus doi catei grasani de usturoi, mult piper si tabasco. Cum se zice … dupa gust 😀

Acesta a fost un mic dejun inviorator, pentru ca mai era de lucru prin gradini si parcari. Aia de la primarie au trimis o armata de o anume etnie care se plimba in jurul blocului cu lopeti nou noute in spate, nu ca ar da la zapada, nu prea au cum, cu o mana tin lopata pe umar, cu una cafeaua, asa ca tot la noi ramane baza, in gradina abia am reusit sa fac un mic culoar sa aiba cainii toaleta. Ca in parc nu pot fi dusi ca te amendeaza, cu sau fara punga, cu sau fara botnita.

Deci sa facem un rezumat:

– supa de baza: rasol de vita, ulei de masline, sare, lamaie, ceapa;
– dressing (haha): doi catei de usturoi, piper, tabasco. (punct, da)

Ce o sa fac cu restul de supa, nu stiu, dar idei se gasesc. Ieri am ascultat ce nu mai ascultasem de mult, Lordi, imi era dor de un Hard Rock Aleluia si de un Devil is a loser (and he’s my bitch).

rororo

Patru combinatii

Nu stiu, sa le zic clasice, vag reinterpretate, neinterpretate, pohta zilei, habar nu am, eu asta am facut, asta impartasesc in neantul internautic.

Prima combinatie e foarte clasica, de chiftele cu piure si muraciuni.

Numai ca m-am gandit ca ar merge si un sfarc de maioneza, piureul cu usturoi si morcov ras (mi-a placut ieri combinatia) si mi-a dat o idee care ar fi sigur buna (desi sigur nu aratoasa). Sa fac odata o salata ca aia orientala, aproximativ, dar doar cu cartofi, mini-chiftelute, ou fiert si castraveciori. O, da, asta trebuie facuta musai macar odata, dupa ce am nedisociat cele de mai sus.

Urmatoarea combinatie s-a dovedit a fi o ciorba de potroace. A la moi, cum e la moda acuma, toate chestiile pe care le faci pe langa, musai sa ii zici „a la moi” sau „chef’s style” ori mai bine, „chef’s choice”.

Dar amu sa va zic motivatiile mele. Ciorba de potroace e o zama traditional facuta din cazaturi de pasare, acrita cu potroaca (in rest blablabla). Pai garful de porc e tot cazatura, nu? De ce nu ar fi si ciorba de potroace cu porc? Si bonus, daca tot ii pun orez, pentru ca mie imi place la nebunie pilaful de dovlecei, apai daca ii pun dovlecei, nu e tot potroaca? Eu zic ca e, asa ca garf crud + garf afumat + zama de varza + zarzavat + orez + dovlecel + ardei iute = ciorba de potroace a la moi 😀

Combinatia a treia, nu e meritul meu ca nimica la gatit, e doar meritul alora de la Mega ca fac icre de stiuca bune si meritul unei gasti mai vechi care m-a invatat la prostii. Icre + vodka = love. Bine, icre negre pe paine prajita cu unt + vodka ucreaineana = big love ever, dar sa stiti ca nici inlocuitorii nu-s de colo.

Si cele de crap de la Mega sunt foarte bune, nu au in ele nimic din ce nu as pune eu, adica icre, apa minerala, ulei, d’astea, fara agenti de diverse, de fapt sunt singurele icre de-a gata din comert cu adevarat bune.

Iar vodka Sankt Petersburg racita in mormanul de zapada este chiar corecta. Deci asta e o combinatie de vis si de netrista amintire. Detaliu cu amprenta dentara.

Ultima, clasic de clasic, i-am putea zice sandwich cu sunca si cascaval, sunca nu era cine stie ce, cascavalul insa bun, ultima feliuta de Old Amsterdam si completare: muraciuni si maioneza.

Ce e misto la combinatia asta? Normal, aparatul meu secret si inovator de facut panini.

Si nu in ultimul rand placerea de a imparti miezul painii cu vrabiile zgribulite din geam.

(da, am vazut si eu in poza ce e pe pervaz, papagalii astia cretini au rascolit pamantul de la busuiocul proaspat recuperat din vecini)

Cat despre vreme, face misto, nu mai am efectiv unde da zapada, gradina e full de bucati de gheata cu zapada si iar ninge, daca o mai tine asa nu stiu ce putem face, poate sa scoatem capacul canalului, ca alta solutie nu e sa scapam de mormane.

Au fost ani in care astia de la primarie luau zapada cu camioanele, se pare ca nu e totusi un an din ala, din pacate. Oare daca arunc apa fierbinte pe zapada se topeste si se duce in pamant?

Na trileme. Oricum, repet, combinatiile de mai sus, chiar daca nu sunt ceva nemaivazut si nici mari retete, sunt misto, pe sufletul meu, cel putin.

rororo