Cartofi cu oua la ceaun

Nu numai Jakob sau fetele de pe Culinar sunt de vina de pofta asta, ci si amintirile din copilarie. Pe atunci aveam dedicat un ceaun special pentru cartofii prajiti, acum am ramas numai cu unul in dotare.

Plus ca indiferent ce ar zice unii sau altii, mie combinatia de cartofi prajiti cu oua si rosii mi se pare fantastica, dar pentru musafirul nostru, Jakob, am scos si un castravete din saramura.

Nu am mai recurs la metoda economica de cartofi prajiti ci am pus ulei ca lumea in ceaun. Ulei de arahide, pe vremuri, fireste, foloseam untura sau ulei de floarea soarelui.

Cand cartofii sunt aproape gata, pac, ouale gramada peste ei.

Normal i-as fi presarat cu telemea dar am descoperit ca nu mai am, merge si cascaval. Portia mea e aia cu oul mai mic si cu rosie.

Si nu m-am abtinut sa nu pun si o lingurita de smantana alaturi.

Fireste ca nu are farmec daca ouale nu au galbenusul moale sau macar cleios, parerea mea. In rest, numai niste sare si, vorba lui Creanga, gogalt, gogalt.

Inainte de a incheia, nu pot sa nu preiau de pe site-ul simplybucharest pe care il disec de doua zile (are si chestii care nu imi plac, treaba lui) meniul de la Gil Flash din Baneasa, mare pacat faceti daca nu dati pe link sa il cititi, adica traducerile in engleza din meniu, am ras de am ramas ca la dentist cateva ore, face toti banii.

hard roc aleluia

Anunțuri

Saorma trapezului

Bantuind pe un site foarte simpatic pe care l-am luat la citit, care prezinta diferite aspecte din capitala sprijinte de articole foarte bine scrise, am gasit cateva randuri apropos de preturile psihologice.

Simply Bucharest se numeste site-ul, vi-l recomand in pauzele de cafea.

Cum bine stiti imi place sa fac cronici de carciumi si, in general, de la cele de cartier pana la cele mai rasarite, chiar daca a mai fost cate o zbarca, rar sa nu fie si ceva bun pe acolo. Ei bine, cei de la Trapezului, care au cateva produse, au reusit sa intruneasca un amalgam de ingrediente, care mai de care mai naspa.

Nimic nu e bun, nici salatele, nici carnea, nici sosurile. Asa o performanta mai rar. Cum am vrut sa plimbam jivina o distanta nitelus mai lunga am zis sa luam ceva junk si ca, poate s-au mai schimbat lucrurile pe acolo. Am luat un sandwich cu snitel de pui (pe care va voi ruga sa imi spuneti daca il vedeti in poza) si saorma la farfurie, sa pot identifica ingredientele.

Am dezmembrat totul si, cu gandul la site-ul de care v-am zis, am tras o poza. Sper ca deja ati mancat sau sunteti la regim.

Cartofii sleiti, salata fara gust, un ketchup sau ce maioneza mea era pe acolo, horror. Insa preturi mici, mi se pare ca erau sandwich-uri si cu 3 lei, o chifla babana in care o fasie de carne de pui cu gust de carton sau un burger cu aspect de baliga de vaca inotand alaturi de cartofi sleiti printre niste chestiuni care se vor salate, intr-adevar, poate umple stomacul la pret de nimic.

Si sa nu credeti ca nu se cumpara, e plin de pustani care se satura cu chestiunile acelea departe de conceptul de produse alimentare si le mai ramane si de o bere. Noi am dat verdict:

hard roc aleluia

Niste paste bune

Din nou, nu e o reteta italiana, stiu ca italienii urasc chinezii si cred ca au inventat macaroana. Asa ca inventez si eu pastele de salajean, cu mult sos, chit ca extrem de simplu.

Ingredientele le numeri pe degetele unei maini si nu sunt vreo mare scofala: paste (eu cred ca merg de oricare, eu am ales tortelloni pentru ca pot), rosii, busuioc, usturoi, branza. Am scris branza pentru ca trebuie musai sa ucid emmentalerul ras, puteti pune ce va convine, de la telemea la cascaval.

Am pus pastele la fiert (cu niste condimente de la afaf, de pamplezir si fiindca asa am avut chef).

Sosul? Pregatiti-va, e cel mai simplu din lume, am pus in mixer mai intai rosiile cu sare (fara pielita), apoi usturoiul, busuiocul, ardei iute si, ei da, am uitat initial dar mi-am amintit, ulei de masline.

Pastele le-am fiert in jumatate din timpul de pe pachet, apoi le-am pus impreuna cu sosul sa isi traga aromele, in total toate operatiunile cred ca au durat sub zece minute.

Pe deasupra am pus cascaval ras cat erau toate fierbinti. (ma rog, emmentaler, pentru pretiosi)

Dupa gust si miros mi-am zis ca sunt mult mai bune racorite, decat fierbinti, ne-am delectat cu una-doua bucati asa, arzatoare, apoi le-am lasat in pace si da, sunt mai bune racorite si trag si tot sosul, firbinti inca mai aveau.

Concluzie: ce e simplu e bun de tot. Critici: de ce ai pus asa multe rosii si usturoi si busuioc? Nu se mai simt celelalte gusturi. Raspuns: care celelalte gusturi? Replica finala: dupa gust mi s-a parut un sos complex 😀

Asa, inca vreo doua (hai patru) poze pentru cei care se stiu, prima recolta bio din geam:

Tzeapa: in fasolea de la Mega image am gasit pitroaie, mare atentie.

Si damblagia, cam cum creste pe zi: ieri:

azi

Nu bagati de seama ce are pe bot ca facea curatenie la prosoape pana am prins-o. Da, nici mie nu imi vine sa cred.

hard roc aleluia

Fasole cu ardei

Daca radeti de fasolea mea va zbarg. Da, era amestec de pestrita cu neagra si a iesit de o culoare … puteam sa va pacalesc sa va zic ca tocmai ce fac feijoada si nu mai radeati.

Reteta e fascinant de simpla, am facut totul la kukta. Deci pasii sunt asa:

– o lasam la inmuiat (m-a amuzat odata faza cu muiatul, ca unii o moaie si dupa ce o moaie si nu inmoaie cum e la final? muiata?);
– ii dam niste clocote, schimbam apele;
– punem apoi fasolea (muiata :D) la kukta cu tot ce ii trebuie: costita afumata, ardei gras (cat mai mult), ceapa, cozi de telina, condimente (cimbru, tarhon, piper, ardei iute, boia foarte iute,sare);
– dam din nou totul grijii focului. Spre final am pus si niste rosii si am mai lasat sa se faca gigea, ceea ce se pare ca nu mi-a reusit.

Si teoretic cam asta ar fi totul, gata mancarea.

Numai ca nu au corespuns datele problemei. Si numai Guvi e de vina, ca din cauza ei am extras din oala o parte din fasole ca sa fac batuta, cu muult usturoi.

Care a iesit o frumusete, din cauza culorii boabelor, ia ca nici nu pun watermark (inca nu i-am pus ceapa fripta), care vrei, fura minunatie de poza =))

Dar, draga guvi, ti-ar fi placut.

Ei, cum ma uitam eu la fasolea mea cam zemoasa (ma gandeam sa ii pun ingrosala, dar puii mei, fasole, faina, cam mult pentru o vara calda) si radeam de culoarea celei batute care penduleaza intre gainat de pescarus bolnav de guta si rahat de hipopotam care a inghitit pescarusul bolnav de guta, mi-a traznit sa ingros mancare chiar cu fasole batuta.

Si asa am si facut. Si bine am facut. Daca a mai facut cineva la fel, sa ma ierte cine o fi mai facut ca e pura coincidenta.

Deci fasolea facuta cum am scris + ingrosala din fasole batuta = love. Si mai ales cu mult ardei gras.

Si s-a schimbat nitel si aspectul.

De acum asa ingros iahnia, cu nitica fasole pasata, am zis.

Si ea in mintea ei ce o zice, fasole cu fasole, vai de nasu’ meu.

Am gasit pe siteul zazuzei un alt site superhaios, despre wursti, nu stiu eu germana, dar tot e haios.

Si tot acolo, o melodie pe care v-o dedic cu hard roc aleluia de rigoare.