Misto versuri

Nu am gatit inca nimic, crasme, deh. Asa ca e post neculinar, punem (sau repunem) o melodie. Eu, eu si restul lumii.

rororo (e bine, stelu).

Anunțuri

Mancare de cartofi la minut

Din seria: ce mai are omul prin camara si congelator ca sa nu sparga fondurile.

Am gasit o punga in congelator pe care scria „porc”, cartofi aveam, clar, mancare de cartofi, ceea ce a si iesit pana la urma. Carnea fiind cu oase si zgarciuri, mai mult de ros, am zis ca deturnez in friptura cu cartofi si ca urmare (si a lenei) intai am fiert o perioada carnea.

Dupa care am deturnat. Am pus cartofii taiati cuburi, ceapa, usturoi, peste carnea fiarta (cu tot cu zeama ei) si am facut un sos din suc de rosii (bio) si pasta de ardei, plus iutzica si o foaie de dafin, am amestecat totul si am uitat la cuptor, nu inainte de a azvarli si o mana de felii de carnati felii peste tot.

Si cand zic uitat, apoi uitat, cartofii fiind sapunari si cu sucul de rosii pus de cruzi, nu s-au sfaramat, carnea a iesit foarte frageda si asta a fost toata „reteta”. Rororo a zis merci de zgarciuri, oricum.

Cat despre cumparaturi, am tot vazut pe bloguri reclama la miezul ala de lapte (ciudat suna) de la Delaco, luai si eu, sa vaz ce e minunea aia, desi e scump.

Mai, rau nu e, are o textura de budinca, panna cotta asa, gustul e foarte neutru, adica e racoroasa, dar cam inodora si vag insipida. Cutia bibilita, cred ca face mai mult ambalajul decat continutul. Nu pot sa spun ca nu e buna, dar nu isi justifica pretul, mi s-a parut exagerat de mult, ceva pe la 7 lei o cutiuta.

Altfel va doresc rororo.

Carrara si final de povestire

Cu putine poze, ultimele zile, carierele de la Carrara se pot vedea foarte bine si extrem de merci din masina, nu mai stiu daca am pus poze si de la ultima intrevedere in care ne-am cunoscut, e fain, de pe munte vezi marea, te mai ratacesti si ajungi pe drum de camioane, tunele, pacat ca a fost cam intunecat, oricum acolo vremea e mereu schimbatoare.

Am urcat, am coborat, mi-am luat un platou mistocut de marmura, rotativ, la buzacarierelor sunt preturi mici. Si in Sarzana am prins asa o lumina misto, ca va mai pun cateva poze.

Am dat si o tura scurta in supermarket (si bine am facut), cumparaturi viteza indesate in frigorifica. Oricum, in plimbare, am vazut o carciuma prin centrul orasului pe care scria ca are camera de fumatori. Ajungem acasa, gasca adunata, le zicem, toti cica: imposibil, in Italia nu se fumeaza nicaieri inauntru. Hai nu, pe bune. Ne-am reintors si, da, se fuma. Bar sportiv cu beri nemaivazute (de mine) dar la care cred ca am baut cea mai buna carafa de frizzante din viata mea. Perfect.

Am fumat bine merci inauntru intr-o camera separata de nefumatori, mare, cu ecrane pentru evenimente sportive si am si consumat diverse, printre care si ceva lardo (am luat si acasa).

Fireste ca am prins targ si in Sarzana, dar nu am tras multe poze, ca era pe la spart, dar am luat pui, ca nu se putea fara.

Ei, de acum nu mai sunt mari chestii, imbratisari, stabilit rtaseu, bagaje, pupaciuni, luat dupa gogu care ne-a facut sa pierdem pastele. Adica a zis ca pana la bukale sunt 18 ore prin Slovenia. Vezi sa nu. Am prins chestii interesante, afis intre tiruri.

Si bucati de, vorba cuiva, autostrada inchiriata. Numai ca timpii nu au fost aia. Dupa 11 ore eram abia in Maribor unde ne-am cazat, ca asta era, deja se rupsese filmul.

Asa ca atat Slovenia cat si parte din Ungaria, respectiv lacul Balaton, le-am vazut din masina. Destul de frumos si bine, zic eu, dar trageam tare, nu am mai oprit.

Din nou portiuni libere de drum.

Am luat la o crasma din drum ultimele gulasuri inainte de iesirea din Ungaria, aici alta belea, plin de romani care voiau sa prinda pastele acasa, era noaptea de inviere si practic se adunasera din toata Europa.

Am prins bezna si ploaie spre Deva, eu cum sunt chioamba noaptea si conduc mai rau decat Casi am bajbait pana am reusit sa prind un tir. Cu chiu si vai am ajuns si dupa o scurta plimbare am petrecut foarte frumos de inviere, cu Pizzicotti Affumicati, carnaciori si cognac prost. Dar am dormit tun. Oua rosii, cozonaci, canci.

Dimineata la plecare ne gandeam daca se ducea masina din dreapta spre Arad, o culegea bucatele la ce gropi sunt pe drumul ocolitor.

Apai pe drum, da-i si lupta, lupta si da-i, am crezut ca in duminica pastelui va fi liber. Canci. Pe Dealul Negru, la mici, totul inchis, exceptand o bomba. Nu am putut sa nu pozez interiorul, de film.

E, intr-un final am ajuns acasa, oua am ciocnit tocmai la Eforie, cand am fost dupa potaie, sigur am uitat multe amanunte, ca daca nu fac poze uit, dar in linii mari, cam asta este. Asa ca de final, autoportretul naratorului.

rororo

Sarzana

Urc repede cateva poze, ca am ramas in urma, de la Lago di Garda am plecat spre Sarzana, fireste cu detur model rataceala prin La Spezia, ca asa e in tenis. Fiind pastele catolic fetele erau libere si ne-am pus la sueta. Cu cozonac.

Printre altele am reusit sa imi troznesc iarasi moaca de caldaram, dar fara, nu se putea, am fost la o petreecre, am dansat, am cunoscut lume mai noua, mai veche, ma rog, misto.

Dar fiind vreme asa frumoasa …

… am apucat sa fac si o serie de poze la cetate, stiu ca, probabil am mai pus, ce daca.

Fantana din una din piete, copil, catel si … fireste, cum altfel, targ.

In zare se vede Sarzanella.

Si cetatea orasului in care s-a nascut Papa Nicolas V.

Casa mea, in detaliu, nu pot sa ma despart de ea, asa mult imi place.

Prin oras, stradute, portocali, cina.

A doua zi nu a mai fost vremea asa buna, dar am tras o poza marii.

Restul, alta data ca azi nu e vreme, rororo.