Combinatii

Ca retete nu pot sa le spun, una e cu oase de porc, de ros, caineste, una e cu o cutie de pad thai cu taitei. Sa le luam pe rand.

Oasele alea cu carnita, ce le negociasem pentru o ciorba, le-am combinat la cuptor cu niste sare, piper, ardei, cartofi, oregano si bautura de malt.

Au stat la cuptor cam o ora jumate cu folie in cap, apoi nitel fara acoperamant. Atat.

 

Cainele a rororo pana nu a mai putut, bafta lui, au fost pline de zgarciuri oasele.

 

Combinatia numarul doi a avut la baza o cutie de taitei Thai cu sos pad thai, treaba care ar fi trebuit combinata la microunde, ceea ce eu nu posed, asa ca le-am deturnat. In afara de cutia respectiva si de shiitake, am mai luat si o bere misto de tot, nu conteaza ce scrie pe eticheta, ca vanilie, ca prostii, este excelenta.

 

Shiitake, de vis.

Am folosit si ce imi ramasese din combinatia anterioara, respectiv doi cartofi pe care i-am pus in tigaie langa ciuperci, praz, ardei si, la un moment dat, taiteii plus putina apa …

… iar in sosul pad thai am pus si sosul degresat ramas de la porc si in el am fiert doua oua.

Peste toate am stropit putin ulei de susan. Soarele inca nu a sarit peste vita de vie aa ca am fugarit cumva razele sa se vada combinatia finala, cam fara succes pozele dar asa, informativ, cam asta este.

 

Printre florile de alaltaieri s-au stracurat si cateva noi.

Si mai am o poza cu podul de la Dobroiesti dimineata.

 

rororo

Aproape de paste

Asta pentru ca de masa de paste o sa ma duc la rude, unde o sa fie si cozonac, in rest cate putintel din fiecare am adunat si eu. Nu mancam mai mult ca de obicei asa ca sunt cantitati mici, dar am reusit anul asta sa am si o mini friptura de miel si putina ciorba, hai sa ii zic ciorbita, ca e putina.

 

Mai intai poze din oras, de aia. Dristorul aglomerat mereu, Victoriei cu doua piste de biciclisti (de ce oare?), manelisti de Giurgiu, parcari extreme si locul crimei (in poza unu) despre care s-a vorbit vreo doua zile.

Dupa plimbare, avem animale, Carlos, fireste, a mai crescut si par sa ii iasa pene dupa ceafa.

Mozzarella, inca intrigata de noul locatar.

Si Ozzy care are o moaca de premii Oscar, daca ar fi unul pentru caini.

Pe Casi nu am pozat-o, mai are putin si vine ziua ei, dar i-am pozat mancarea (voiam sa o prezint artistic, dar mi-a fost lene), orez cu ficatei, vin si legume. Pai nu?

Am primit si baclavale, de la mama si tata lor. Si cocosei si acadea ca pe vremuri la balci.

A venit si niste ploaie peste zapuc.

Si am pregatit cosuletele pentru acasa si pentru cadouri.

 

 

Intre drumuri, paste cu ce am avut chef 😀

 

Cum ziceam, bors de miel, banal, dupa chef, carnea care a cazut de pe oase, zarzavat, bors, ou batut, leustean.

Si friptura pe caer am marinat-o zilele trecute in vin cu ceapa si usturoi.

Garnisita cu piure cu patrunjel si morcoviori cu unt si pesto de urzici si leurda.

Si gata pentru acasa, nimicuri, cum ziceam. Marea imbuibare nu exista si nu va exista la noi.

rororo

Repetitie de paste

De fapt niste chichi michi, intamplari, joaca, dar pare masa de paste (sau 1 mai muncitoresc) asa ca sa va arat.

 

Am gasit oase de miel cu un leu, nemaipomenit, o sa fac ciorba, ei, aratau mai degraba a „pune-ma in tava” ceea ce am si facut. Cu vin, usturoi, cimbru, cartofi, morcovi, la foc mic, multe ore.

Putina carne, e drept, de o pofta, dar un deliciu.

De fapt majoritatea chestiilor pe care le fac sunt din cauza multor reduceri (probabil s-au aprovizionat magazinele in draci), am gasit la Mega mici la jumatate de pret, e prima oara cand iau de la ei, sunt chiar buni, asta e repetitie de 1 mai.

Si, pentru ca zilele astea observ ca se continua ca si anii trecuti, orice tarta sau budinca sau prajitura caer are branza de vaci si stafide se numeste pasca, apai am facut pasca (departe de mine de  a lua la misto toate chestiile denumite pasca, dar pe bune ca nu-s). Deci pseudopasca mea, blat de biscuiti, unt si seminte.

Umplutura, branza de vaci, oua, coaja de lamaie si de portocala, stafide tinute in cherry, sofran, esenta de vanilie.

 

A fost cam putina umplutura, cam multe stafide, nu s-a taiat nemaipomenit, dar a fost buna. Da, am pus si zahar, de fel nu pun mult zahar la dulciuri si am uitat sa scriu.

Am facut si michimausi colorati din oua, cum fac aproape in fiecare an, Carlos m-a ajutat (de fapt face prima lui baie pe masa mea de lucru).

Si, inca in lucru, minioni si alti monstruleti.

Biensure ca exceptand „pasca” restul au fost pohte si portii de papusi, un ou l-am spart, sa edem cu cate ajung la final.

rororo

Friptura din rasol alb de vita

Asta a inceput ca un experiment (daca nu imi iesea, nu era problema, Casi are dinti buni) si s-a finalizat bine, azi cred ca a fost ziua mea norocoasa.

Carnea este de calitate inferioara, pentru fripturi adica, eu pofteam la ceva gen roastbeef, slabe sanse sa fac la domiciliu din motive lesne de inteles, asa ca am incercat o imitatie care nu a iesit deloc palida.

Am luat un colt de rasol de la bulgaroaica, roz si foarte proaspat (cerusera unii inaintea mea carne proaspata de vita, inca nu s-au invatat minte).

Pe care l-am lasat la frigider sapte sau opt zile, intors, mirosit, verificat, aerisit, tot ce ii trebuie.

Azi i-am pus capat zilelor si pentru ca a iesit bine de tot (nu ma asteptam), va spun si cum. Intai i-am inchis toti porii in ghee amestecat cu ulei de maracine (imi place uleiul asta, se comporta bine la prajit, fac tot felul de amestecuri de test cu el). Si ghee si uleiul asta rezista bine la temperaturi, untul ala, normal, ca mai mult de gust.

Sigur ca puteti pune in ce ulei sau grasime doriti.

L-am sucit pe toate partile, bucata are cam 500 de grame si e scurta si groasa (porn).

Dupa care, in acelasi vas am dat carnea la cuptor (emotiile nu au incetat, ma candeam ca se lasa cam 4 minute de pund, dar una e la bucatoaie mare, alta la bucata mica, mi s-a parut putin 4 minute).

Asadar am lasat-o la cuptor la foc mic (cam 180 de grade) fix zece minute, am pipait-o dragastot si am zis ca e fic cum vreau. Asa ca i-am facut scufie si am lasat-o, nu e asa, la odihnit, vreun sfert de ora.

Nu imi place carnea de vita bine facuta, hai, la o carne de calitate, sa spunem ca inghit si un medium rare, treaca, asa ca am taiat capatul bucatii cu nedisimulata emotie.

O, da, pe toti arbitrii din iad, a fost ce trebuie (trebuia poate sa o las sa se odihneasca nitel mai mult de 15 minute).

In jiul ramas am pus nitel vin (roze sec) si am redus, sosul e banal de bun. Si m-am straduit sa tai cat mi-a iesit mie din manute de fin, pozele sunt de aproape, poate nu pare fin, dar este roz bombon si subtire.

Capatul l-am dat la schimb …

… pe o portie din mancarea Casandrei, supa de inima cu orez spart, bai, bune halelile ploadei, mereu ii fur, ma rog, fac schimb.

Concluzie: a iesit impecabil dupa maturare (nu am vrut sa o las mai mult de aproximativ o saptamana) si tinuta fix cat am zis eu. Sigur, gustul nu se compara cu al unei bucati de carne de calitate superioara, dar este o friptura cu care va puteti lejer prezenta in lume, sosul de unt si vin o completeaza perfect si o si visez maine, rece, intr-un sandwich cu unt si poate o adiere de mustar sau hrean.

rororo