Zemuri, crochete si ultraviolete

Debutul zilei (nu sunt imagini pas cu pas) l-am facut cu o zama din scaricica afumata cu cartoafe. Cum adica, adica am pus la presiune sa fiarba asa: zarzavat de ciorba (morcov, ceapa, pastarnac, telina, ardei), scaricica afumata, chimen si cimbrisor.

Cand au fost fierte am adaugat in zeama o mana de legume pasate din scurt (ceapa, dovlecel, albitura), frunze de telina. Strelicii sunt cu dedicatie pentru un anume domn Puiu.

Si la final am potrivit de sare, piper si tarhon scos din otet. Proaspat scos (asta ce or zice americanii, e nociv?).

Se poate drege in farfurie de acreala, iuteala, smantana … detaliul al variantei simple:

=========================

Biscuiti din branza cheddar cu chimen (ai mei sunt, de acum o sa le tot aduc modificari).

Reteta originala e de la Guvi, de aici:

http://www.culinar.ro/forum/continut/Retete-in-imagini/24923/Biscuiti-din-branza-Cheddar-cu-chimen/

Eu am preferat in loc de chimen sa pun piper si za’atar si merge. Asadar am folosit acest „cheddar” (care nu seamana deloc cu originalul, eu i-am crezut, ei m-au mintit).

Apoi am facut cum a zis Guvi (eu am avut cantitatile injumatatite, dar am mers per total pe ale ei).

Am amestecat totul.

Biluta mea a fost mai verde decat biluta ei 😀 Ca a fost cascavalul alb si za’atarul verde. Nu e bai, nu va speriati.

Am rulat doi salami din astia in folie si i-am bagat la congelator.

I-am feliat cam dupa jumatate de ora, sa zic.

Si i-am pus pe folie de copt.

Initial ma speriasem, cascavalul fiind mai putin ferm s-a cam intins paleasca, asa arata copti (se fac repede, nu stati de jocuri, filme, net, prostii).

Dar s-au desprins fiind calzi, acum i-am ascuns ca deja au venit vulturii dupa miros, dadui numai cate o bucata de caciula sa ramana si pentru maine sa vedem cum se comporta.

Un detaliu mai intunecos ca deja a apus soarele.

Concluzii: e de pastrat reteta neaparat in special pentru bufete, asta clar. Si cred ca merge cu branzeturi mai ferme si maturate, nu numai cu cheddar. Mulshumeshc guvi.

============

Am scos pastrama de vita. Este extraordinar gustul si textura dar … a tras cam multa sare, am folosit sare de salina, nu marina, tura doi o incerc cu din aia marina sau pun mai putina sare ca la gravlax. E nitel prea sarata. Dar e misto de tot, mai buna ca orice mezel.

==============

Labneh (daca nu se scrie asa scuze sunt in graba), adica iaurt gras de oaie si ghivolitza scurs de zer, cu ulei de masline si za’atar. Bun. Merge si cu diverse alte adaosuri (usturoi, menta, ierburi diverse).

Si gata momentan, hai ca e sfarsit de saptamana, ajunge, deci cum ar veni:

Anunțuri

Turkuaz – restaurant turcesc

Am revenit (de data asta si cu aparatul din dotare) la Turkuaz. Adica asta:

http://www.turkuazrestaurant.ro/home.html

Am fost prima oara cu niste prieteni, a doua cu altii asa ca am testat destul de multe feluri de mancare ca sa pot spune cu mana pe inimia: da nene, se mananca exact ca la Istambul.

Locatia este departe de noi, la intrarea in Herastrau, aia de la Pavilion H, restaurantul arata absolut normal, nimic spectaculos, turci la mese, destul de liber, mai ales in timpul saptamanii.

Chelnerii sunt unii din putinii pe care i-as putea cataloga la granita inspre ireprosabil, stiu ce servesc, atenti, cand a fost nitel aglomerat a venit mancarica putintel mai greu, dar nu exagerat.

Toaleta e bine facuta dar mai are si perioade in care nu functioneaza apa sau lipseste hartia, deh, nimic nu poate fi perfect, dar de principiu e ok.

Sa trecem la mancare, ca de asta am fost, nu?

Pe site e doar o parte din meniu asa ca incerc sa imi amintesc cam ce am luat in cele doua vizite. Sigur, meze, antreuri, cum le-o zice, toate bune, am testat branza turceasca, iaurt strecurat cu sau fara menta, hummus tot vreo doua modele, sarma, imam bayildi, zacusca iute, ficat de vita. Excelent imam bayildi.

Feluri, incerc sa imi amintesc dar nu retin denumirile in turca, a fost ceva kebab iute, vita cu un sos de iaurt si vinete, cotlete de miel, vita la gratar, un soi de mix grill, ceva carne tocata condimentata invelita in foitaj (nemaipomenita). Nu mai retin tot, o sa pun ceva poze, de retinut daca prindeti creveti, ca eu cand am fost nu aveau caci aduc numai proaspeti si nu multi. Rabat la calitatea mancarii nu am vazut sa se faca.

Si totul vine cu garnitura potrivita. Acum daca vreti snitel cu cartofi prajiti musai in local turcesc, sau friptura cu aceeasi, precis va rezolva bucatarul ceva.

Cateva fotografii (pana sa fac la meze disparusera de pe masa, scuze 😀 ).

Deserturile au fost prima data din partea casei (caci eram cu niste cunoscuti ai unui asociat bag seama) a doua oara nu, specifice, niste taitei umpluti cu branza si insiropati si baclavale. Cu fistic-fistic, bune, dulci, ca la ei acasa.

A doua oara nu ne-au mai adus nici servetelele umede fara sa cerem 🙂

Bautura e destul de scumpa, prima oara am luat vin, a doua oara bere, dar oricum am dat-o pretul final a fost tot in jur de un milion (vechi) de om. Nu e foarte ieftin dar mancarea chiar merita deranjul, chiar si pe vreme de criza, macar din cand in cand.

Asa ca seara am incheiat-o intr-o bomba excelenta a carei locatie nu o sa o dezvalui daca nu o stiti, unde e berea 3.5 lei 🙂

Asa ca dupa o masa excelenta, o vodka de incheiere si o plimbare lunga prin nameti (ca am pierdut ultimul metrou si am pornit ca mos craciun pe sub fulgi, ca ningea ca naiba), pot spune ca e o carciuma care merita, numai sa nu va inghesuiti sa nu mai gasim locuri, da?

hard rock aleluia

Porcul si stridia

Am salvat cu greu de la executia silita a unor snitele (ca toate snitelele) o bucata de cotlet de porc. Proaspat decongelata. Si cum aveam chef de ceva simplu, dar ca la aia cu ochii mici, natia aia mare si galbena ca tramvaiele de pe vremuri, am facut doua portioare de purcel (sau porc) cu sos de stridii. Care sos se gaseste de cumparat gata amestecat de ei asa ca daca nu il gasiti puteti face porcul altfel, exclus toba sau caltabos sin bucata aia scapata de teroare.

Asadar, porcul si sosul in chestiune le-am acompaniat cu ceapa si usturoi, plus ceva amidon.

Hacuit porcul fasii, tavalit prin amidon (alimentar fin, da?) si apoi taiate dupa cum vedeti si celelalte (nu si sticla, pe aia am deschis-o elegant). Plus un ardei ca am cautat si nu mai erau ardei grasi si am taiat unul slab de iute.

Conform celor vazute de mine pe la diversi chinezi, pe ecran sau ba, am pus toate sa se faca in ulei (de floare baetzi). La foc iute.

E s’apai cand s-au rumenit ele, pac, cu sosul in cap, plus ceva apa (nu multa, sa nu se arda amidonul).

Si cand s-a ingrosat sosul, cum arata el pe la carciumile tinute de chinezii astia care s-au raspandit prin lume ca sarea in bucate de a iesit o saramura, e gata.

Si cum va spuneam au iesit doua portii, a boierului, cu taiteii alaturea …

… si a bucatarului trantita asa, mancarea peste taitei, ca sa nu ocupam spatiu prea mult in spatiul restrans de la computator.

Cum ar spune cineva surprins cu ani in urma de o camera de luat vederi, „deci da, slayer”, eu o tin cu hard roc aleluia ca tare bune is chestiunile astea simple. Sunt cam minuturi, oare intra la fastfood?

Alt ghiveci

Ia belea de nesansa, e iarna si ne dam in barci cu legumele. Pai daca sunt, de ce nu. Si nu am folosit marfa expirata, desi legumele erau prin casa, unii mai tinem si legume in zona fara sa iesim zilnic la cumparaturi, aviz carcotasilor.

Dar pot sa spun ca e un ghiveci din ce am avut. Amu’ pe dovlecel nu e trecut termenul de garantie, dracu’ stie de cand o fi cules, ambalat, transportat, stat in piata si fo’ doo zile prin frigider, ptiu drace. Mai bine imi faceam zeama cu vegeta, ma risc. Dovlecelul are salmonela d’aia, sau gripa? E, ma rog, astea le adunai eu (si merge rece de pe balcon de zbarnaie).

Binenteles ca am pus intai niste ulei de masline (ala expira?) pe fundul vasului ala de l-am considerat de cuviinta (mi se pare ca atat teflonul cat si diverse derivate din metale ignobile sunt toxice, o sa mor). Si i-am trantit straturi de: cartofi, ceapa, dovlecei, ceapa rosie (era taiata de ieri in frigider, o sa fac fo boala noua si grava?), morcovi, o mana de orez (era un basmati prea putin pentru a face ceva cu el, prea dragut pentru a fi dat la pasari, ca daca nu se mai gainatau si mureau pe urma venea gripa vrabiarina sau gugustiucina, prefer sa risc eu, nu omorati natura, salvati campiile de maci si pestii de acvariu) …

… si in plus am riscat si am scos din congelator niste ardei gras, am pus si din cel iute, un rest de broccoli uitat intr-o punguta (doamne, iarta-mi mancarea asta, ca n-am stiut ce fac, de maine ma duc prin nameti la supermarket sa verific data de expirare a produsului congelat, ca nu e hibernatus sa reziste zeci, sute sau mii de ani).

Pentru cei care nu au rabdare sa citeasca punem poze, nu va stresati cei grabiti.

Asadar am facut un sos cu bulion, patrunjel uscat, sare cat pentru toata combinatia si piper si mai si. Ca sa ma asigur ca nu o mancam decat cativa, am pus si iutica, vorba patiserului sau a brutarului, cat cuprinde.

Am completat cu apa (de la chiuveta, cica is viermi in ea, a zis si la tv, deci vai de mine nu mai e de post, o sa mor in cazanu’ lu belzebut) si am mai stropit cu ulei. De masline. Bun. Stiu, altii mor de foame si eu pun pe niste resturi mizerabile de legume asa ceva. of of mai mai.

Am uitat-o in cuptor verificand din cand in cand daca nu am uitat-o, adica sa fie si rumena si cu zeama. V-as spune la reteta precisa de mai sus cat timp la cate grade celsius sau ce grade mai sunt, locotenent, d’astea, dar sunt in neantul nestiintei. Cuptorul meu nu are nicaieri ceva pe care sa scrie asa ceva, are numai niste butoane si trebuie aprins cu aprinzatoru’, chibritu’ sau bricheta.

Io il intrebai, cate grade ai bah, da tace malc. E, ma rog, a iesit asta:

Ha! Cum scriu mai mult de 200gr de nujce sau 300 de nujce la 200 de grade sub gril marca panamea cum se blocheaza worpressu, norocul meu ca exista nejte chestii de le zice save.

Bon, de final o sectiune mancata cu maslina pusa la impresie, ce a ramas s-a halit cu lingura din oala, asta e, nu ne-am plimbat toti pe la scoala de bune maniere, ce burpu’ nostru.

Maslina e menita a impresiona, nu credeti ca e acolo de decor.

Stiu ca am zis ca ajunge, mai am o reteta si mai complicata, dar i-e sa nu imi dispara tot ce am scris, pun numai poza, nu va speriati, e greu de facut, mai ales de copii peste 60 de ani.

In speranta paranoilor reduse (desi induse de media) va urez hard roc aleluia.