Caldura mare

Uite as aimi place viata pe la 6 dimineata, atunci pornesc oalele si am facut numai chestii care se pot manca si reci. Gen, ghiveci.

Pe foarte scurt, am pus in oala batraneasca straturi si pe masura ce curatam si taiam, adaugam legumele. Straturi de legume peste niste pulpe de pui, adica, se si vede, dar incerc sa le nominalizez: ceapa, usturoi, fasole verde, dovlecel, cartof, mazare, morcov, ardei copt, marar, putin vin si rosii pasate. Cu capac de face pac, apoi scazut nitel la cuptor la foc mare. Aerul conditionat isi facea treaba duduind in timpul asta.

Ia sa vedem ce am mai pozat in viteza (ca nu tin geamul mult deschis, afara se moare de cald). Scuze pentru pozele repezite si nasoale.

O omleta cu parmezan si Chorico – asta e un fel de chorizo mai usurel asa.

Am primit o salata de cartofi si am pus-o langa niste chiftele absolut delicioase. Cand nu ai chef de prajit asa ceva, faceti ca Dana: luati de la Angst. Eu le-am luat de la cel din Mega Image-ul de langa farmacia Tei din Ressu ca acolo am avut treaba. Pur si simplu mi-au facut cu ochiul. Surpriza vietii, exceptional de bune.

Zeama saptamanala e o supa de aripioare. Stiu, pacat de ele, dar le-am dezghetat pentru ca nu-s atenta la ce am scris pe pungi, am crezut ca e carne de pasare, pulpe, diverse, cucu, erau aripioare. Bun si asa. Simpla, toate alea fierte pe viteza mare si aleluia.

De pofta nitel porumb aproximativ mexican (cu Aioli si parmezan, deci asa, doar ca idee mexican).

Si de prin geam, cu scuzele vietii ca nu sunt atenta sa fac poze misto. Pui de vrabie (sunt multi, pe un prostalau l-am salvat de pe asfalt dar nu a trait saracul), multe petunii si recolta de rosii 😀

Si gata ca asta nu e vreme de facut mancare. E de mers la mare. Departare.

Bunatati

E, daca nu mai deschid blogul o saptamana, ce sa vezi, s-a schimbat iar wordpress, nu pot sa vorbesc urat dar am niste vorbe „dulci” pentru astia care schimba rafturi, formate si aplicatii.

Ma rog, sa vedem daca imi iese de o postare. Din motive bine intemeiate intru rar, asa ca inghesui toate amintirile si incep cu ce am facut cand am serbat-o pe prietena Adriana. Ne-am destrabalat nitel (ne-am detoxifiat apoi cu dovlecioi).

Am avut mai intai un mic aperitiv, apoi gratare si un pui mic la cuptor. O sa radeti dar cam toate bunatatile sunt gasite la cutia milei, inclusiv branzeturile.

Am marinat pulpe dezosate, puisorul (cu diverse dar la absolut totul am pus usturoi din belsug). Si pentru a nu petrece mult timp departe de prieteni am facut aripioarele si pulpele „sous vide”. Glumesc, nu am scula din aia imersibila, efectiv carnea pusa in condimente, usturoi, bere, am sigilat-o intr-o punga cu fermoar si am tinut-o in apa la foc mic sa fie patrunsa. Focul tinut mic sau stins si iar aprins pana sa apuce sa dea in clocot, am imitat un sous vide a la moi asa 😀 Desi nu poti controla exact temperatura, experimentul a reusit.

Am pus ce era de pus pe gratar, am avut si painici proaspete facute de Elena (nu stiu sa ii dau tag la blog dar stiti voi despre care Elena e vorba).

• 

• 

• 

Si sarbatorita noastra.

Pentru ca nu am rabdare si chef de tampeniile wordpress o sa inghesui ce am mai gatit sa ne tina o saptamana, zama si ghiveci bazate pe un mare dovlecioi. Iaca pozele, promit ca intr-o data ulterioara o sa imi fac rabdare, dar deja ma enerveaza (mai ales c anu stiu ce format sa aleg, trebuie sa vad cum se posteaza).

Din categoria nu e pasare ca pestele, Benji al meu are un musafir, Luna. Care Luna este tot baiat dar probabil ca e gay dupa nume, nu stim, nu am riscat sa incerc sa imprietenesc doi pesti luptatori.

De frumos, e frumos ca Benji.

• 

• 

Ia sa vedem ce a iesit cu postarea asta ca eu am ametit.

Ghiveci cu de toate

O sa va plictiseasca ingrozitor reteta asta, asa ca o sa incerc sa o scriu pe scurt. Pentru mine a fost terapie, relaxare, de aia am muncit-o, fireste ca puteti pune totul gramada si da la cuptor la foc mic. Foc mic asigurat oricum de Engie care isi bate joc de gaze.

Oricum, e foarte bun si asa si in varianta lenesului. Sper sa aveti rabdarea cuvenita.

Am folosit urmatoarele: carne de porc (pulpa), ceapa galbena si verde, usturoi, ardei gras si rosu si galben, ardei kapia, morcov, cartof, mazare, fasole verde, rosii, o conserva de rosii cu verdeturi, dovlecel, conopida,cateva frunze de vita de vie si putin vin alb sec.

De acum in colo incerc sa scurtez etapele: am inabusit intai carnea, ceapa, ardeiul gras galben si usturoiul, am stins cu vin.

Am adaugat si morcovii la sos si am lasat sa mai scada. Intre timp am copt ardeiul gras rosu si pe cel kapia. Separat am dat in clocot si mazarea si fasolea verde (ca sa nu le adaug reci peste cele calde).

Am pus cartofii si am acoperit cu apa calda. Ca sa nu mai folosesc apa si oale in plus, am pus o rosie sa se opareasca in aburii mancarii (ca sa o pot decoji dupa aceea).

Ardeii copti i-am lasat cu sare sub un capac, apoi i-am decojit, taiat si adaugat cu tot cu zeama care a iesit din ei direct in mancare.

Rosia tocata si o cutie de rosii cu ierburi le-am pus la fiert separat.

In oala am adaugat ultimele legumele care fierb cel mai repede, dovlecel si conopida. Cand au fost aproape gata am pus si rosiile clocotite, am acoperit cu frunze de vita de vie (mi se pare ca dau o aroma misto, poate doar mi se pare, nu stiu, oricum le mananc).

Am dat la cuptor pana a scazut zeama si s-au rumenit frunzele.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-am pus o portie sa gust cu niste telemea pe deasupra. Ca dupa ce s-a racit am tot gustat jumatate de oala. Si da, puteti face si fara carne.

Oricum am tot ars-o pe necarnoase, am facut si un bors de cartofi acrit cu bors de baut cu leustean de la Danila, imi place mult borsul ala. (nu e reclama)

Si va mai arat pe scurt ce am comis ca am devalizat cutia milei, am gasit o droaie (in poza sunt inclusiv rosiile folosite la ghiveci). Porumbul e inca scump, adica 1.49 ron, dar am avut pofta. De porumb mexican aveam eu pofta si am facut aproape mexican, cu Almette in loc de maioneza, telemea si putina boia dulce in loc de fulgi de ardei iute.

Carnatii aia sunt misto (la 30% reducere mai ales).

 

 

De final niste flori din gradina, am alfat ca acel copacel care face ceva asemanator cu murele se cheama floare cameleon si, ce sa vezi, lamaiul ala de cinci lei s-a umplut de flori. Plus cea mai floare intre flori, Casandra.

Ghiveci de legume

De fapt sunt doua ghivece diferite, ce e misto e combinatia, aia da, cum si cu ce (poze, ploaie, schela, dar merg).

Bineinteles ca am facut si ceva cu carne, ca nu toti baga fibra nemusculara pe esofag in vale, anume, lasagna, standard, clasica, nu am ce reteta sa va dau, am pus cam mult sos alb, in rest nimic spectaculos (am pus in doua caserole, una congelata, pentru zile albastre).

Despre ghiveciul numarul unu, ce sa va spun decat ca a iesit nemaipomenit de aromat pentru ca am avut legume din gradina, bio, primite in dar.

Neavand caldura, cam totul fac la cuptor, ca tot merge, e singura sursa de calorie in ambele sensuri. Inclusiv supele le fac in continuare la cuptor, azi abia daca se verifica instalatia, sa vedem.

Asa ca am pus totul in cratita batraneasca si, la cuptor. Adica un amestec de multe legume, ardei, fasole, mazare, cartofi, ceapa, rosii, usturoi, dovlecei, telina (frunze maruntite), morcov, broccoli, nici nu mai tin minte ce mai era pe acolo, de toate, adunare generala, cum zice o doamna.

Au zacut la foc mic, dar asta nu-i nimic (sunt consolat de mic), combinatia e nemaipomenita, pe hummus rece pus ghiveci cald, ulei crud de masline, presarata niste paprica (ma rog, ceva putin iute). Bestial.

Varianta B a fost fara chestii rosii, doar ceapa, morcov, fasole galbena, telina, cartof, dovlecel, ceva mai mult usturoi, ulei de masline si, in loc de frunze de telina, busuioc. Ulei de masline si nitica apa si pac, la cuptor.

Am incercat cu varianta be fasole batuta. Sincer, combinatia de ghiveci cu hummus ramane geniala, e buna si asta, dar cu hummus si ulei crud, obladi oblada.

Nu stiu ce va urma dar presimt o ciorba de potroace si, logic, la logica mea de schela, pilaf.

rororo