Pasta alla panna, prosciutto e piselli

Am scris asa la chichi, e o reteta oarecum populara prin unele zone ale Italiei, fireste ca nu m-am obosit sa caut cum se face originalul, am facut o „cinciminutã” si o sa va zic si voua cum.

Slide12

Cat timp au fiert pastele (nu e musai sa faceti cu spaghete, eu parca am avut chef de alergat

 

chestii prin farfurie), am pus intr-o tigaie unt, smantana grasa, o cutiuta de mazare fina (din aia mica, mica, cea mai mica) si cateva felii de sunca. Am pus si un polonic de supa si am alsat pur si simplu sa se lege sosul, cand sunt gata pastele se arunca in sos si se mai lasa nitel impreuna si aia e. Sapati.
Slide13

Pe deasupra am ras niste pecorino, e misto mancarea asta, mie imi place.

Ne-am prostit nitel si cu niste paine cu unt si ridichi.

Această prezentare necesită JavaScript.

In cazul in care va era dor de cacaricius obsedatus, iaca, i-a crescut un papuc in fund.

Slide8

rororo

Anunțuri

Soare crud …

… in liliac,

Zbor subtire de gandac.

E soare, soare din ala misto, care arde, dar nu te omoara, nu inca, a inflorit tot orasul, ce mai.

 

Primăvară, din ce rai

Nevisat de pământeni

Vii cu mândrul tău alai

Peste crânguri şi poieni?

Pogorâtă pe pământ

În mătăsuri lungi de vânt,

Laşi în urmă, pe câmpii,

Galbeni vii

De păpădii,

Bălţi albastre şi-nsorite

De omăt topit abia,

Şi pe dealuri mucezite

Arături de catifea.

Mester Toparceanu 🙂

Si daca tot ies misto pozele la soare, sa va arat ce am comis. Niste minunate paste cu legume (morcov, salota,  ardei, leurda). Foarte de post daca nu le tragi in cap niste branza maturata romaneasca, din aia care ar face parmezanul sa se ascunda rusinat.

Slide23Slide24

 

Din seria La Varice, ca la cantina, nesanatos, de nepost, cu carbohidrati si afumaciuni. Cum se manca pe vremuri cand carubu si quinoa nu devenisera parte din cele o mie de porunci ale alimentatiei, cand goji crestea pe gard si il mancau caprele, pe vremea cand stirul se dadea la porci si pestii nu se stie de contineau elementul cu numar atomic 80. Howgh.

 

Din seria, cainele meu mananca mai sanatos decat ai vostri, am renuntat la orez sau paste la mancarea saptamanala, muulte legume, inclusiv stevie si leurda, vita si inima de vita.

Slide25Slide26

 

Si din seria, nii ce chefuri am avut, inclusiv sa mazgalesc cosul in care tin actele. Mazgaleala cu iz estival, restul, culori, culori si iar culori.

Slide18Slide19Slide27

Şi porneşti departe-n sus

După iarna ce s-a dus,

După trena-i de ninsori

Aşternută pe colini…

Drumuri nalte de cocori,

Călăuzii cei străini,

Îţi îndreaptă an cu an

Pasul tainic şi te mint

Spre ţinutul diafan

Al câmpiilor de-argint.

Iar acolo te opreşti

Şi doar pasul tău uşor,

În omăt strălucitor,

Lasă urme viorii

De conduri împărăteşti

Peste albele stihii…

Primăvară, unde eşti?

 

sursa versuri

rororo

Green fish & Chips

Unii o sa spuie ca e urat, nu e urat deloc, e putintel verde. Oricum initial voiam sa fac o prajitura verde, dar am luat un spanac care era deja cu sos (de fapt niste amidon si smantana in el), plus ca intre timp imi venise de peste si usturoi, dar si de spanac cu usturoi si de niste cartofi prajiti si … a iesit asta.

slide17

Mai intai am facut spanacul, puteti considera ca de la zero, cu smantana si amidonul vietii, ce am mai pus in plus, niste condimente indiene (un masala mix) si, fireste, usturoi. Am pasat fin si am lasat sa se raceasca.

Pestele, cod de felul sau, cica de Alaska, era deja filetat, deci l-am trecut prin faina. Si apoi prin amestec facut din ou, faina si piure de spanac. Si l-am prajit.

slide18

Verde, verde. Bun? Bun.
slide19

Imi stricasem cheful cu niste pizza luata congelata, bai, mereu zic ca nu mai iau, ma jur pe rosu, pe grena, pe mustata cainelui, tot ma mananca. Gata, e ultima data, nu mai iau, e naspa (asta cica e din saptamana mexicana de la Lidl).

slide22

 

Si ca sa ne mentinem verzi, iaca si niste paste (trottole care au si spanac in tricolorul lor) cu broccoli si sos cremos facut din branza cu mucegai (Saint Augur) topita in frisca lichida. Si cu nitel unt. A, da. Si putin parmezan.

slide23slide24

 

De prin oras, bai, mereu  imi place in weekend sa ajung prin zona Pipera, e efectiv imagine de „ghost town”, ce mai puteti observa, daca in poze e soare, in timpul zilelor de la finalul saptamanii vremea s-a jucat cu ploaie, lapovita si ceata, e foarte capricioasa.

Am scos si o castana la adoptat si mi-am rupt pingelele masinii in zone rezidentiale bucurestene, foarte multa lipsa de bun simt in multe zone noi, jaf, varza, drumurile sunt praf, cai de acces infime, inguste, pericol social multe zone noi.

 

Nu uitati sa dati pe poze pentru slide show, in cazul in care va intereseaza, fireste.

 

rororo

Pui cu paste si masline

Va pocneste vreodata un amalgan de chefuri nedefinite, zise si pofte, vorba aia, as manca ceva bun, dar nu stiu ce. Pe mine da, stimuli vizuali m-au dus cu gandul la vremuri indepartate in care duceam la reparat Alfa Romeo pe nouazecistul Deal Negru, pe polei si fara frane, iar in asteptarea miracolelor mecanicilor valceni mancam o chestie ca o tocanita cu multa ceapa, felii de carnati sau bucati de carne, mult sos si niste paste inotand pe acolo. Gandul la ceapa multa ma duce la Bacau si a sa mancare rece, febletea mea descoperita pe meleaguri moldave. Iar ce am in frigider, iaca naste asta:

slide7

 

Cum am impacat eu chefurile si amintirile? Pai am fript fasiile de pui separat, ca fierte mult in sos is face, in craticioara am pus ceapa la foc mic,  cu vin din cand in cand (nu vin eu,vin in mancare), ca la mancarea rece, totul stins cu un borcan de sos de paste ratacit (altfel puneam doar suc de rosii), usturoi, imprietenite la gramada cu puiul si niset marar. Comfort food, da.

Am mai comis ceva. Greco-dac, paleo, dukan, rina daca scoatem pita, conform invatamintelor doamnei guru Bi(r)lic foarte sanatoasa (dupa dumneaei slanina este la fel de sanatoasa precum uleiul de masline), asadar o mancare completa si foarte trendy, cozy, cu o delicata aroma de ai si un iz de mediterana amintind de concedii, aceasta este pomana porcului cu … masline.

 

 

 

Am si desenat, de dragul unor sinapse fumegande, am incheiat si proiectul „bufnitz pe cutie lemn”/


Drumurile prin orasul gri au fost multe, poze mai putine, insa e de remarcat tipul  super tare, cel cu masina galbena, m-a chinuit prin centru dar l-am pozat la fix, nu se vede da’ va zic eu, pe stanga spate e pe pana totala si cu toate astea omu’ depasea pe contrasens 🙂)) Si da, nu avea nici luneta nici un geam lateral, niste plastice cu scotch.

 

De maien orasul va fi liber (oare?) incepe mini-concediul de ziua nationala. Abia astept sa vad beculetele pe intai.

rororo