Canon Ixus vs ciorba de salata

M-am apucat sa fac si sa pozez ciorba de salata a la mama mea. Prima parte a mers bine, ciorba a iesit fix cum mi-o amintesc de pe vremuri.

Am inabusit zarzavat, apoi salata, am pus apa si o mana de orez, am lasat sa fiarba.

Am acrit cu zeama de lamaie, am pus leustean si am facut o omleta care s-a umflat de mi-a ridicat capacul de la craticioara, toate bune si frumoase, standard.

Pana la momentul in care am facut poza farfuriei in care am pus si iaurt, ceasul rau, pisica 13, am scapat aparatul in ciorba fierbinte, asa, cu incredere.

Eu am fixuri, nu imi place sa fac poze cu telefonul (nici sa vorbesc la telefon), prietenii vechi stiu ca plang si imi trebuie instant alt aparat ca altfel fac o criza de nervi. Eram si in plin proces de fotografiere a unor minunati dovlecei in aluat de bere …

(pe scurt, dovleceii dati prin faina apoi prin aluat ca de clatite, cu ou si faina, dar subtiat cu bere foarte rece).

Atunci am incercat din nou aparatul uscat si sters cat am putut de bine si, logic, cucu, a facut vreo 20 de poze in ceata si doar una vag in ceata. Am crezut ca mor.

Dar pentru ca a trebuit sa ma indepartez de relaxarea de la cratita si sa prestez in campul muncii, vreo doua zile nu l-am folosit, am incercat timid sa fac poze la o tocanita de ciuperci. Simpla, cu ceapa, usturoi si ardei, inabusite, apoi cu rosii tocate, vin, ciuperci si marar.

Functioneaza bietul Ixux, Canon rulz. Mai da rateuri parca, se screme asa, prin interior, dar mai respira.

Asa ca va mai arat ce am avut la pachetel (burger de Angus, foarte bun si polonez la gratar in sandwich – asta suna tare de tot, cu polonezul la gratar).

Ai cateva chestii de prin magazine care mi-au placut. Pere Kaizer (de la mega), luate dupa ce s-au tuflit, mi-a fost mila de ele, arata foarte rau dar sunt infiorator de bune, parca sunt alea de le culegeam din pom de la Eforie; pepenele de la Lidl, cred ca e import Grecia, iarasi, neasteptat de bun; Bougatsa congelata, doar sa o coci si sa o dai cu zahar si scortisoara (incluse in pachet), la fel, chiar daca e un semipreparat, foarte misto la gust.

Si ciresele de la Lidl, 8 lei si ceva kilul au fost bune. Anul trecut nu am nimerit nici macar odata pepene sau cirese comestibile la retaileri.

De final o poza cu prima petunie, cu atata ploaie s-au incapatanat sa nu iasa deloc. Deci cu greu dar respira totusi, Ave Ixus.

Tort diplomat – din nou

Am mai scris reteta, dar acum, desi e bezna, am reusit sa pozez cativa pasi si reiau.

Ne intereseaza crema, caci blatul, piscoturile, ce punem c apostament e neinteresant, eu am avut niste foi de la Boromir, de exemplu.

Mai intai punem pe foc la bain marie trei oua mari amestecate cu 150 grame de zahar si arome (au am pus interiorul unei pastai de vanilie). Amestecam constant, vasul nu trebuie sa atinga apa de dedesubt. Asta e de fapt partea cea mai neplacuta a retetei, ca amesteci pana te plictisesti si crema se ingroasa, zaharul se topeste, ati prins ideea.

In timp ce amestecam asa, in viteza, punem la hidratat un pliculet si jumatate de gelatina. In apa rece.

Dupa nu stiu cate tigari fumate, dupa ce crema s-a legat si imbraca peretii vasului sau o lingura cu care verificam (desi se vede cu ochiul liber cand e gata), o lasam sa se tempereze putin ca sa putem incorpora gelatina hidratata.

Pana se racoreste, batem 400ml de smantana pentru frisca (30% grasime).

Incorporam in amestecul de oua (in care am pus si coji de portocala confiate, ca era sa uit) gelatina si amestecam bine, bine, sa se dizolve complet.

Fireste ca inainte de toate am taiat bucatele si am lasat la scurs fructele pe care vrem sa le punem in crema diplomat. Eu am pu sananas si mandarine.

Ultima chestie e sa aducem impreuna totul amestecand rapid, crema de ou cu gelatina, frisca, fructele. Amestecam bine.

Punem crema peste ce vrem noi si in ce forma dorim, eu am pus intr-o tava intre doua blaturi insiropate cu sucul de la compot si esenta de portocale. Se da, fireste, la rece si cam intr-o ora e gata. Dar e mai bun a doua zi, cred eu.

Pentru ca am amestecat ca o nebuna, am cam zapacit mandarinele. Dar noua nu ne pasa.

Eee, dar ce te faci cand raman doua foi si nu vrei sa le arunci? O prajiturica mai mica. NeNe i-am zis (NN – No Name).

Intre blaturi am pus urmatoarele straturi: primul, mascarpone plus crema de speculoos, al doilea, gem de caise acrisor, al treilea, o crema de vanilie pe care o aveam in plus prin casa, ma iertati, nue from scratch, e form Dr Oetker. Tot nu ne pasa.

Noua ne-a placut.

Si de final niste cumparaciuni. Am gasit la cutia milei la Kaufland niste felii de ceafa marinate in ierburi cu usturoi, excelenta. Am luat placinta cu carne de vita de la Lidl, decenta. S-au gasit cirese cu 10 lei kilogramul. Deci nu mi-am vandut un rinichi. Excelente.

Pe asta din poza cu doi frati de-ai lui l-am gasit la cutia milei in Lidl. Forta fie cu voi.

Supa-crema de legume coapte

S-au schimbat anotimpuri, am facut poze, nu mai facusem de mult reteta asta, deci, de ce sa nu o bagam iar la jurnal.

Am pus in tava legumele din imagine pe care nu le mai enumar, le-am stropit doar cu ulei de masline, presarat cu sare si le-am dat la cuptor pana s-au rumenit (mai mult pe fund).

Legumele coapte si un cartof, acoperite toate cu apa, le-am fiert bine.

Le-am facut praf cu mixerul vertical, apoi am dat supa prin sita, oricat as vrea, parca nu imi place doar data la blender. Stiu ca nu e mare reteta dar am poze, na 🙂

Cum e in reclamele alea la teleshop: adar stati! asta nu e tot!

O colectie de realizari ale mele sau ale altora, teste, degustari, in ordine (daca vreti sa vedeti pozele mari, stiti voi, dati pe ele):
– sandwich cu chifla (o parte din cea care se vede si in supa-crema), mustar, kaizer, rosie, ceapa;
– icre rosii de la cutia milei;
– iahnie de fasole cu kaizer (in prima poza il testasem, sa nu cumva sa nu fie bun);
– mucenici muntenesti si moldovenesti livrati la botul iepei de prietena Elena;
– pomana de sambata mortilor, tot de la ea;
– chifla vedeta in mai multe poze;
– napi plantati in gradina;
– o cumparaciune importanta: butoiase cu crema de rom, sunt extraordinar de bune.

Si, ei bine, starea vremii. Intre prima poza si urmatoarele e diferenta de o zi.

Pasta e fagioli

Am reusit sa o pun si de o reteta, aveam de mult pofta de chestia asta, am facut-o de mult, azi a fost soare (cu dinti), chef si, pe langa multe alte balarii pozate, am si, totusi, ceva inchegat. Fasole cu macaroane.

Sigur ca este varianta mea dar pot sa pun pariu ca in vreun colt de Italie exista vreo „mamma” care o face ca mine.

Am folosit ceapa, ardei, morcov si carnat, toate inabusite in putin ulei (de masline, daca tot e furata de la ei ideea).

Am stins totul cu vin si am lasat sa fiarba (timp in care am pus la fiert niste paste scurte, cele mai des folosite sunt ditalini, dar nu am avut).

In minunatul sos obtinut am pus pastele fierte pe jumatate, fasole gata fiarta, pasta de rosii, putin cimbrisor.

Am adaugat si apa, pastele vor bea din sosul format, deci daca vreti varianta mai zemoasa, puneti mai multa apa/supa.

Dupa ce am stins focul am lasat-o nitel in pace. Italienii pun si parmezan peste chestia asta, mie nu mi-a trebuit decat asa, ca atare.

Am comis si altele si incerc sa scurtez, ca vad ca iar se joaca wordpress cu nervii mei. Am facut sarmale, sarmalute, o minunata ciorba de porc cu legume si zeama de varza, ciuperca umpluta cu cascaval afumat, usturoi si smantana, clatite (cu urda si dulceata ale mele), plus, minunea minunilor, cartofi prajiti. Rara avis.

O sa radeti, dar imi fac asa de rar aceasta combinatie dumnezeiasca, incat simt nevoia sa o imortalizez neaparat. Cartofi prajiti, ou, branza.

Sa va mai arat ceva misto, pentru lenesi, e o cumparaciune: fasole batuta la conserva cu sos atasat. Mie mi-a placut enorm. Plus o poza cu un hot dog. Si vrabii.

Dog tax si v-am pupat.