Nu e post de reclama, chiar mi-am cumparat pe banii genitoarei o noua kukta, oala cu presiune, de la Tefal. Si primul lucru pe care l-am facut, a fost un ghiveci.
Poza cu oala cu presiune e de pe net, daca o vedeti, nu ezitati, elementele de siguranta, garnitura si otelul inoxidabil din care e facuta sunt foarte misto. Singurul minus de pana acum e ca e foarte grea (otelul ala cred ca e anti rachete, anti-tanc).
Am facut mai multe, nu doar ghiveciul, el a fost primul test si, ca sa nu iasa o fiertura, am facut ceea ce numesc eu „ghiveci in ulei”. Adica am prajit o mare parte din legume, ceapa am pus deshidratata (de lene si pentru ca imi place), toate straturi, sare, piper, verdeata, nitica boia.
Legume, ca la orice ghiveci va place voua, nu insist, eu am pus din astea de sezon, nitica vanata, plus cartofi, dovlecei, kapia, diverse. Si nitica varza. 15 minute la presiune si gata, Excelent.
Am mai facut si tocanita cu carne tocata de vita, trasa nitel in ulei, la fel, cartof, dovlecel, putin Ajvar, presiune, 15 minute, pac.
Fireste, oul e tot eco-bio de la tara 😀
A urmat o supa-crema de legume, zece minute, apoi pasate cu putina smantana si cu crutoane trase la tigaie.
Misto e si sita, cand fierbi oase sau carne, se strange „spuma” pe sita care se curata foarte usor. Asa ca pentru mancarea de cartofi cu garf afumat si pentru zeama de pasare (de tara) cu dovlecei, tot kukta a fredonat, nitel mai mult, cam 20 – 30 de minute.
Si, ei da, Casandrei, fireste, tot la oala, inima de vitel, zece minute, legumele, inca vreo cinci, quinoa (e, v-am spart cu asta?) pusa si apoi stins focul dupa primul clocot.
Ce s-a facut la tigaie si nu are legatura cu noua kukta, carnita ca la garnita si placinte cu branza (mama si matusa, nu eu, dar trebuie sa pozam, nu?)
De final, poza cu IOR-ul napadit de ape. Parcul nostru de cartier. Cat o mai exista, deja multe din pozele mele tind sa devina de arhiva, sper sa nu i se puna pata si pe parcul asta vreunui shpagoitza.
rororo
Aphex 