Ciorba de pui cu zdrente de ou si dovlecei

E, da, stiu, reteta de ciorba, nu e reteta, plus ca la final m-am jucat cu o idee data de un amic, plus poze, normal, bagam la jurnal.

Fireste ca avem si altele, s-au facut in perioade diferite dar cum e bezna si ploaie de cateva zile, am inceput sa fac pozele in „atelier”, cineva a ras de niste surubelnite, nici prin minte nu mi-a trecut sa fac ordine pe masa, asa ca au iesit niste poze cel putin haioase, dupa care am pus inadins intr-o poza ce e pe masa, e un mediu dinamic, sa zic asa.

Incep cu altele, am gasit un rest de foietaj cand scoteam niste legume din congelator, am pus pe el doar parmezan si sare si l-am rasucit si gata.

Din categoria altele, am fost la mecanici, pe care nu i-am gasit, asa ca ce era sa fac, am intrat in Lidl, asta este categoria alte semipreparate. Ma jur pe rosu ca parca si astea s-au stricat, erau pachetele cu porc, numai zgarciuri, gust canci, noroc a fost cu niste pasta de curry, bagata in sos, pachetelele cam naspa. Tot Lodl pare ca s-a stricat si spre deosebire de alte magazine mari, s-a scumpit.

Revenind la ciorba noastra, am inceput cum fac mai nou, cu cele trebuincioase la cuptor, nu numai ca iese mai buna dracia, mai limpede zeama, dar nici nu mai stai sa amesteci la legume, nu e necesar sa aduni spuma plus ca te poti uita la Miss Marple, da?

Cand s-au copt cele din tava le-am pus la fiert in oala cu restul buruienilor, anume, frunze multe de telina, cozi de patrunjel, jumatate de punga de amestec congelat de legume diverse, vreo patru dovlecei, un cartof si, la final, cu o frumoasa rosie decojita si taiata cuburi.

Iar la finalul finalurilor, am pus trei oua batute, proaspat primite la usa, pentru ca pot si pentru ca merit.

Puiul l-am dezosat si l-am cubulit si pe el si varianta initiala a fost cea din poza unu. Care a fost de degustare inainte sa o dreg cu niste smantana si otet, vara asta chiar am acrit ciorbele daca nu au fost inca temperaturi prea inalte.

E, acum o vombinatie pe care as patenta-o, asa de buna a iesit. Am luat din supa de pui cu legume, am amestecat cu iaurt, marar, cubulete de ardei copt si putina zeama de la ardei copt si am pus o conserva de ton in ulei de masline. A iesit ceva nemaipomenit de extraordinar, jur pe rosu, deci rezume: supa, laptat (RAR citire), marar, otet, ardei copt, peste. Bai, e nebuneala. Mai am doua baxuri de conserve de ton, cred ca ma mai joc cu el ca e cam de mult pe acolo, de la craciun, primit in pachet.

A, de surubelnitele din poza anterioara au ras fetili de a trebuit sa imi fac ordine pe birou, dar pana la urma am decis ca sunt mai haioase pozele asa, fara legatura cu mancaea, ca si cum ai manca in atelierul auto, printre vibrochene si cabluri.

rororo

Tot de vara ploioasa

Am in continuare bucuria sa ma mandresc ca am declarat de mult ca am blog neculinar, ci doar o agenda in care imi notez prin ceea ce fac prin preajma cam ce s-a intamplat intr-o perioada de timp, memoria mea e ciudata, daca vad o farfurie imi amintesc exact cine si ce a facut, asadar nu am blog culinar ci jurnal. Stiu ca in titlu scrie ca e blog culinar dar sa ma taie Freddy Kruger in trei daca imi amintesc um a aparut aia acolo si cand si de ce, stiu precis ca cineva mi-a zis cum se pune, acum nu ma mai obosesc sa o scot.

Deci din filele jurnalului, nicio reteta de casa, ca doar de casa pun, nu? Negateli, cum ar veni, pofte, chefuri si ciuguleli. Imi plac de mor pozele cu mancare, astea neartistice, viata mea.

Sa purcedem cu ultima saptamana (ca pe asta o incep cu o ciorba de pui foarte serioasa).

Hamsiile bulgaresti cu mujdei numai cu usturoi, sare, apa, putin ulei si verdeata doar de forma.

Supa de rata care ulterior a fost transformata in ciorba iar a suferit o transformare, in farfurie, mujdeiul ramas si smantana, a iesit o „ratzautzeana” demna de orice carciuma de margine de drum.

Cum tot primesc oua de tara, deci mititele dar vioaie, am cugetat, da dom’le, micul dejun asa trebuie sa fie, mic.

Combinatia din castronel e o salata facuta din ardei copti, dovlecei prajiti si pusi in sosul ardeilor copti si ton, asta puteti sa o luati si ca reteta ca e misto.

Pentru ca este sezon de legume bune, am adunat tot ce am prins si am facut o minune de orez in care am pus si ultimii ficatei luati la jumatate de pret. Portia mea e si cu putin parmezan si ulei de masline, oala de baza, fireste, e pentru caine.

Aveam chef de paste, aveam niste chiftelute, sosul e doar smantana in care am topit niste branza. Deci inca o portie de papusi.

Crenvusti de Angst cu mustar iute si cartofi prajiti? Nu zicem nu.

Am scris la plural pentru ca i-am dat si pisicii, am trezit-o din somn pentru poza si mi-a zis mie un domn ca daca zici „pis, pis” trebuie sa ii dai ceva, mi-am rupt jumatate de crenvusti de la gura cartofului si pentru ea.

Si pentru ca v-am zis ca am in lucru o ciorba de pui, am luat din cutie doua pulpe, tot pentru pofte cantiniste, ceausiste, de margine de drum, nema fine cuisine, nema plating.

La ceaun cu mujdei.

Si pe gratar, tot cu mujdei. Rosiile inca sunt exceptionale.

Amu ca nu-s decat semi-retete, aia e. Apropos, puiul de mi l-am facut l-am lasat cu sare sa ii mai traga din apa aia cu care e injectat, apoi l-am spalat, a iesit crocant. Ala la gratar s-a lipit nitel, semn ca ar cam trebui alt gratar.

rororo

Gustari de vara ploioasa

Bai, iar le ploua, dupa canicula, pac, ploaie, frig si bezna. Pana si pisica furacioasa (a furat locul de observatie al cainelui) s-a saturat. Nu, nu are purici, cad chestii de pe plante ca si pe Casi o pigulesc mereu.

Discutia a inceput de la „bai, dar noi nu mai avem nimic de ciuguleala?”. Stiam ca mai am cate ceva congelat, aluat, amestec de branzeturi, am facut o ciuguleala neasteptata.

Pe cuvant daca nu e la gust ca placinta de trei lei de o luam zu zmeurica de la patiserie cand eram la scoala, deci acum stiu si marele secret al patiseriilor ceausiste: pui ce mare branza gasesti, niste ou si mult gris. Pe bune de nu seamana leit cu gustul copilariei.

Chiar nu mai stiu ce amestec de branzeturi aveam congelate, ceva framantat cu chimen, ceva cas, niste almette, amalgam. Foarte misto ciuguleala numarul unu.

Celelalte ciuguleli sunt facute ca sa elimin ce mi-a ramas de la ghiveci, iertati ca nu se vad bine, nu am platit soarele.

Ciuperci cu branza, da, mi-au ramas cateva palarii si cateva intregi, unele la cuptor, unele sote.

Dar marea bomba a fost alta, pentru ca vecinul a ajuns tarziu cu vanata, tarziu pentru ghiveci, am copt-o. Si am facut-o simpla, ulei, ceapa. Cred ca nu am mancat ori de mult ori in viata mea asa o vanata buna, nu stiu ce soi, import, export, habar nu am, asa alba e ea, nu are maioneza, asa fina textura, e tocata de mana, nu bag mixerul in vinete niciodata, ce sa mai, o vanata excelenta, ar merita luate toate si puse la congelator, dar nefiind sezon, sunt scumpe. Dar asa o vanata …

Si daca tot aveam o manuta de vinete, nu m-am putut abtine, ca adusesera fetele ardei potop.

TOt din aia ca pe vremuri, usor amarui, cu doar o idee de otet, ulei, marar si usturoi, cat sa nu le acopere aroma.

Asadar, de final, cum spuneam, am facut de ciuguleala.

Prost obicei cu castronelul asta de ciuguleli care e obicei al casei, cum se goleste, cum: nu mai avem de ciuguleala? Na de ciuguleala 😀

rororo

Ghiveci mediteranean

Eu l-am botezat asa, daca nu va place ii puteti zice oricum, eu am avut motive. Maslinele erau turcesti, uleiul italian, busuiocul, ei da, din geam, dar rosii cu busuioc am vacut eu la TV ca e ceva nemaivazut de mediteranean, plus atingerea de final mi-a amintit de shakshuka. A da, sosul de rosii era spaniol, deci pe scurt, asa il cheama pe el si gata.

Am pozat toate straturile ca sa nu uit eu ce am pus in el, nu ca nu ati avea voi cunostinta de cum arata ingredientele, stiu ca cititorii mei sunt mai inteligenti decat ai lor (credit Catavencii). Lipseste vanata, nu am gasit in trei locuri, am sunat un vecin sa imi ia din piata si a venit, da, ca parca il trimisesem sa aduca moartea, a vanit cand era ghiveciul gata, deci canci vanata dar oricum nu mai avea prea mult loc.

Va zic straturile (printre ele, fireste, sare, piper, lalala). Varza usor inmuiata sa nu ocupe loc (e si putin morcov, testam un robotel). Apoi ceapa, mazare, leurda, frunze de conopida, ardei copt, morcovi (de data asta cum trebuie), pastai galbene (fierte putin inainte), cartof, dovlecei, ciuperci (acum ar fi mers vanata vietii).

Sosul l-am facut din Tomato Frito (am luat de curiozitate, are rosii si ceapa fripta in ulei, este delicios, merge la un Bloody Mary de rupe), putin vin si apa de la pastai. Nu m-am complicat cu condimente, au legumele destul gust.

Deasupra de fapt am pus mai intai rosii, masline si busuioc.

Abia dupa aceea sosul (si era sa scap totul pe geam in cautarea luminii, ca sa vedeti culorile, asa ca nu vedeti culorile ca am preferat sa raman cu ghiveciul).

A stat cam o ora jumatate in cuptor, timp in care am apucat sa incep sa bibilesc la o cutita.

Atunci mi-a traznit sa pun si oua, nu intregi ca la shakshuka ci batute.

Cam in douazeci de minute, gata. Am gasit si putina lumina pe masa de lucru.

Ca vorba aia, cine-i harnic si munceste, papa tot ce vrea, cine-i lene si putoare papa tot asa.

Tot ce mai trebuie e niste pita, de inmuiat in sos, asta daca nu mancati cu lingura, fara pita. Stiu ca e anti paleo reteta, dar asta am, cu asta defilez.

Normal ca legumele pot varia, am uitat sa spun ca am pus ulei de masline peste toata creatia, ideea e ca mi-a placut izul dat de combinatia finala, rosii, masline, busuioc.

rororo