Ciorba de perisoare cu carnati

Nu, nu va imaginati vreo reinterpretare, ceva fenomenal, pur si simplu a fost conjunctural, aveam carne pregatita ca pentru sarmale, niste carnati proaspeti prea iuti si … o oala noua. Dar eu va zic reteta, poate vi se intampla si voua fix conjunctura asta.

Ca sa stiti cum se incepe reteta, pai se cere lui Mos Craciun un Ferrari si un cal, cu conturile in banca aferente intretinerii lor. Si raspunsul firesc e: dar nu mai bine iti iau eu o oala din aia pe puncte?

Ei bine, odata inceputa reteta nu mai aveti de facut decat sa puneti in oala ce se pune la o zama, radacinoase, ceapa, ardei, din astea.

Despre perisoare, v0am zis, compozitia de sarmale (carne, ceapa, orez, condimente), plus niste verdeata, ou, gris si trei carnati iuti scosi din membrana.

De aici cred ca e clar, in zeama se pun minunatele noastre perisoare …

Am mai pus doar o cutie de rosii tocate, deci se cheama acrit, deci e ciorba, deci …

Sigur ca da, se poate manca pufosenia asta din zeama si cu niste smantana, ceapa, ce ma bag eu cum va place voua.

Mai am niste poze in plus, bonus, snitel cu cartofi, pentru ca, nu e asa, avem sos din ala bun, inele cu mere de la mega, pentru ca a dat eroare la casa si le-am luat, sa fie iubite, plus una bucata caine stingher.

rororo

Escalop de porc cu sos cu vin

E bezna, e frig, azi mi-am luat liber si am avut chef fix de chestia pe care am facut-o, desigur, nu este o reteta pe care sa o copiati pas cu pas, mai ales ca nu avem cantitati, dar e misto si poate va place ideea (si sosurile albe). Nici pozele nu sunt fantastice, pentru ca bezna (si la fiecaer infatisare am scos tigaia pe geam).

Dupa cum stiti, escalopul este o feliuta subtire de carne, in linii mari, in linii mici denumirea de escalop ne duce cu gandul ca carne felii, faina, trase in unt/ulei si de aici dezvoltat dupa pricepere.

Eu am avut doua cotlete mici pe care le-am troznit, condimentat, dat prin faina si pus in tigaie (foc mic, cotletul in general e slab, sec, se face repede, nu vrem talpa in farfurie, plus ca daca se arde faina dauneaza grav sanatatii).

Dupa cum va spuneam, se intorc destul de repede, cam in stadiul asta:

Se adauga putin vin si se lasa in pace. Eu am folosit vinul asta:

Am scos carnea si am adaugat putina smantana in sosul ramas.

Am pus cotletele la loc. Nu va speriati, da, sosul s-a taiat, semn ca e prea multa grasime fata de faina de pe cotlete, deci daca arata asa:

Scoateti din nou cotletele si legati sosul, fie cu faina (si subtiati cu vin) ca la ciulama, dar tineti cont ca faina fierbe in douazeci de minute, fie, cum am facut eu, legati cu amidon desfacut in apa rece. Asadar am legat sosul si am repus cotletele in el sa mai dea cateva clocote impreuna.

Intre timp am pregatit niste cartofi fierti si apoi pusi pe plita data cu unt si condimente. Sincer, nu, cartofii nu se potrivesc la acest preparat, dar eu mai am sos din ala bun si m-am gandit sa halesc cartofii care vor ramane cu sosul acela, deci am pregatit niste cartofi.

Intre timp cotletele au fost gata si se odihnesc nitelus in sos.

Ni le servim ca in imagine. Repet, nu se potrivesc musai cartofii astia la preparatul asta, dar nu am facut ca sa dau la altii, Dupa mine, alaturi ar merge niste sparanghel, mange tout, fitze din astea.

Cum pe noi nu ne intereseaza ce zice lumea, dam iama in chestia de mai sus. A, am pus niste fasii de pecorino peste, alea chiar merg. Scaglie, scalii, cum le zice en franse?

Da normal ca mi-au ramas cartofi pentru sosul vietii 😀

Intre timp, afara e cam asa:

Si, chiar daca nu va intereseaza, am facut niste clatite banale (in a caror compozitie am pus si nitel iaurt, deoarece), poza cu ele umplute cu dulceata de capsuni nu am.

Si vreau sa va mai zic si cum fac mini-crutoane la minut pentru supa. Aplatizez felii de toast fara coaja, le tai cat de marunt am chef (daca am, le tai la jumatate de centimetru), le pun in tigaie cu ulei de masline si ce condimente am chef si intr-un minut sunt gata de aruncat in supa. Asta daca va e lene sa faceti crutoane clasice la cuptor, pe astea mici, fireste, le puteti pune la cuptor, dar pe pariu ca le veti arde de fiecare data.

Această prezentare necesită JavaScript.

rororo

All you need is tufãnele

Am adunat si retete (stilul meu) si pozne, o sa le pun in ordine oarecum cronologica. Unele chestii nu arata megafantastic din lipsa de chef, de soare sau de aia. Unele sunt bune, dar sa pastram acest minunat motto, all you need is tufãnele.

M-am razgandit cu cronologia, las la final cumparaciunile dezvoltate mai mult sau mai putin artistic in tigaie si incep cu niste spinari care au stat la baza uneia din cele mai misto supe creme si a unui pilaf „la cazan”, asa ca daca all you need is tufãnele, all you love is spinãrele.

Date cu ulei condimentat, niset sare, piper, coapte.

Fireste ca inainte de a le exploata judicios, am rontait cateva cu mujdei, ca cine imparte, parte isi face.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum sa va spun despre supa vietii, supa-crema, in afara de spinarele (sau ce a mai ramas din ele), radacinoase si ceapa, plus un cartof, am adaugat aproape jumatate de kilogram de ciuperci brune, totul fiert, strecurat, aleasa carnea de pe oscioare (carne care a mers direct la Casi), legumele pasate si aia e. Fireste ca nu putea sa arate a fructul pasiunii, spinarile rumene, ciupercile brune, nu am vrut sa o imbogatesc cu unt, smantani si alte alea, bai, e misto.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Nici pilaful nu arata fantastic, sau poate e stiintifico fantastic, are in el ceapa, morcov, ardei, cubulete de resturi de carne (pastrama si carnat), cartofi, ciuperci si, fireste, orez si supa.

A fost si bezna afara, nu am putut pacali o poza prea misto si, cum ziceam, oricum mi-ar fi fost lene.

Această prezentare necesită JavaScript.

Orezul Casandrei in schimb, nebunie, multe legume, orez, hrisca si … ton.
Ii mai tai din carnuri ca imbatraneste, sa nu se sclerozeze.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sa trecem acum la rubrica de oarecum cumparaciuni. Am achizitionat niste oua imbunatatite pe cale naturala (cum era cico pe vremuri, natural, colorat artificial si aromatizat sintetic). Si le-am gustat. Sunt bune dar parca nu justifica pretul.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

De la cutia milei din Kaufland mi s-a adus la nasul cainelui o caserola cu doua minunate antricoate, recomandate a se gati la gratar sau la tigaie. Le-am facut la gratar, standard, aproape prea bine facute, lasate sa se odihneasca, ce pot sa spun ca nu imi pare rau de bani, au costat mai nimic. Cartofii cu sosuri (unul din ele e sosul meu favorti, stiti voi) au fost misto. Carnea, bucuria cainelui. Talpa de elefant cred ca e mai frageda.
Mai am una, o las la rece inca niste zile, sa vedem …

Din saptamana italiana plus cutia milei plus niste pecorino si limburger, am reusit sa fac o pizza multi formagi, misto aluatul de la pizza din saptamana italiana.

Această prezentare necesită JavaScript.

Siiii am uitat niste aripioare pe foc in tigaia mea minunata si noua. Am pozat sa vedeti ce misto se curata.

De final, cateva poze de prin oras, lebede in Chitila (poza e din mers, erau foarte multe), Foisorul de foc, un catel curios in Bucurestii Noi, un Duster misto aranjat prin Berceni si niste pisici vecine cu Dusterul.

 

rororo

Supa-crema si carnati

Inainte sa va povestesc despre ce e vorba, vreau sa las aici la buletinul meteo ca a venit, in sfarsit, toamna. Da, zana melopeelor.

Cat despre combinatia noastra, ei bine, imbina o minunata supa-crema despre care siti deja, supa crema de radacinoase, cu un carnat destul de bun desi captusit cu E-urile de rigoare. Sigur ca puteti folosi ce carnati doriti.

Asadar daca nu aveti porc, timp, chef sau pur si simplu sunteti curiosi cum sunt carnatii de la saptamana italiana din Lidl, ii luati pe acestia, sunt foarte buni la gust insa, pentru puritani, au oarece prin ei.

Sa va spun cum prajesc eu carnatii proaspeti, mai intai ii scot din ambalaj, deoarece i-am cumparat si nu crosetat personal, dupa care ii intep. Sau nu, cateodata ii pun mai intai intr-o tigaie care are si un capac pe masura, pe un firicel de ulei, apoi ii intep.

In general carnatii contin o cantitate de apa si grasime, daca puneti capac, ei se vor inabusi frumos in zeama proprie. Daca faceti totul la foc mic, banuind ca nu va grabiti, totul este perfect. Deci am pus capacul.

La un moment dat ii vom intoarce, eu le-am mai aplicat diverse chestii despre care va voi povesti, pentru a nu stropi, spala, curata aragazul, pentru a nu-l imbraca in folie, sfatul meu (ca sunt sigura ca voi nu v-ati gandit la asta) este ca de cate ori manevrati carnatii sa trageti tigaia de pe foc.

In acest mod simplu se pot evia accidentele casnice si murdarirea excesiva a obiectelor din jurul tigaii.

Cum am lucrat la foc mic, ei oricum nu au facut mari figuri nici cand am pus peste ei putin vin alb, sec si cu bolboroci.

Am pus iar capacul, am lasat sa scada vinul si, la final, am pus o cescuta mica de mujdei slab, am stins focul si, ei, da, am pus iarasi capacul. Capac pe care il ridicasem ca sa pun mujdeiul.

Am ales sa combin acesti carnati cu supa crema de radacinoase, ei fiind usor picanti, supa dulceaga si suficient de groasa cat sa suporte si putin sos ramas de la prajirea carnatilor.

 

Farfuria se poate garnisi dupa plac si pricepere, in cazul de fata am adaugat doar cateva frunzulite de oregano proaspat.

Cum se serveste carnatul cu supa? El se serveste cu lingura alaturi, lingura ep care mesenii o umplu cu supa si carnat si o introduc cu atentie in cavitatea bucala, datorita masticatiei combinatia supa-carnat, se duce, vorba artistului, pe esofag, la vale.

Pai cam asta e tot, carnatii cu nitel vin si usturoi sunt misto. Sper ca explicatiile au fost destul de precise si nu riscati sa va electrocutati in prepararea acestei retete atat de complicate.

rororo