Cu legume

Niste orez si niste paste, foarte simple (si DE POST – hahaha – daca nu folositi vreo doua chestii de pe acolo). Incepem cu orez curry. Sau curry cu orez, de orez, nu stiu, cumva, curry si orez.

Sigur ca puteti folosi pudra de curry gata preparata, eu daca am de toate in mici borcanele, prefer sa il fac de la zero.
In ambele retete in loc de sare am pus niste file-uri de ansoa pentru ca musai sa scap odata de un borcanel, puteti pune sare, ca tot omul.

Acum sa va zic cum am comis eu orezul. Am pus in unt amestecat cu ulei niste ceapa (da, e europenizat, doar O ceapa, nu doua kile), usturoi, ardei gras, morcov, plu sprimul val de condimente pe care vi-l enumar (repet, puteti folosi mixuri gata facute, dupa chef): mustar negru, cardamom, anason stelat, schinduf, coriandru – seminte, piper alb, chimen, ghimbir, galangal si lemon grass (totul uscat, nu proaspat).

Dupa ce s-au dinstuit am adaugat un cartof, dovlecel (va dati seama ca am scos cam tot ce am prin gradina, da?), rosii. Le-am mai imprietenit si pe ele.

Apoi am adaugat orezul cu tura doi de condimente, facute praf: baharat (am preferat amestecul pentru ca are si cuisoare si scortisoara, ceea ce nu pusesem la categoria seminte), turmeric, boia afumata si piper.

Acum am mai amestecat nitel sa elibereze doar aromele, ca prafurile alea se ard repede, am stins cu foarte putin vin (puteti sa nu …), apoi am pus apa calda (in care s-au oparit niste conopida, broccoli si cica romanesco, congelate, nu am gasit vreo romanescu dar mai sper).

Proportia de orez/lichid, cam 1 la 4.

Si am dat la cuptor cam 20 de minute.

Cum spuneam, pacat ca nu e soare, culorile sunt mult mai frumoase decat va arata sapuniera mea.

A doua reteta simpla e de paste cu rosii si dovlecel.

Treaba e ca am luat pentru caine niste paste fara gluten. Adica din malai, pe scurt si fara figuri. SI mi s-a parut ca se comporta ciudatel si le-am facut si pentru mine, sa le testez. Si da, nu-s prea bune, sunt lipicioase, in apa d efiert ramane o tona de mamaliga, zeama galbena, nu au nici vreun gust anume, ma rog, nu-s ce trebuie, papa Casi.

Dar va zic de sos. SUper mega gica simplu, in ulei cu unt (si ansoa in loc de sare – eu), am calit usor dovleceii cu rosiile, am adaugat si niste oregano, am stins cu putin vin si spre final am pus niste mujdei (da, usturoi in apa), in zeama care s-a facut am tras nitel si pastele alea odioase.

Pe deasupra a mers si niste Pecorino si aia e. Bun sosul. Pastele nu (dunt din Lidl, alea marca lor, cica fara gluten, din mamaliga).

AM mai comis niste pandispane, reteta simpla de o cunoasteti toti pe dinafara, in doua combinatii: cu portocala (coaja rasa si esenta in aluat, plus cacao in jumatate, zahar ars si portocale pe fundul tavii) si cu mere (biscuite si apoi mar cu zahar si scortisoara calite, deasupra pandispan simplu, aromat cu vanilie).

Nu prea mai am flori inflorite.

Clasice

Adica oarece chiftele marinate si crema de zahar ars, nimic ce nu stiti a face, dar am pozat, plus am adus mici chichireze.

Deci chiftelele.

Carnea a fost slaba, piept si pulpe de pui, spata de porc. Amestecate cu un ou, o felie de paine inmuiata in lapte, ceapa si galbena si verde, marar, patrunjel, usturoi. Le-am copt la cuptor (mai putin o transa care nu a mai incaput in tavi). Si cam atat cu ele.

Sosul, bun de tot. Exista o marinata clasica, suc de rosii, putin zahar si otet. Cam la aia m-am gandit dar pentru ca imi ramasee putin caramel de la desert, am facut sosul punand la fiert un borcan de suc de rosii de casa (primit), vin roze, cateva masline, sirop de caramel (adica apa in care am diluat caramel topit), un capacel de otet (clasic, de 9 grade), foi de dafin. Sare si piper pun la toate, nu prea mai mentionez. Dupa ce am fiert si chiftelel in sos am ingrosat doar putin cu nitel amidon.

Foarte misto sosul cu putin caramel in loc de zahar.

Crema de zahar ars e banala, am facut-o intr-o tava mare sa pot taia bucati sa pun in caserole.

O chestiune, cand caramelizati zaharul, nu amestecati in el caci vor cristaliza niste bucati pe car enu le mai dovediti (desi se vor topi sub crema, dar na, zic si eu ce am vazut la televizor ca zic si altii).

Am tapetat o tava cu zaharul ars si am facut crema din cinci oua mari, cinci linguri de zahar, esenta de vanilie si un litru de lapte.

Stiu, compozitiile variaza de la om la om, de la 4 la 10 oua la litru, mie mi se pare maxim de pus 4-5 oua la litru din doua motive, consistenta cremei si gustul (prea pronuntat de oua de la 5 in sus, parerea mea doar).

In rest, banal, crema (daca vreti sa nu aiba in textura bule de aer, o lasati sa stea cuminte si ii mai luati spuma, daca nu va deranjeaza, pe mine nu, merge si asa) am pus-o peste zaharul ars si am dat la cuptor intr-o tava pusa in alta tava cu apa.

Foc mic spre mediu si pe incercate cand e gata (la cum sunt gazele la cuptoarele vechi, depinde, candva o sa imi iau probabil un cuptor cu temperaturi afisate, acum, nu stiu). Deci aproximativ 130-150 de grade, sa zicem. Crema mea a avut nevoie de o ora si un sfert sa fie gata.

Pai gata.

O raciti, o portionati, nu barbar asa ca mine, frumos, artistic, cu flexul daca se poate. Si o mancati cu cei dragisau mai putin dragi alaturi.

Cheescake cu citrice

Dupa ce am bantuit netul si am umplut masa de ingrediente, am facut tot cum m-a taiat pe mine capul si a iesit ceva misto, onctuos, bun, ce mai. Citricele fiind kumquat (iar am gasit obosit la 75% reducere) si portocala.

Asadar dupa ce m-am fredonat ce reteta sa apuc, pana la urma am facut un cheescake la cald dar cu jeleu la rece pe deasupra. De ce nu?
Baza fiind cam 150 de grame de kumquat in sirop (facute in ibric, pe aragaz). Scuza, nu baza.

In rest am procedat asa: am facut blat din 200g de biscuiti si niste turta dulce de ramasese pe acolo, plus cam 150g de unt.

Am pus blatul in forma tapetata cu hartie de copt, am spalat robotelul si am pus in el ingredientele pentru crema. Adica, 300g crema de branza (tip Philadelphia), 300g branza de vaci (din cea cremoasa, la galetusa), 4 oua mari, 4 linguri de zahar (plusati daca vreti mai dulce), kumquat in sirop (e ca o dulceata, asa, dar mai fresh), 200g de smantana, esenta de portocale (asa am simtit eu nevoia, puteti pune coaja daca aveti netratate, daca nu, mai bine esenta).

Crema iese foarte fluida, am pus-o in tava iar in cuptor, jos de tot, am pus o tava cu apa, sa faca aburi, ca la crema de oua (zahar ars, caramel, etc). Foc mic si rabdare. Eu am scos prajitura cam dupa o ora, pe incercate.

Dupa ce s-a racorit bine i-am pus pe deasupra niste bucatele dulci de portocala.

Jeleul l-am facut mai intai mixand bine suc de portocala (bucatile ramase de la filetat), ce mi-a mai ramas din kumquatul din borcan, toate strecurate apoi, incalzite si amestecate cu gelatina.

Gelatina pusa dupa injuraturile de rigoare, ca primul plic nu a functionat iar cu al doilea a iesit cam tare, dar gustoasa, gummy bear style asa.

In opinia mea, combinatia asta (la crema ma refer, textura, nu musai la arome care pot varia) e cea mai misto dintre toate cheescake-urile de pana acum facute dupa retete fixe de pe net. Si a doua zi e infinit mai buna.

Si am floare noua.

Si ploua. Ud.

Prajitura rapida

Si foarte, foarte buna.

Voiam sa fac o prajitura cu mar, gen rasturnata, am tot bantuit pe net, nu mi-a suras nimic cand, ce sa vezi, m-am impiedicat de Jamie la TV. Si am notat ce a facut si bine am facut, a iesit ceva excelent de gustos.

Cu mentiunea ca nu am avut nici forma potrivita (am improvizat), nici rabdare sa fac glazura ca la carte, pana la urma nici marul nu a contat, tot ce va intereseaza e aluatul asta, este demential de bun, o sa imi multumiti mai tarziu.

Asadar ingredientele:

  • 200g unt
  • 200g faina
  • 200g zahar
  • 3 oua
  • 150g iaurt
  • 1 lingura de tahini
  • o lingurita praf de copt
  • sucul unei jumatati de portocale (coaja de lamaie si portocala, optional, daca aveti din pom, eu am avut o lamaie din pomul vecinei).

Repet, marul nu il luati in seama, l-am pus dar a fost total neimportant, am pus si esenta de vanilie ca merge, daca vreti, puneti. Jamie amesteca totul la gramada si cocea in forma de ‘guguluf’.

Eu am amestecat totul in afara de faina si praf de copt.

Am avut un pitic sa le cern deasupra, dar nu e musai.

Dupa cum va spuneam, neavand forma specifica, am improvizat. Am lasat sa se coaca pana s-a rumenit si scobitoarea a iesit curata (foc mediu, sa zicem 180 de grade celsius). Merele le-am pus pe deasupra in ideea ca se vor scufunda, nu s-au. Si, cum ziceam, nici nu au contat la gust prea tare.

AM intors-o cu fundul in sus si am glazurat-o cu o glazura mult prea subtire, neimportant, voi faceti cum e mai bine si frumos. Nu am avut nici decoruri de presarat (Jamie a pus fistic si boabe de rodie si o glazura roz de rodie, canci).

Si am taiat-o si calda, ca muream de curiozitate.

Foarte buna si, garantat e mai buna maine. Daca mai apuca ziua de maine.

O sa va zapacesc cu florile mele, de cate ori le ud imi vine sa le pozez, sunt aceleasi, tin luni de zile, ar trebui sa le botez cumva.