Poveste de adormit copiii

Chiar am o poveste, ar incepe cam asa: in vremurile in care oamenii aveau capul pe umeri si gandeau, lucrurile stateau mai rau, se pare ca ne-am nascut pentru a face rau.

Citind si recitind articole dictate de mari magnati, luand cunostinta si dand mana cu mari magnati, fiecare pe felia lui, ma incearca o scarba teribila.

Imi dau seama cat de prosti suntem cei care muncim, lucram, ne expunem talentele, intr-o lume de pitzi, ucigasi, oameni fara Dumnezeu.

Imi dau seama ca trebuie sa multumesc cuiva, nu stiu cui, ca lucrez cu oameni buni, ca am prieteni buni, ca am oameni buni in jur, pentru ca in rest, trebuie sa ai arme grele la tine ca sa rezisti in lumea asta de (tot caut un cuvant potrivit, nu il gasesc) … (…).

M-a enervat un articol si o armata de bombonei care nu au curaj sa isi tina si sustina valoarea, asa ca pun si poze, dar fara mari explicatii, doar asa, sa fie poze, caci nu mai apuc sa fac mai nimic.

Am si o melodie pe care o ascult si imi imaginez ca asa e si realitatea:

In rest, multumesc cui o exista ca sunt si oameni pe lume, se stiu ei care. Cat despre mancare, va zic eu cand imi revine cheful.

rororo

La Riviera

Nu am mai apucat sa scriu,dar momentan am gasit de lucru intr-un loc foarte misto. Un restaurant aflat intr-o zona linistita, frumoasa, cu o echipa deosebita, de la colegi la chef executiv, de la dotari la … toata lumea, ce mai.

Cum ma duceam eu pe ploaie, in a doua zi, am facut niste poze si luasem special aparartul la mine pentru ca si in prima zi am parcat langa o masina mai speciala, din pacate, nereconditionata, undeva in strada.

Totul este verde, drumul din strada pana acolo, mal de apa, a fost urat la noi, cum stiti toti, dar cred ca se vede in poze ce verde si frumos este.

Cum spuneam, o echipa deosebita cu care mi-ar facea placere sa colaborez cat mai mult daca m-ar tine fizicul subred, la finalul unei zile de stat in picioare sunt cam praf, sa vedem daca da roade un anume tratament.

Cat despre bucatarie, multi si-ar dori sa lucreze intr-o bucatarie atat de bine pusa la punct, sincer, fara sa fac vreo comparatie, e peste multe. Oricum, daca tot aveam aparatul si a fost si o masa cu o petrecere, am pozat si aperitivele bibilite indelung de chef, la care noi, cei trei bucatari, am contribuit destul de putin. Sunt meritul patiserului si chefului, noi mai nimic, mia un sotat, mai un tzakapaka.

Pana acum injectiile alea au efect cam zece ore, mazim, insa ma si pun in cap, dar cica dupa o perioada mai lunga se va vedea efectul, daca ma mai rabda si ma mai tin si ei, daac mai pot si eu, e de bine.

Nu imi dau seama de ce, dar sunt colective in care toti oamenii sunt OK, ca o familie. Acum imi incordez muschii, pun braul si transpir, poate totusi medicamentele alea chiar ajuta.

rororo

Pizza

O gagica, careia ii pot spune prietena, m-a ajutat cu o treaba, nu nominalizez sa nu se considere pupat in derriere.

Nebunii aia imi fac pofta de pizza, gagica, cu un copil agatat de ea si altul la purtator, imi da pas. Bai, muream daca nu mancam o felie de pizza, zic ma duc la Hut, ma duc oriunde.

Cum am dat-o u masina m-am lovit de Verdi, Postavarului. Pizza de la ei, e ca la orice franciza, nota zece a luat-o personalul de data asta.

Reteta de aluat standard, cu ce vreti, cu orice, dar repede, un baiet amabil, ce sa mai, m-au facut sa ma simt bine. Am luat la pachet si am facut misto de Casi.

Ma grabeam foarte tare, bro sunt de vina de pofte din astea, asa ca baietii au executat-o rapid. Nu e cea mai buna pizza din lume decat cand vrei cu adevarat pizza. Si nu le fac reclama ca nu am de ce, a fost la fix ce doream.

Nu stiu de ce, dar parca te intelegi pe alta limba cu cei din industrie, cand am terminat berea (mama ce atent am scos masina din parcare, ca mai busisem un bou acolo), am ajuns cu pizza calda acasa, punct. Maimu a primit ceva coji, ca eu nu bag paine de fel, dar am pus-o sa stea la poza.

Sincer, chiar neimportanta pizza, as fi mancat si cartoane la ce chef aveam. Dar un chelner bine pregatit face cat jumatate din meniu.

rororo

Potop, zama si verdeata

Ca e potop zilnic, nu e niciun secret, dar punem la jurnal, ca a dat cu piatra de mi-a facut praf florile si am crezut ca sparge geamurile.

Despre ciorba, am reteta: piept de vita, toate legumele planetei, ca e sezon, acrita cu bulion de corcoduse. Balsam (poate nu arata poza cine stie ce, dar e olelei).

Si, dupa tura de forta de ieri (in care am rezolvat si o cratita de sarmale nearse, normale), am in pregatire niste borcanele cu pesto sanatos.

Gata darea de seama, daca nu ma dopam cu atatea calmante din cauza spinarii rezolvam mai multe, inclusiv poze mai normale.

rororo