Poveste de adormit copiii

Chiar am o poveste, ar incepe cam asa: in vremurile in care oamenii aveau capul pe umeri si gandeau, lucrurile stateau mai rau, se pare ca ne-am nascut pentru a face rau.

Citind si recitind articole dictate de mari magnati, luand cunostinta si dand mana cu mari magnati, fiecare pe felia lui, ma incearca o scarba teribila.

Imi dau seama cat de prosti suntem cei care muncim, lucram, ne expunem talentele, intr-o lume de pitzi, ucigasi, oameni fara Dumnezeu.

Imi dau seama ca trebuie sa multumesc cuiva, nu stiu cui, ca lucrez cu oameni buni, ca am prieteni buni, ca am oameni buni in jur, pentru ca in rest, trebuie sa ai arme grele la tine ca sa rezisti in lumea asta de (tot caut un cuvant potrivit, nu il gasesc) … (…).

M-a enervat un articol si o armata de bombonei care nu au curaj sa isi tina si sustina valoarea, asa ca pun si poze, dar fara mari explicatii, doar asa, sa fie poze, caci nu mai apuc sa fac mai nimic.

Slide6

Slide1

Slide2

Slide3

Slide4

Slide5

Am si o melodie pe care o ascult si imi imaginez ca asa e si realitatea:

In rest, multumesc cui o exista ca sunt si oameni pe lume, se stiu ei care. Cat despre mancare, va zic eu cand imi revine cheful.

rororo

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Poveste de adormit copiii&8221;

  1. intri si tu in depresia? a zis cineva ca munca e o placere?

    plec o saptamana la munte la mine.sanatate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s