Sarmalute in foi de vita de vie

S-au facut fruzele, perfectiune, aveam nist ecarnuri in plus, la fix. Asa ca m-am indurat sa fac si anul asta sarmalutele in foi de vita.

Frunzele le-am oparit doar in apa iar pentru umplutura am tocat niste spata si fleica de porc, am avut si o caserola de carne amestec si, aici e aici, am pus si o conserva de carne de porc, din aia 98% carne, fara aditivi, conservanti, blabla. De ce? Pai de obicei mananc din ea ca atare cand nu am ce dar de data asta a fost asa de sarata ca nu am putut-o manca. Si am pus-o in carnea tocata. Nu stiu daca de la ea sau de la altele, dar bun amestec a iesit. A, am pus si mult marar.

In rest, am calit ceapa simorcov, am pus orezul, am stins cu vin alb. Cand s-a racorit am amestecat totul cu carne si am comis soldateii.

Le-am fiert simplu, pe aragaz, doar in apa cu vin si doar dupa ce au fost foarte bine facute cu frunzele extrem de fragede, am adaugat pasta de tomate (si inca putin vin). Si atat.

Apropos de ars simplu, am refacut si supa mea favorita de gulii, doar cu zarzavat calit in ulei si gulii rase, calite si ele, apa si leustean. Mie imi place mult.

Si pentru ca va ziceam ca in curand o sa pun reteta de supa la plic, iaca ceva aproape, dar mi’a fost chef, burgãri (cumparati din saptamana americana) si clatite de cartofi – un fel de hash brown – (din saptamana austriaca sau asa ceva). Placeri vinovate.

FLori de ziua copilului (cu un nou ghivecel cu ceva care seamana a mini-petunii). Zi pe care noi, cei mari o sarbatorim prin munca deci atat pe ziua de azi 🙂

Risotto cu Roquefort

Facut dupa gustul meu, cremos dar nu ciorba, cu ceva scurtaturi dar excelent.

Nu, nu am spart pusculita, fac rar risotto deci am Arborio in casa de pe vremea in care costa cat orezul de il dau acum la caine. Iar branza, ei bine, la cutia milei, 7 lei patru bucatele din asta ca in poza, zic eu ca e un pret chiar decent:

Da, aia e palma mea, lucrez in fabrica, asa se intampla cand stai 8 ore cu mana pe solutii care au temperaturi de aproximativ 100 de grade celsius, imi cer scuze ca nu sunt palme de fotomodel dar nicio crema din lume si din reclame nu te scoate papusa cand muncesti „pã flux”.

Risotto, apai metoda clasica si ingredientele dupa cum urmeaza: am calit usurel niste ceapa si telina (am vrut sa o ard imaculat, nu am pus chestii colorate), am adaugat orezul (Arborio) si l-am calit si pe el. Am stins cu vin alb sec si am lasat pana s-a evaporat alcoolul si vinul a fost baut de orez.

In loc de supa am pus o lingura de baza pentru supa de pui (din aia eco-bio, fara e-uri, buna, putin cam sarata dar nu am pus sare aproape deloc la preparare) si apoi am adaugat apa fierbinte pana s-a gatit orezul.

AM luat vasul de pe foc si am adaugat unt si branza in cauza si am omogenizat.

Cremos. Mie imi place mai rasfiert dar a iesit cam ca la carte bobul de orez, acidental.

Si sa va zic ceva, mie imi place mai mult rece decat fierbinte. Ma rog, la temperatura camerei.

Altfel, pentru pachetel (si pentru ca aveam in plus niste piept de pui si burger de porc), am facut un soi de nuggets (ca forma, ca aluatul tot cu bere l-am facut), mini-burgeri si chiftelute din burger date prin aluatul de la pui. Gingiumingiu.

Coaste in bere

Si nu numai in bere si nu numai coaste dar, de principiu, coaste in bere.

Am facut chestia asta intr-o noapte si, fireste, nu mi-a iesit nicio poza decenta, asa ca am repetat (relativ) ca sa avem la dosar.

Am pus intr-un vas dispus sa se lase cuminte macar trei ore pe aragaz niste coaste (scaricica de porc), ceapa si usturoi, cat am avut si de care am avut, un firicel de cimbru, sare si piper.

Am acoperit cu bere, am pus si o lingurita de fond de vita si am lasat sub capac pana m-am plictisit si berea a scazut la un moment dat.

Aici a intervenit combinatia, pentru ca nu m-am indurat sa pun peste „racoreste barbatul” si un Moretti, am turnat peste si un paharel de Retsina. Eram chitita sa nu tin sub trei ore coastele pe foc, asa ca a scazut si Retsina, mai aveam desfacuta o sampanie de la finele anului, ei bine, am pus si niste sampanie.

Si am continuat sa fieb pana s-au implinit cele trei ore, la foc infim. Am pus si o lingurita de amidon desfacut in apa rece, ca sa stea sosul pe oase, plus niste sos de soia mai gros pentru culoare (si sare neagra de Cipru tot pentru culoare ca erau cam palide).

Si asta e finalul.

Nu zic ca nu-s misto doar cu bere, dar combinatia de „ce am avut” e de o mie de ori mai buna.

Portie de copii cuminti:

Portie mai obraznica.

Am mai facut si un Quiche (aproape) Lorraine, dar pentru ca s-a taiat si mancat noaptea, nu am sexyune misto, insa am pasii, deci nu ii dedic subiect separat, o lipesc aici.

Asadar am calit ceapa cu kaizer si am lasat sa scada cu un rest de sos de la prima tura de coaste (ca nu arunci asa o bunatate). Am pus o droaie de cubulete de branzeturi (Gouda, Raclette, ce am mai avut resturi de la platourile de revelion) si am acoperit cu un liezon simplu, oua cu smantana.

De lene nu am facut aluat de tarta, am pus pe foietaj.

Foarte misto, din pacate, nema sexyune.

Ce am mai facut in rest, sa las la jurnal, pai o ciorba foarte deasa de oase de porc …

… am castrat un ardei gras …

… am mai desenat un cal. De nervi.

2022, cine-a tras in noi

Hai la multi ani in noul an dragi internauti, nu va tin din mahmureala de a doua zi, doar vreau sa ma laud cu platouasele pregatite, ca sa mearga bine anul care vine.

Nicio masa fara un minunat platou de branzeturi.

Mini caprese, pepene cu diverse tipuri de sunci de import (jamon, prosciutto, Padurea Neagra), buletele de parmezan, crema de unt cu ansoa si icre de pastrav, crema de branzeturi si nitel somon fume.

Hummus si creveti condimentati, foietaj cu pate de vitel, plus niste mini torturi Diplomat, excelente dar total neaspectuoase pentru ca nu am mai avut chef de ornat. Si ceva criza de timp.

Toate cele de mai sus le-am trimis sa joace in deplasare, acasa am fost mai putini si am pus pe masa diverse, plus am respectat obiceiuri (vrajeli adica), tinut bani la chiloti, mancat peste, boabe de strugure, facut purcelusul norocos, ce mai, sa ne mearga excelent in anul asta.

Dar cel mai tare semn de la zei in dimineata noului an a venit din ecranul televizorului, m-am trezit odata cu Chuck Norris!

La multi ani, bani, fani si tot ce va doriti.