Cu greu mi-am luat inima in dinti (dupa ce am citit ca „domnului” Chisu Dan cu greu i-a reusit un piept de rata si dupa nenumarate incercari) sa gatesc acest fel de mancare, mai ales ca era vorba despre o oratanie de casa, cu carne indesata, crescuta cu boabe. Am adunat informatiile in timp despre cum se face de pe la prieteni, de prin reviste, de pe internet si mi-a iesit ceea ce urmeaza.
Avem nevoie de pieptul ratei (fezandat ceva vreme, dat cu sare si piper).
Apoi o ceapa rosie, cateva ciupercute calite, cantitati egale de whiskey si otet balsamic.
Apoi am pus rata la fript la foc foarte mic, sub capac, pe partea cu pielea ca sa isi lase putina grasime, neavand nici termometru specializat pe piept de rata, ncic cuptor gradat, am ales metoda, pus pe foc, luat de pe foc, apasat cu degetul, verificat gradul de prajire al pielii dupa un examen vizual, fireste, necalificat.
Tot dupa instructiunile de mai sus am fript-o si pe partea cealalta, am intepat-o o singura data cu o scobitoare, iesea un suc roze asa ca am zis ca e bine. Am luat pieptul de rata din tigaie si l-am lasat imbrobodit bine in folie de aluminiu la loc cald.
In grasimea lasata am inabusit ceapa cu putina sare si apa.
Am adaugat ciupercutele cand ceapa e inmuiata bine fara sa fie arsa.
Am pus si whiskey-ul iar cand s-a evaporat alcoolul am trantit si balsamicul, am mai amestecat putin si gata.
Dumneaei pe platou (emotia a fost sa vad sectiunea, fireste).
Si, am rasuflat usurata, iata si sectiunea, respectiv o portie:
Carnea fiind mai dura, cam ca cea de vanat cred ca o maturare indelungata ar face-o si mai frageda.
============
De la finesse la opinca, o salata (cam in genul celor asa zis orientale) care ne-a placut: cartof, ceapa, ardei gras, mazare.
Si cu maioneza de casa, direct din castron, fara fasoane de saloane.
Aphex 