BD la munte si la mare – Turcia, Bulgaria

Sâmbătă, 7 Mai 2011

10.20 În cameră toată lumea doarme. Afară oraşul se trezeşte la viaţă.
10.30 A trezit-o telefonul pe Dana.
11.15 La Destereciler pe Hükümet Caddesi 71 (unde am mâncat aseară) se mănâncă ciorbe foarte, foarte bune.
12.00 Am stat puţin pe faleză, pe malul Mării Marmara.
12.17 Dur! Adică stai!
13.15 Am ieşit din Lüleburgaz. Mai devreme în Muratlı am trecut pe lângă o terasă la marginea drumului dar şi lângă o cale ferată. Scaune şi mese mici şi plină de oameni.
Turcii nu prea opresc la treceri de pietoni. Pietonii traversează circumspect când ne oprim să-i lăsăm.
Câinele e mult mai bine. A făcut caca, a păpat niţel, acum nani la mine în braţe.
15.00 Kırklareli. Am spart aici vreo 100 de lire pe shopping, döner şi boreki.
16.20 Güle güle!
16.35 Bulgaria ar trebui scoasă din UE!
16.40 Ne-au luat 6 euro pentru că am mers printr-o baltă cu apă.
16.50 Cai pe dealurile de lângă Malko Tărnovo.
18.10 Am plecat din Tsarevo pe malul Mării Negre.
18.30 Traversăm râul Ropotamo în Bulgaria. Nu-i ironic?
18.40 La Ravadinovo trecem pe lângă un castel-hotel în construcţie.
20.40 Stăm în Sozopol. Apollonia Pontica. Oraş cu multe vestigii, case frumoase, taverne, peisaje superbe, pietre, flori, pescăruşi, lilieci. Am ras o pizza, am băut oareşce. Gazda vorbeşte germană cu accent bulgăresc, noi engleză cu accent românesc.
20.55 Pe hârtia igienică scrie în bulgăreşte. WTF? Nu înţeleg ce scrie, par să fie bancuri.
21.00 Mai devreme doi pescăruşi s-au ciocnit şi unul a scăpat un guvide pe terasa gazdei noastre.

Pe faleza, zeci de localuri cu peste, deja intrasem in criza de timp, nitel, hai pa Marmara.

Drumul, pe alocuri, o frumusete.

Ca sa realimentam jivina si sa cheltuim ultimele lire turcesti, am luat un „fastfood” de-al lor, bestial, ceva cu carne de oaie, pilaf, iaurt, muraturi, yufka. Si la ei si la greci excelente minuturile de pe marginea drumului si la pret decent.

Cu chiu, vai si nervi am trecut granitele alea de porc si intr-un tarziu am parcat in Sozopol. Bere si pizza, vant si frig, malul marii noastre.

Iara ne-am cazat ieftin, bine, curat, camere mari, ascuns caine ilegal, plimbat o tura prin orasul vechi pana s-a intunecat de tot.

Oraselul e superb si nu cred sa ia in totalitate mai mult de o zi, hai doua. Terasele de pe stanci sunt deasemenea spectaculoase.

Biserica medievala, case, lilieci (batmani, bre), garizi de vanzare.

hard roc aleluia, nani.

BD la munte si la mare, Turcia

Vineri, 6 Mai 2011

12.18 Am plecat din Kallithea. Iasu(?) de la Ioanna şi Elias. A ieşit şi soarele. Mergem cum ne-au zis şi ei, slowly, slowly. Căţeluşa nu e foarte bine, nu face caca şi cred că o doare burtica. Avem maşina încărcată de cadouri: tsipuro, oregano, plante în ghiveci (flori roz şi ierburi aromatice).
Aseară am stat cu ei la masă şi am ascultat muzică (folk-rock şi buzuki), am mâncat ardei şi roşii umplute şi ne-am pilit cu tsipuro. Ast’ noapte am dormit în reprize de două ore pentru că am vegheat căţeluşul. Să vedem cum ne descurcăm pe drum.
14.15 Trecem printre lanuri de maci şi turme de capre. Ne apropiem de Marathussa. Am trecut mai devreme prin Polygyros unde am găsit un veterinar care mai ştia ceva. I-am luat căţelului şi nişte baby milk, poate-şi dă drumul la burtică.
15.52 Trecem Nestosul.
17.10 Am ajuns lângă dela Hebrului. Căţeluşul parcă e tot mai rău.
18.36 Am trecut de Ipsala, primul oraş turcesc de după graniţă. Am trecut prin vamă ca prin brânză.
22.24 Ne-am cazat într-un hotel dubios din Tekirdağ. Pe stradă e foială. Am mâncat un kokoreç şi nişte papa bun la köfte salon. Tipu’ de la kokoreç, un puştan, e unul din puţinii care ştiu o boabă de engleză. Dar limba nu pune probleme de comunicare.

Era o vreme splendida cand ne-am luat la revedere de la gazde, am pornit cu masina incarcata cu plante, condimente, tzuici, nici nu mai stiu.

Gradina din fata locantei dar si cea interioara, plina de flori care au inceput sa rada la soare.

La soare s-a linistit putin si catelul care a urlat si s-a vaicarit toata noapte.

O ultima privire, pa, sper sa ne revedem.

Drumul lung, privelistea splendida, am tras o poza.

Intre vame, prima masa, un sandwich, dar mi-am facut plinul cu tutun, mult mai ieftin ca in tara. Nu am luat mai mult sa nu fie vreun vames mai zelos si, cautand tutun, sa descopere cainele trecut ilegal prin vami.

Cum scria si in jurnal, la Tekirdag m-am infipt in kokoretsi (ma rog, turcii scriu altfel, tot aia e) facuti de un pusti cu o dexteritate uluitoare. Si buuni. In orasul asta, mai prapadit, m-a uitmit numarul extraordinar de mare de tineri pe strazi, la orice ora.

Ne-am plimbat nitelus pe strazi, se pare ca fructele confiate si halvaua de branza erau cele mai intalnite produse din vitrinele colorate.

In schimb localul in care am mancat, Destereciler, ceva ce nu am mai intalnit, nu numa impecabil de curat, dar felurile erau ciudate, un soi de budinca din oaie, cu orez, in prapur, si koftele erau altfel, ciorbele de a doua zi dinainte sa o luam la drum, nemaipomenite, a mea de pui, cu maruntaie, a omului de cap de oaie. Preturi mici, chelneri brici. Si cu ape, ceaiuri si apa de trandafir la final, de la ei. Mi-a placut mult.

Apropos de dubiosenia hotelului, iaca o priveliste de la geam, pe noi ne interesa sa fie cald, pentru jivina care inca se mai vaita ca din gura de sarpe. Aici, sub geam, era parcarea hotelului 😀

hard roc aleluia

Istanbul culinar

Bantuiam pe blogul Delicioasei si mi s-a facut dor de Istanbul, ma uitam pe poze si mi-am dat seama ca nu le-am pus aici. Nu sunt decat cu mancare, momentan.

Amintirile culinare (nu exista ceva sa nu fie bun acolo, am selectat doar cateva poze) le incep cu salata care exista la fiecare masa, in fiecare local.

Peste in crusta de sare (desfacut apoi si pus pe farfurii cu cartofi si ciuperci), ton marinat, belea, nici o masa fara ansoa marinate la meze, fara salata de vinete, fara creveti in sos iute de unt.

Mancarea simpla din cele mai ieftine carciumi unde zaream doar localnici a fost mereu preferata mea, sunt o gramada pe stradute laturalnice, cel mai mult mi-a placut gat de oaie fiert cu cartofi, asa, simplu.

Vanzatori stradali cu te miri ce, apareau seara, cu pesti si scoici prajite, fel de fel de legume, sucuri, fructe. La fel si dimineata la micul dejun se umple de carucioarele vanzatorilor ambulanti.

Un peste care habar nu am cum se cheama in romana, la un local din cele multe de pe podul spre Galata, excelent.

Niciodata nu ratez pestele ieftin care se prajeste pe plitele de pe vapoarele colorate ancorate pe malul bosforului, un peste ieftin, o chifla si multa ceapa, schimbul peste-bani se face in tangaj, puteti lua si niste muraturi alaturi.

Tarabe stradale care mai de care, kokoretzii (organe de oaie infasurate in matze si coapte apoi mancate in chifla cu chestii iuti bonus) sunt favoritii mei, nici kumpir nu e de abandonat. Cartoful urias copt umplut cu tot felul de sosuri, carnuri sau legume.

Si pestele sau scoicile pane fripte in tigaie uriasa cu ulei servite cu bucatoaie mari de ceapa sunt excelente.

Fireste ca sunt si tot felul de modele de kebabi la orice carciumioara.

Oferta de peste la unul din localurile de pe malul apei, din sirul de restaurante cu specific pescaresc.

Cateva baclavale, chiar daca nu ma omor cu dulciurile, nu ratez.

Din nou carnuri, cartofi si salate, in strada. Plus pilaful cu migdale care mi se pare excelent.

Cum spuneam, taraba nocturna cu pilaf, cu un firfirel sa umpli matul, o vitrina numai si numai cu rahat, nelipsiti de la nici o masa, calmarii pane cu sos de usturoi si Efes, mult Efes.

Delicioase meze-uri, in general, in special ardeii picanti umpluti cu branza si salata de icre.

Scoicile umplute, excelente, din astea am facut si acasa.

Si de incheiere, sa stiti ca nu numai Efestul e bun, vodka e excelenta, mai ales dupa niste kebab de vinete si crevetii in oala de lut cu sos picant si cascaval.

hard roc aleluia

Cesme, septembrie 2008

Nu am reusit sa ma limitez la numai 15, am pus 20 de poze si cu animalutele o sa pun separat, ca nu incap. Asadar Cesme, Turcia, plus imprejurimile: Dalyan Koy, Ilica, Izmir, Alacati, Ayayorgi (si Chios, ca e la o aruncatura de bat insula greceasca, dar asta separat). Da, merita mers, e superb si imposibil de cuprins tot in doar o saptamana. Putin mai scumpa zona decat altele, dar merita.