Pasta e basta

Aveam chef de niste paste foarte, foarte simple, era sa le fac foarte, foarte arse dar in final au iesit foarte, foarte bune.

Pe scurt, am pus in unt si ulei urmatoarele: ceapa verde, usturoi, cateva rosioare, ansoa, sare si piper.

Dupa ce s-au cam prajit, voi sa nu faceti asa, am stins cu vin alb iar, dupa ce s-a evaporat alcoolul am adaugat si pastele fierte partial si intre timp. Plus putina apa de la paste ca sa aiba ce bea.

Dupa cum va ziceam si in titlu, basta.

Pe deasupra am ras niste pecorino.

Dupa cum va ziceam in postarea anterioara, am primit oua de tara, in numar de patru. Oul doi l-am comis in halul urmator.

Cu ceapa verde si marar.
Oul trei l-am pus in friganele pentru mazare.

Mazare foarte buna, sosul de carne cu ceapa, putin usturoi, morcov, stins cu vin multicel.

In rest simplu, bulion, mult marar (si niste fulgi misto de cartofi care ingroasa sosul si il fac bun, nu va strambati, exista fulgi de cartofi buni, asa sa stiti).

Asadar oul numarul trei s-a dus pe friganele, mai am unul si stiu exact ce o sa ii fac.

Am mai facut si un pandispan banal cu mere (strat de biscuiti, apoi strat de mere rase amestecate cu zahar, vanilina si amidon, plus pandispanul in cap.

Am gasit si niste culori misto la Lidl si mi-am mai lucrat la bufnita inceputa de vreun an.

Si, de final, dog tax, va pupa Casi.

Pasta e fagioli

Am reusit sa o pun si de o reteta, aveam de mult pofta de chestia asta, am facut-o de mult, azi a fost soare (cu dinti), chef si, pe langa multe alte balarii pozate, am si, totusi, ceva inchegat. Fasole cu macaroane.

Sigur ca este varianta mea dar pot sa pun pariu ca in vreun colt de Italie exista vreo „mamma” care o face ca mine.

Am folosit ceapa, ardei, morcov si carnat, toate inabusite in putin ulei (de masline, daca tot e furata de la ei ideea).

Am stins totul cu vin si am lasat sa fiarba (timp in care am pus la fiert niste paste scurte, cele mai des folosite sunt ditalini, dar nu am avut).

In minunatul sos obtinut am pus pastele fierte pe jumatate, fasole gata fiarta, pasta de rosii, putin cimbrisor.

Am adaugat si apa, pastele vor bea din sosul format, deci daca vreti varianta mai zemoasa, puneti mai multa apa/supa.

Dupa ce am stins focul am lasat-o nitel in pace. Italienii pun si parmezan peste chestia asta, mie nu mi-a trebuit decat asa, ca atare.

Am comis si altele si incerc sa scurtez, ca vad ca iar se joaca wordpress cu nervii mei. Am facut sarmale, sarmalute, o minunata ciorba de porc cu legume si zeama de varza, ciuperca umpluta cu cascaval afumat, usturoi si smantana, clatite (cu urda si dulceata ale mele), plus, minunea minunilor, cartofi prajiti. Rara avis.

O sa radeti, dar imi fac asa de rar aceasta combinatie dumnezeiasca, incat simt nevoia sa o imortalizez neaparat. Cartofi prajiti, ou, branza.

Sa va mai arat ceva misto, pentru lenesi, e o cumparaciune: fasole batuta la conserva cu sos atasat. Mie mi-a placut enorm. Plus o poza cu un hot dog. Si vrabii.

Dog tax si v-am pupat.

Macaroane cu pui, praz si conopida

Misto combinatie. Adica mie mi-a placut si v-o zic si voua.

Ingredientele sunt destul de clare, ce e in titlu, putin unt/ulei, parmezan (sau orice branza maturata pe care o aveti in dotare), smantana, sare, piper, din astea.

Mai intai am fript scurt de tot puiul (cam cat sa isi schimbe culoarea) si l-am scos din vasul in care am pus praz, conopida, usturoi (era sa uit, deci usturoi, neaparat usturoi).

Cat timp am facut toate astea fierbem si pastele. Sincer, voiam un mac’n’cheese dar nu prea se potriveste la anumite valori care le ies medicilor la analize.

Dupa ce prazul si conopida s-au facut, am pus totul gramada si am dat in clocot.

Totul adica puiul, pastele, smantana, pecorino (am uitat ca aveam pecorino, nu parmezan), am gustat de sare si piper, am adaugat si putina apa de la paste si le-am lasat sa faca un sos.

Si gata.

Si sa stiti ca sunt bune si reci.

Ia sa vedem ce mai am sa va arat. Pentru ca mananc rar de tot oua, am vrut o papara asa, perfecta. Nu a la Gordon Ramsay, a la Salajeaaan. Putin unt, smantana, telemea, un ou bun si totul amestecat direct in tigaie. Perfect.

Am mai facut si orezul ala de care cred ca v-ati plictisit deja (legume inabusite, basmati, 1/3 orez/apa. Plus o conserva de ciuperci. Nu e de haute cuisine, stiu.


Si mai am niste poze asa, de toamna, Benji la sedinta foto, niste tufanele pitice care isi fac de cap …

… si un aranjament cu o plantuta in fosta locuinta a lui Benji, garsoniera.

Plus castorul Titi (l-am luat din Auchan, nu doar ca e super simpatic si seamana cu un Titi pe care il cunosc, dar din pretul lui, o parte din bani merg la o fundatie care are grija de niste copii).

Paste cu rosii si busuioc

Si putin kaizer pentru ca aveam in plus. Da, tot farfalle, nu doar pentru ca sunt foarte bune ci pentru ca am idei putine si fixe.

Promit ca in incheierea acestei retete banale sa va arat o poza misto.
Asadar reteta: Am tras in nitel ulei de masline o manuta de kaizer, ceapa si usturoi, am stins cu vin, am adaugat o rosie data pe razatoare (din aia primita, delicioasa, conteaza). Am pus si busuiocul tuns din fereastra. In sosul format am pus pastele fierte cat de cat.

Dupa cum spuneam am taiat porcul (unde porc = busuioc).

Pai cam asta e toata reteta. Se servesc in gura si cu pofta.

Dar stati! Asta nu e tot! Daca sunati in primele minute mai primiti si o ciorba de loboda gratis!

Da, am avut pofta de nitel roz. O mana de zarzavat, nitica loboda, cativa cartofi, zeama de lamaie si leustean. La temperatura camerei cu nitel iaurt si o floare pentru cititorii rabdatori. Sa fie si putin mov.

Si inca ceva nemaivazut. Am facut un gratar. Cu mici si coaste de la bulgaroaica (strada Trapezului).

Suna a reclama dar nu e. Produsele sunt mereu delicioase. Si noi fericiti ca mai intrerupem regimul de mancat balarii. Din cand in cand, stiti vorba aia (nu, nu cu ciocolata Postavarul), un gratar la vremea lui …

Painea este creatia Elenei. Si ziua de nastere tot a ei a fost de ne-am permis mica destrabalare.

Si, dupa cum v-am promis la inceputul povestii, o poza haioasa. Ardei cu putza.