Combo

Imi place termenul asta de combo, in mintea mea e ca ai pe un platou chestii care combinate intre ele dau ceva placut gustului si suficient stomacului, eu voiam din ce aveam in minte (fireste, ramasite) sa fac ceva gen fajitas, saorma, ma rog, ati inteles, dar treburile s-au succedat si nu a fost sa fie, insa la jurnal ramane un combo cu omleta, salata, branza, cartofi, orez.

Nu e vreo mega reteta, e din seria RRR. Si primul R a inceput cu o omleta din doua albusuri ramase de cand am dres ciorba, plus inca doua oua, plus niste branza expirata de la ei.Toate zmotocite gramada in recipient (ca acolo erau albusurile, ce rost mai avea sa murdaresc telul).

Cum spuneam, initial voiam sa fac o combinatie gigea, asa ca omleta am taiat-o frumusel, fasiute.

DIntr-un cartofior si orez ramas de la garnitura aripioarelor, putin ulei si fulgi de ardei iute, am comis o tigaie picanta (de prez si cartofi, na).

Am pus totul frumos, ca sa imi fac combinatii dupa plac. Inclusiv cubulete de rosie din aia buna.

Si, fireste, canci, nu tu paine, chifla, bagheta, ce sa mai spun de lipii, aiurea. Am incercat sa rulez in frunze de salata si am reusit sa manjesc suficiente toale cat sa pun masina.

Asa ca batalia finala intre tubul digestiv si combinatia mea (minunata de altfel) a avut loc in prezenta unei linguri, ca e mai sfanta decat toate. Poate as fi mers sa iau o chifla, dar a trebuit sa plec abrupt, asa ca poftiti la combo cu lingura, mana, gura, cu ce o fi.

Sincer, mie mi-a placut si asa, morman, oricum prea multi carbohidrati strica si nu am avut vreme sa imi fac o tortilla ceva.

Oare o merge tortilla din gris?

rororo

Oul? Sau gaina?

Am ales oul. Nu din cauza simbolisticii si nici a discutiilor pe marginea lui (sau a lor, la noi e cu oua, la altii e cu nuts). Ci pentru ca am lene si sa respir, de facut mancare, nici vorba si, cum nu activez momentan in domeniu, imi permit sa nu toc, tai, frec si ard.

Asa ca o dau in colectii mai vechi, amintiri si da, dau in oua.

Si, fireste, incep colectia cu favorita vietii, numarul unu, haleala suprema: cartofi prajiti cu branza si oua, retete nu isi au rost aici, indiferent cum combinati treburile de mai sus, e de bine.

Omleta posata, chestiune noua la inventar, dupa reteta lui McManus, adica ou batut pus in apa dupa anume schepsisuri. E misto.

Omleta carbonara, adica reciclarea pastelor ramase. Foarte misto, ar putea constitui un aperitiv de milioane.

Oua in supa (de orice inspiratie, exotica sau nu), dau bine si daca nu sunt clasicele zdrente (de ou, nu de om, pe acest site e interzisa politica).

Ou cu paste, de data asta posat cu amestec de rosii si leurda, dar merge pus oricum peste paste, nu doar in sos, uite asa, poc, deasupra.

Benedictul vietii (in imagine e imitatie sau, dac avreti, interpretare, dar ouale Benedict, cele clasice, raman ceva obligatoriu in alimentatia colesterolicului de cursa lunga).

Ou, legume, iaurt (pana la cilbir e doar un pas), combinatie de vis.

Ham and eggs, cum zice japonezul, daca e musai, trebuie.

Despre variante de omlete nu mai discutam ca deja avem o intreaga pleiada.

Ridicam nitel stacheta mancarii perfecte, cartofi prajiti cu ou si branza, da, dar daca pui si carnati, te gandesti imediat la vorba aia: da, dar arbitrii?

„Omleta” la cuptor, pe baie de abur, sigur are un nume mai smecher, dar nu mi-l amintesc eu acum, foarte misto, indiferent de combinatia aleasa.

Cat pe aici sa uit de ou fiert a la moi:

Reteta de mai sus e intangibila muritorilor de rand si bucatarilor neprofesionisti, ideal este sa vrei sa te dai mare in fata unui ajutor de bucatar cand faci asa ceva, deci nu pot sa va dezvalui secretul.

Am zis ca nu revin la omlete, dar combinatiile aerate „de ciuguleala” trebuiesc mentionate macar in trecere.

Bineinteles, vedeta mea, un ou mou, vorba alora.

Caut doua chestii misto si nu le gasesc, in schimb mai sa uit de, tararaaaam, salata de oua, multi nu o sufera, dar mi se falfaie de multi.

Mi-am mai amintit de vechea reteta, preluata cred acum o mie de ani de pe un site, parca, rusesc, anume ou in chifla (preluat si repreluat in draci).

Hai ca le-am gasit, ouale mele, imi pierdusem ouale mele umplute cu sosul meu favorit, acum nu am din ce, dar asta e cu va urma cu prima ocazie, am zis.

Ouale de mai sus cuceresc la prima degustare, mai bune am mancat (sau ma rog, la fel de bune :p ) doar facute de Dana Burlacu 😀

Hai ca mai am nitel si ating targetul, am gasit si Fu Rong. Fireste, adaptare libera, dar e la subiect.

Nu, ei bine, nu gasesc (si am ajuns deja la 2011 cu cautarile), chestia de care aveam chef, anume ou fiert in mamaliga. E, nu e nimic, nici omleta mai buna ca a lui Gordon nu o gasesc, asa ca nu e bai, oul cu mamaliga ramane lipsa la inventar, asa ca rororo.

Aripioare lipicioase – varianta be

Nu am mare reteta, marinata este ca la curcan glazurat doar cu extra usturoi si mai mult ghimbir.

Dar inainte, desigur ca am considerente personale de impartasit. Am mers cu metroul, cei care o fac zilnic si care nu au permis de conducere de cand a intarcat dracu’ pe ta’su vad lumea prin alti ochi. Pentru ca inca nu imi e gata masina, pe distante lungi o ard cu metroul si inteleg ceva mai mult lumea decat cea privita prin parbriz (maxim prin luneta).

Chestia numarul unu este ca incep sa inteleg robocops de azi. Putini citesc, majoritatea o ard pe super mobile (telefoane din care eu mi-as repara masina, sincer).

Culmea e ca stau de vorba sau butoneaza si daca sunt in gasca (fata, ti-am trimis acum un comentariu pe feisbuc). Inteleg, stau langa tine dar imi trimiti comentariu, e mai usor decat sa deschizi gura.

Alte chestii (nu radeti, na, diferenta intre generatii): tocmai am postat ca o sa coboram la Obor sau, mai sunt fructe, vezi si tu pe net cat e kilu de mere sa nu le iau prea scump.

Vremurile cu „la cinci si jumatate la ceas la universitate” au apus.

Dar nu asta voiam sa zic, efectiv mi-am amintit ce glasuia Peter Mayle prin prisma vederii canine, intr-un roman exceptional: „Viata de caine”.

Cainele abandonat si legat se uita toata ziua la furnici, mai latra la luna din cand in cand, dar in general privea furnicile si a gandit ceva (desigur, este o metafora so e din amintire, deci nu citat): asa sunt unele fiinte, toata viata intra is ies din gauri, muncesc intre timp si se reproduc, asta este viata lor.

Un drum la metrou m-a facut sa privesc cam ce a avut de expus Mayle in carte, efectiv o turma de butonaci care intra si ies din gauri, isi vad de scoala/munca/blabla, dupa care intra intr-un ritm de patru pe patru.

Gata cu considerentele, sa vedem reteta.

Asadar aripi si marinata de la primul link. In tigaie cu extra usturoi si extra ghimbir.

Intoarse si zapacite pana cand s-a lasat carnea dulce de pe oase si sosul a inceput sa sfaraie, dupa care m-am gandit ca trebuie sa se lipeasca mai bine de aripi si am desfacut si o lingurita de amidon in apa rece.

Amestecat pana a sfarait iar nitel si gata.

Orezul ea un Thai (Jasmine) cu nitica mazare congelata si morcovi curatati deja pentru cai – la care nu am mai ajuns). In jur, de parca nu era destul de picant, am mai stropit cu niste sos iute, ulei de susan si nitel extra sos de soia, deoarece de aia asa.

Dac anu ati inteles reteta de la primul link, aia e, o sa mai treaca ceva apa pe Dambovita pana ma hotarasc sa trec la din alea cu gramaje, temperaturi si timpi.

rororo

Ciorba de perisoare si o gustare greceasca

Ciorba e oarecum banala, doar dreasa nitel altfel, mai groasa si menita sa invinga soarele cu dinti aparut dupa zapada.

Dar intai sa va spun cum s-a intamplat cu gustarea. Mergand eu la chiosc dupa tutun vad niste rosii care mi s-au parut taaare frumusele, miroseau bine, mari si, ce mai, nu m-am inselat deloc, deliciu, am inteles ca inca se mai fac in gradina bulgarului, Exceptionale. De la Lidl luasem o pita zisa de ei greceasca, de 50 si ceva de banuti, de la Elena primisem o bucatica de Halloumi adusa din CIpru, de la Smarandita popii ulei bun adus din Thassos si de cand m-am pricopsit cu potaia am rezerve de oregano salbatic din Kassandria.

Toate astea combinate va zic eu, au dat o gustare cu iz mediteranean de mare anvergura si iute infulecate (si mai am o rosie si un cubulet de branza, trebuie repetat).

Cat despre zeama, ce s ava zic, perisoarele banale (compozitia ramasa de la sarmale plus ou), zeama cu o droaie de zarzavaturi, toate lasate sa bolboroseasca alene.

Singura chestie e ca spre final am dres-o oarecum ca pe o ciorba a la grec, zic oarecum pentru ca nu am lasat-o alba, spre finalul fiertului am pus si pasta de tomate si ca verdeata am folosit leustean.

Dar de dres am dres-o cu iaurt gras, smantana grasa si galbenusuri. Si a iesit fix ce trebuie pentru o zi rece de final de octombrie, va spun eu. I-am dat si cu iuteala pe la nas, sa alungam raceala.

Si gata, v-am zis ca nu e mare reteta dar sa punem la dosar.

rororo