Cartof d’ala

Draga Happy m-am gandit la tine cand l-am mancat.

Prima oara cartofii aia evantai i-am vazut la Happy, pe urma pe diverse forumuri sau bloguri sub diverse denumiri. Facuti cu tehnica de mai jos le zicea cumva da’ am uitat cum. Eu am facut unul singur de proba, ca sa vad daca se preteaza la servirea unui numar de, sa zicem, musafiri. Si e bengos.

Asadar, cum spuneam, am vazut pe o puzderie de site-uri asa ca nu stiu sa dau link exact unde am zarit prima oara cartof „d’ala”. Ne trebuie cartof(i), un cutit bine ascutit si doua bete (din alea cu care se haleste mancarea chinezeasca, eu am folosit unele cu care amestec in wok, ceva mai mari).

Se pun betele in stanga si dreapta cartofului apoi se cresteaza pana la ele, astfel incat sa ramana prins la baza, ca foile cartii de cotor.

Se condimenteaza dupa chef cu condimente amestecate cu ulei. Apoi se da la cuptor, eu l-am pus in punga din aia, merge si in tava sau in folie de aluminiu sau hartie de copt.

Raportez incercare reusita, e foarte bun, l-am mancat cu niste branza din aia de ii zice in romaneste „cottage cheese”.

Melodia de astazi mi-a venit in minte plimbandu-ma prin Real, fara egal … frumos dar fara hard roc aleluia la tescherea …

Anunțuri

Salau „Rockerul Shomer”

Reteta e simpla, banala, fiecare o face in felul sau, am sa va arat cum am facut-o eu astazi. Inainte de a derula povestirea trebuie sa ii spun Rockerului Shomer ca am luat de intarire un aperitiv, halit cu vecina rocsi si cu deosebita indemnare. Va recomand cu incredere somonul afumat Clever de la Billa, ieftin si bun.

Revenind la salaii nostrii, povestea vietii lor a decurs linistita, ca viata oricarui rapitor, pana cand, prin zona Orsovei, cineva s-a gandit sa ii condamne pentru nelegiuirile comise. Au ajunti morti de-a binelea in zona Salajean unde au fost despuiati de solzi si decapitati. E, sa ii vad acum cum e cu principiul pestelui acela mare ce-l inghite pe cel mic.

In afara de cei trei impricinati, ultimii rezidenti din specia lor in congelatorul din dotare, am mai folosit cartof, morcov doar pentru decor, foi de dafin, boabe de piper, lamaie, ierburi de provence sa se simta jmeker rsh, maioneza si niste apa si sare.

Ultima tura de bazin din existenta salailor a fost in valuri clocotite si aromate si nu au stat mai mult de 7 – 10 minute.

E de preferat sa ii scapati de piele si de oase cat sunt calzi, ca altfel se lasa cu nervi.

Intre timp (adica in timp ce beam o bere) am lasat sa fiarba si un cartof mai maricel si morcovii. Si am avut pregatite toate cele.

Am pus intr-un castron straturi alternative de peste, cartofi si maioneza, fix doua straturi, deci dupa un calcul simplu la final am avut doua straturi de salau, doua de cartof dat pe razatoare si doua de maioneza.

Am decorat oarecum in viteza, am acoperit si am lasat la rece.

Nu suficient de mult caci se ducea soarele si ciuciu poza, asa ca sectiunea e sfaramata ca inima mea la gandul ca alineeee e departe.

Acestea sunt ultimele imagini de la fata locului la care si-au gasit sfarsitul ramasitele pamantesti ale celor trei (Doamne si toti trei) salai care s-au plimbat pe ultimul lor drum: Orsova – Militari – Salajean.

Sa le fie (la un moment dat) canalizarea usoara.

hard roc aleluia si piesa zilei pentru acelasi Rocker Somer.

Ciorba Necko

Pai sa va explic de ce. Pentru ca merita, pentru ca face niste supe bune de tot si pentru ca are, ca noi toti pitici, pe care pitici ii spulberam noi acum cu mandrie patriotica si spirit revolutionar. Pai da, ca am revolutionat toti timpii necesari executiei, asa de marunt am stat sa toc anumite zarzavaturi.

Oricum, pasul unu a fost sa fierb carnea, in cazul acestei ciorbe, o aripa de curcan si ceva grasime de gaina (ale caror resturi au mers la cainii comunitari). Plus jumatate de ardei rosu si o ceapa. Care ceapa, fiarta mult, dispare efectiv in supa.

Pasul doi a fost sa imbrac in noante coloristice zeama, sa semene cu satul in care sta Necko atunci cand vine toamna. Asa ca o parte dintr-un morcov am ras-o fin si am inabusit-o cu sare in strelicii adunati de pe supa (nu am pus ulei in plus ca lasa pasarea destula calorie).

Totul am executat la foc mic, in oala de inox care, atent supravegheata si supusa normelor PSI nu se arde (asta e tot pt Necko 😀 )

Cat timp supravegheam, am tocat cat am putut de mare si mic si restul legumelor, asadar in afara de morcov ras avem si ceapa verde, morcov taiat mai mare, ardei iute rondele, ardei gras cubulete si telina facuta din cutit mai marunta decat va puteti imagina.

Am pus si legumele astfel pregatite sa se inabuse nitelus cu morcovul care deja lasase noante portocalii in zeama. Precum carnavalul venetian aratau impreuna, Necko 🙂

Am adaugat si supa, apa si carnea data jos de pe os si am lasat sa fiarba.
Cubuletele alea de telina plutesc a ciuda, este?

Dupa ceva vreme am pus si niste cartofi.

Am dres cu zeama de varza, am pus si zdrente de ou (batut cu putin kefir, sare si piper) si la final, leustean. Uscat, ca din ala am.

Tarziu, in noapte, printre soapte …

Ca sa impartim, am incercat sa ii dedic si domnului puiu strelicii, care sunt o frumusete, dar cu sapuniera numai asta a iesit, dedicam oricum:

Inainte de dedicatia de final va spun ca am incercat de curiozitate sa fac branza din lapte Napolact. Si merge, iaca dovada (cat de multa am facut va dati seama dupa deja cunoscuta unitate de masura culinara: bricheta.

Inca nu m-am hotarat daca sa chem pe unul din cei sapte pitici la masa, sa o fac telemea, de burduf sau cu mamaliga, Voi ce ziceti?

hard roc aleluia, draga Necko te iubesc si ca semn de tin-te bine, iaca eu ce-ti daruiesc:

Sarmalele mele cu ©

Mai, acum nu stiu ce mi-a venit sa le fac asa, dar daca le gustati, pe pariu ca nu va prindeati care e schepsisul gustului. Asadar reteta mea© de umplutura pentru sarmale in foi de varza murata.

Se toaca marunt pentru un kilogram de carne: o ceapa, un morcov, cateva fire de usturoi verde si un cartof. Se amesteca toate cu cateva fasii dintr-o blana de sunca, tocate din barditza (ca satar nu pot sa ii zic, satar are memetu), boia dulce si foarte iute, cimbru, piper si ceva untura dintr-un borcan de carne la garnitza.

Se fac sarmalele si cu ceva carne ramasa, se umple si miezul verzei alternand foile cu carnea pana iese de o verzisoara.

Productia la hectar:

Nu am mai pus condimente intre straturi, deja contine carnea tot ce ii trebuie, slana aia afumata avea gust foarte puternic. Am pus intai cu lingura din carnea la garnitza cu tot cu untura, pe urma varza, sarmalele si varzuca umpluta, pe urma iara varza si sarmale si la final suc de rosii si apa si basta, la cuptor.

Bune rau, daca le facea altcineva nu as fi ghicit ce e in ele.

Si o sectiune prin miezul versei umplut.

hard roc aleluia si desi nu sunt fan al genului (a existat un singur Sterian), merge cu sarmaua. Aveti grija cat de atent ascultati, sa nu sara sarmaua din farfurie si sa isi schimbe cetatenia de rusine.